| dbpprop:abstract
|
- The Seagull is the first of what are generally considered to be the four major plays by the Russian dramatist Anton Chekhov. The Seagull was written in 1895 and first produced in 1896. It dramatises the romantic and artistic conflicts between four characters: the ingenue Nina, the fading actress Irina Arkadina, her son the symbolist playwright Konstantin Treplyov, and the famous middlebrow story writer Trigorin. As with the rest of Chekhov's full-length plays, The Seagull relies upon an ensemble cast of diverse, fully-developed characters. In contrast to the melodrama of the mainstream theatre of the 19th century, lurid actions (such as Konstantin's suicide attempts) are not shown onstage. Characters tend to speak in ways that skirt around issues rather than addressing them directly, a dramatic practice known as subtext. The opening night of the first production was a famous failure. Vera Komissarzhevskaya, playing Nina, was so intimidated by the hostility of the audience that she lost her voice. Chekhov left the audience and spent the last two acts behind the scenes. When supporters wrote to him that the production later became a success, he assumed that they were merely trying to be kind. When Constantin Stanislavski, the seminal Russian theatre practitioner of the time, directed it in 1898 for his Moscow Art Theatre, the play was a triumph. Stanislavski's production of The Seagull became "one of the greatest events in the history of Russian theatre and one of the greatest new developments in the history of world drama."
- Die Möwe ist ein Drama von Anton Tschechow aus dem Jahre 1895.
- Racek je drama, které napsal v roce 1895 ruský spisovatel Anton Pavlovič Čechov. Hra má čtyři dějství. Racek je považován za přelomovou hru v dějinách evropského moderního dramatu. Děj hry, který nemá žádnou výraznější linii, je potlačen a čelné místo získává vnitřní život postav. Hra zároveň obsahuje řadu komicky absurdních situací. Hře dominuje šest jednostranných milostných vzplanutí. Přestože je Racek protkán řadou milostných vztahů, typicky pro Čechova, postavy si povídají o literatuře. Jejich vztahy a postoje lze poznat často pouze díky drobným zmínkám v textu nebo detailům v hereckém projevu jednotlivých protagonistů. Ačkoli hra obsahuje řadu pochmurných míst a témat (nešťastná láska, rozpad osobnosti, sebevražda, alkoholismus), Čechov ji označil jako komedii. Snažil se tak vyjádřit své nazírání na život, který i přes řadu nešťastných momentů má převážně groteskně-absurdní charakter.
- La Gaviota, escrita en 1896, es la primera de las que son generalmente consideradas las cuatro obras maestras de Antón Chéjov. Se centra en los conflictos románticos y artísticos entre cuatro personajes: La ingenua Nina, la anteriormente gloriosa actriz Irina Arkádina, su hijo el experimental dramaturgo Konstantín Tréplev, y el famoso escritor Trigorin. Como el resto de los dramas de Chéjov. La gaviota depende de un bien formado elenco de diferentes y bien desarrollados personajes. En oposición a muchos melodramas teatrales del Siglo XIX, escabrosas acciones (como el intento de suicidio de Tréplev) suceden trás bastidores. Personajes tienden a hablar en circunloquios alrededor de un tema, en lugar de discutirlos expresamente, un concepto conocido como Subtexto. La obra tiene una fuerte relación con Hamlet de Shakespeare. Arkádina y Tréplev lo citan en el primer acto. También hay muchas alusiones al trama de la tragedia shakesperiana. Por ejemplo, Tréplev intenta que su madre regrese y abandone al usurpador Trigorin, como Hamlet intenta que la Reina Gertrudis regrese, abandonando a Claudio. La noche de estreno de la producción fue un famoso fracaso. Vera Komissarzhévskaya, actuando como Nina, estaba tan intimidada por la hostilidad de la audiencia, que perdió la voz. Chéjov abandonó la audiencia y pasó los últimos dos actos tras bastidores. Cuando sus partidarios le escribieron que la producción fue un éxito, él asumió que ellos sólo intentaban ser amables. Cuando Konstantin Stanislavski la dirigió en una posterior producción para el Teatro de Arte de Moscú, la obra triunfó.
- Lokki on Anton Tšehovin kirjoittama nelinäytöksinen näytelmä. Lokki on Tšehovin tunnetuimpia näytelmiä ja ensimmäinen Tšehovin neljästä keskeisestä näyttämöteoksesta. Se kuvaa kahden sukupolven välistä yhteentörmäystä. Tšehov kirjoitti Lokin vuosina 1895–1896, ja näytelmän ensiesitys oli Pietarissa 17. lokakuuta 1896. Lokkiin suhtauduttiin aluksi penseästi, ja Tšehov masentui näytelmän huonosta vastaanotosta. Konstantin Stanislavskin johtama Moskovan taiteellinen teatteri otti kuitenkin Lokin ohjelmistoonsa vuonna 1898, ja siitä alkoi näytelmän menestys ja nousu klassikkoasemaan.
- La Mouette est la première des quatre pièces les plus connues d'Anton Tchekhov. Cette pièce, annoncée comme une comédie, apparaît au fur et à mesure de son déroulement comme une tragédie. Elle comporte quatre actes et a été créée à Saint-Pétersbourg le 17 octobre 1896 au théâtre Alexandrinski. La première représentation de la pièce fut un échec total. Vera Komissarjevskaïa, qui passait pour la plus grande comédienne russe de son temps et jouait Nina, avait été si intimidée par l'hostilité du public qu'elle en perdit la voix. Tchekhov n’en fut guère surpris : « J’écris ma pièce non sans plaisir, même si je vais à l’encontre de toutes les lois dramaturgiques » écrivait-il à l'éditeur Alexeï Souvorine en 1895. Il fallut attendre la reprise au Théâtre d'art de Moscou le 17 décembre 1898, dans une mise en scène de Constantin Stanislavski et Vladimir Nemirovitch-Dantchenko, pour que, enfin, le public lui fasse un accueil triomphal.
- Il gabbiano è un dramma in 4 atti scritto nel 1895 da Anton Pavlovič Čechov. Rappresentato per la prima volta al Teatro Aleksandrinskij di Pietroburgo l'anno successivo, fu un insuccesso clamoroso. Vera Komissarzhevskaya, che impersonava Nina, fu così intimidita dall'ostilità del pubblico che perse la voce. Čechov abbandonò la platea e durante gli ultimi due atti rimase dietro le quinte. Nel 1898 Konstantin Stanislavskij e Vladimir Nemirovič Dančenko, che, l'anno precedente avevano fondato a Mosca il Teatro d'Arte, misero in scena una nuova versione dell'opera. Questa volta fu un trionfo. Il gabbiano è uno dei testi teatrali più noti del drammaturgo russo, e uno dei più rappresentati in assoluto. I personaggi della giovane Nina, della madre attrice Irina, dello scrittore Trigorin sono stati interpretati in tutto il mondo dai maggiori attori di teatro, in messe in scena memorabili tra cui quella di Orazio Costa Giovangigli e quelle recenti di Lev Dodin e Eimuntas Nekrosius. Questo dramma ha una forte relazione intertestuale con l'Amleto di Shakespeare. Arkadina e Trepliov citano versi dell'Amleto prima del "teatro nel teatro" nel primo atto (l'artificio stesso del "teatro nel teatro" è usato anche nell'Amleto). Ci sono anche molte allusioni a dettagli della trama shakespeariano. Per esempio, Trepliov cerca di salvare sua madre dal vecchio Trigorin proprio come Amleto cerca di salvare la regina Gertrude da suo zio Claudio.
- 『かもめ』（ロシア語:Чайка）はロシアの作家、劇作家のアントン・チェーホフの戯曲である。チェーホフの劇作家としての名声を揺るぎないものにした代表作であり、世界の演劇史の画期をなす記念碑的な作品である。後の『ワーニャ伯父さん』、『三人姉妹』、『桜の園』とともにチェーホフの四大戯曲と呼ばれる。
- De meeuw is een toneelstuk in vier bedrijven van de Russische schrijver Anton Tsjechov uit 1896. Het beschrijft de verwikkelingen van een aantal mensen uit de bovenklasse van de Russische samenleving aan het eind van de 19e eeuw. Het stuk speelt zich af op het landgoed van de oude staatsman Sorin. De vier hoofdfiguren (de beroemde maar wat vastgeroeste actrice Arkadina, haar zoon Konstantin met schrijversaspiraties, de beroemde schrijver Trigorin en het buurmeisje Nina die actrice wil worden) hebben allen hun eigen artistieke en romantische beslommeringen. Ook de overige rollen (Sorin’s rentmeester Sjamrajev, zijn vrouw Polina, hun dochter Masja, de dokter Dorn en de schoolmeester Medwedjenko) hebben zo hun eigen problemen. Sjamrajev tobt met het beheren van het landgoed en probeert tevergeefs in de smaak te vallen bij Arkadina die hij grenzeloos bewondert. Polina is ongelukkig met haar huwelijk en heeft een verhouding met Dorn. Masja is smoorverliefd op Konstantin, maar die is verliefd op Nina. Medwedjenko houdt op zijn beurt weer van Masja. Opmerkelijk aan de grotere stukken van Tsjechov is dat zij voor het grootste deel rusten op volledig ontwikkelde karakters in plaats van een melodramatisch verhaal. Dit houdt bijvoorbeeld in dat de meer spectaculaire scènes backstage plaatsvinden maar dat de verhoudingen tussen de personages des te beter naar voren komen. De eerste opvoering was geen succes. Het publiek reageerde dermate vijandig dat de actrice die Nina speelde haar stem verloor. Uit schaamte bracht Tsjechov de laatste drie bedrijven achter de schermen door en zwoer nooit meer een toneelstuk te zullen schrijven. Latere uitvoeringen onder regie van Konstantin Stanislavski werden echter wel een groot succes.
- A Gaivota é uma peça de teatro do dramaturgo russo Anton Tchekhov (1860-1904). A peça foi concebida pelo autor como uma comédia, mas ela foi interpretada e é tida por alguns como um drama ou uma tragédia. O próprio Tchekhov chamou-lhe "uma comédia, três papéis de mulher, seis para homens, quatro actos, uma paisagem (vista para um lago), muitas conversas sobre a literatura, um pouco de acção, um toque de amor". Várias figuras da Gaivota são ridiculas, o que se nota pelo contraste entre a altivez e a utopia dos seus ideais e a mesquinhez e tolice dos seus actos. A figura central da peça chama-se Treplev: um hamlet da comédia, um escritor romântico cheio de mudanças de humor e em permanente conflito interior, ridicularizado ainda mais pelo contraste entre os seus ideiais utópicos e as roupas simples e ridículas que usa, como pretendido por Tchecov, para espanto daqueles que viam na figura de Treplev um herói. Quando ele se decide suicidar, ouve-se um disparo vindo do jardim. Na casa, todos ouviram o disparo e pressentiram o que se passava. É então que Dorn diz: "aquilo foi um frasco de éter que rebentou", uma passagem que siderou alguns dos encenadores.
- Pescăruşul e prima dintre cele patru mari piese ale dramaturgului rus Anton Pavlovici Cehov. Piesa a fost scrisă în 1895 şi a fost pentru prima dată pusă în scenă în 1896. Textul dramatizează conflictul romantic şi artistic născut între 4 personaje: ingenua Nina, autoritara doamnă Irina Arkadina, fiul ei, creator de piese experimentale Konstantin Treplev şi faimosul scriitor Trigorin. La fel ca şi celelalte piese ale lui Cehov, ‘ Pescăruşul ‘se bazează pe un ansamblu divers şi evoluat de personaje. Spre deosebire de tendinţele principalului curent teatral al secolului al IX-lea, actele senzaţionale (precum tentativa de sinucidere a lui Treplev) nu sunt prezentate pe scenă. Personajele tind să vorbească pe ocolite mai degrabă decât să se adreseze direct, o practică dramatică cunoscută ca subtext. Piesa prezintă o relaţie intertextuală cu ‘Hamlet’. Arkadina şi Treplev citează versuri din această piesă înainte ca piesa în piesă din primul act să aibă loc. De asemenea, găsim şi foarte multe aluzii la detaliile complotului din ‘Hamlet’. De exemplu, Treplev încearcă să îşi recâştige mama de la Trigorin, pe care îl consideră un uzurpator ; în mod asemănător, Hamlet încearcă să o recâştige pe regina Gertrude de la unchiul său, Claudius. Noaptea premierei a fost un eşec total. Interpreta Ninei, Vera Komissarzhevskaya a fost atât de intimidată de ostilitatea publicului încât şi-a pierdut vocea. Cehov a părăsit publicul şi a stat ultimele două acte în spatele scenei. Când susţinătorii i-au scris ulterior înştiinţându-l că piesa a devenit un succes, a presupus că aceştia încercau doar să fie amabili. În 1898 Constantin Stanislavski a regizat piesa pentru Teatrul de Arte din Moscova, devenind un adevărat triumf. Producţia lui Stanislavski a devenit ‘ unul dintre cele mai mari evenimente din istoria teatrului rusesc şi una dintre cele mai marcante evoluţii în istoria dramaturgiei mondiale’. După achiziţionarea fermei Melikhov în 1892, Cehov şi-a construit o căsuţă în mijlocul unei livezi, compusă din 3 camere, într-una fiind patul şi în alta masa de scris. Primăvara, când vişinii înfloreau, era o plăcere să se locuiască în această căsuţă, dar iarna era o corvoadă fiind atât de îngropată în zăpadă, încât trebuiau create cărări pentru a se ajunge la ea. Într-un final, Cehov s-a mutat acolo, iar într-o scrisoare însemnată octombrie 1895 nota : ’Scriu o piesă pe care probabil nu o voi termina pâna la sfârşitul lui noiembrie. O scriu nu fără plăcere, deşi mă tem de convenţiile scenei. E o comedie, există trei roluri pentru femei, şase pentru bărbaţi, patru acte, peisaje (priveliştea unui lac), o mulţime de conversaţii despre literatură, puţină acţiune, multă iubire. ’ Astfel el conştientiza o distanţare de acţiunile dramatice tradiţionale. Această distanţare va deveni o amprentă critică a teatrului cehovian. Mărturiile lui Cehov reflectă viziunea lui asupra piesei ca şi comedie, un punct de vedere pe care-l va menţine asupra tuturor pieselor. După noaptea dezastruoasă a premierei, prietenul său, Aleksey Suvorin l-a mustrat acuzându-l de o atitudine ’ feminină ’ şi prea ‘laşă’. Cehov a negat energic afirmând : ‘ De ce această calomnie? După reprezentaţie am luat cina la Romanovi. Pe cuvântul meu de onoare. Apoi m-am dus la culcare, am dormit sănătos şi a doua zi am mers acasă fără a suspina vreo nemulţumire. Dacă aş fi fost un laş aş fi alergat de la un editor la altul şi de la un actor la altul, i-aş fi implorat să fie îngăduitori şi aş fi petrecut două trei săptămâni în Petersburg, agitându-mă cu ‘Pescăruşul’ meu, cu emoţie, cu o transpiraţie rece în lamentaţii..... Am acţionat atât de rece şi de responsabil precum un om care a făcut o ofertă şi apoi a fost întâmpinat cu un refuz şi nu mai are nimicaltceva de făcut decât să plece. Într-adevăr, vanitatea mea a fost năucită, dar ştiţi, nu a fost o lovitură din senin. Aşteptam un eşec şi mă pregătisem pentru el precum te-am prevenit cu o absolută sinceritate ‘. Subiectul: Act I Piesa se desfăşoară pe o proprietate rurală deţinută de Sorin,un fost angajat guvernamental cu o sănătate şubredă. El e fratele faimoasei actriţe Arkadina, care tocmai a sosit pe moşie împreună cu iubitul ei, Trigorin, pentru o scurtă vacanţă. În acest act, oamenii care stau pe moşia lui Sorin se întrunesc pentru a viziona o piesă pe care fiul Arkadinei, Treplev a scris-o şi a regizat-o. În piesa din interiorul piesei joacă Nina, o fată tânără care locuieşte pe o moşie învecinată. Piesa e ultima tentativă de a crea o nouă formă teatrală şi presupune o bogată simbolistică. În actul I se conturează şi multele triunghiuri romantice ale piesei. Profesorul Medvedenko o iubeşte pe Masha fiica administratorului moşiei; Masha, în schimb e îndragostită de Treplev, care la rândul lui o curtează pe Nina . Act II Actul II se desfăşoară după masa în afara proprietăţii,cateva zile mai tarziu. După reminiscenţe ale unor vremuri mai fericite Arkadina îl atrage pe administratorul moşiei Shamrayev într-o dispută şi decide să plece imediat. Nina tânjeşte după grupul care pleacă, iar între timp Treplev apare şi îi dă un pescăruş pe care l-a împuşcat. Nina e confuză şi terifiată la acest gest. Treplev îl vede pe Trigorin apropiindu-se, motiv pentru care pleacă gelos. Nina îl întreabă pe Trigorin despre viaţa de scriitor. El argumentează că nu e uşoară deloc. Nina adaugă că ştie despre dificultatea vieţii de actriţă, dar şi-ar dori foarte mult să devină una. Trigorin remarcă pescăruşul ucis de Treplev şi jonglează cu ideea folosirii lui ca subiect pentru o nuvelă. Act III Actul III se desfăşoară în interiorul moşiei în ziua în care Arkadina şi Trigorin au hotărât să plece. Între acte Treplev a avut o tentativă de sinucidere, dar glonţul i-a rănit doar craniul. Nina îi oferă un medalion lui Trigorin care îi proclamă devotamentul faţă de el prin citate tocmai din cartea lui :"dacă vreodata vei avea nevoie de viaţa mea, vino şi ia-o!" . Apare Arkadina urmată de Sorin a cărui sănătate se deteriorează tot mai mult. Are loc o scurtă discuţie între Arkadina şi Sorin după care Sorin se prăbuşeşte de suferinţa. E ajutat să se ridice de către Medvedenko. Treplev intră şi o roagă pe mama lui să-i schimbe bandajul. În acest timp el îl discreditează pe Trigorin şi se stârneşte o nouă dispută. La dorinţa lui Trigorin de a mai ramâne pe moşie, Arkadina argumentează insistent obţinând acordul lui de a se reîntoarce la Moscova. Nina vine să îşi ia un ultim rămas bun de la Trigorin şi să-l informeze că a luat decizia să fugă şi să devină actriţă în pofida opoziţiei părinţilor ei la acestea. Se sărută pasional şi fac planuri pentru o întâlnire în Moscova. Act IV Actul IV are loc pe timp de iarnă,doi ani mai târziu, în salonul care este transformat în camera de studiu a lui Treplev. Masha a acceptat în sfârşit cererea în căsătorie a lui Medvedenko şi au un copil împreună deşi Masha încă nutreşte o iubire zadarnică pentru Treplev. Diverse personaje discută despre ce s-a întâmplat în răstimpul de doi ani : Nina şi Trigorin au locuit pentru un timp, împreuna în Moscova până când el a abandonat-o reîntorcându-se la Arkadina. Nina niciodată nu a atins un succes răsunător ca şi actriţă şi pentru moment e într-un turneu în provincie cu o mică trupă de teatru. Treplev şi-a publicat câteva povestiri, dar e mereu deprimat. Sănătatea lui Sorin e tot mai şubredă iar oamenii de pe moşie i-au telegrafiat Arkadieni să vină să asiste la ultimele lui zile. Majoritatea personajelor pleacă în camera de studiu pentru a juca bingo ; Treplev nu îi însoţeşte, în schimb îşi petrece timpul lucrând la manuscrisul lui. După ce grupul părăseşte încăperea pentru a cina, Treplev aude bătăi în uşă. Este surprins la vederea Ninei. Nina îi povesteşte despre viaţa ei din ultimii doi ani. Începe să se compare pescăruşului pe care Treplev l-a ucis în Actul II, apoi respinge această asemănare şi afirmă : ‘sunt actriţă !’. Îi spune lui că a fost nevoită să meargă în turneu cu un teatru de mâna a doua după moartea copilului pe care l-a avut cu Trigorin, dar pare să-şi fi găsit o nouă linişte. Treplev insistă ca ea să rămână dar e foarte râvăşită . Îl îmbrăţişează pe Treplev şi apoi pleacă. Deznădăjduit, Treplev petrece două minute în linişte, distrugând manuscrisul înainte să părăsească încăperea. Grupul revine şi se reîntoarce la jocul de bingo. Brusc se aude o împuşcătură înafara scenei, iar Dorn merge să investigheze. Se reîntoarce şi îl ia pe Trigorin de-o parte, anunţându-l ca Treplev tocmai s-a sinucis (cu toate acestea, Cehov încheie strategic, în coadă de peşte lăsând să ne întrebăm dacă chiar s-a sinucis sau glonţul nu a fost fatal. ) Reprezentaţii: Premiera din St. Petersburg Data de 17 octombrie 1896, noaptea premierei piesei "Pescăruşul" la teatrul Alexandrinsky din Petersburg, a reprezentat un dezastru total, spectacolul fiind huiduit de către public. Ostila audienţă a intimidat-o pe Vera Komissarzhevskaya, pe care unii o considerau drept cea mai bună actriţă din Rusia şi care, potrivit lui Cehov, a provocat lacrimi oamenilor în timpul repetiţiilor. Acum îşi pierduse vocea. A doua zi, Cehov, care se refugiase pentru ultimele două acte în spatele scenei, l-a anunţat pe Suvorin că nu va mai scrie deloc piese. Când susţinătorii l-au asigurat că reprezentaţiile ulterioare au avut un succes mai mare, Cehov a presupus că aceştia erau doar amabili. "Pescăruşul" l-a impresionat atât de mult pe prietenul lui, Vladimir Nemirovici-Dancenko dramaturg şi el, încât a afirmat că Cehov ar fi trebuit să câştige el însuşi premiul Griboyedov acordat lui în acel an. Producţia de la Tetrul de Arte din Moscova Nemirovich a depăşit refuzul lui Cehov de a permite montarea piesei în Moscova şi l-a convins pe Stanislavski să o regizeze pentru Teatrul de Arte din Moscova, creat în 1898 ca şi teatru inovator. Stanislavski a pregătit indicaţii regizorale detaliate. Prin abordarea lor se dorea facilitarea expresiilor interioare pe care Stanislavski le-a perceput ca fiind mascate în subtextul piesei. Indicaţiile acestea au fost publicate în 1938. Stanislavski l-a jucat pe Trigorin, în timp ce Vsevolod Meyerhold, viitorul regizor şi practician pe care Stanislavski pe patul de moarte l-a declarat ‘singurul moştenitor întru teatru’ l-a jucat pe Treplev. Olga Knipper (viitoarea soţie a lui Cehov) a jucat rolul Arkadinei. Producţia a fost lansată pe 17 decembrie 1898. Majoritatea actorilor au fost uşor tranchilizaţi cu picături de valerină. Într-o scrisoare către Cehov, cineva din public descria cum: “În primul act, ceva special s-a declanşat, dacă poţi descrie aşa entuziasmul publicului, care începea să tot crească. Majoritatea mergeau prin auditorium şi printre coridoare cu expresii ciudate, părând că era ziua lor şi într-adevar (Doamne Dumnezeule, nu glumesc !) era perfect posibil să mergi la o femeie complet necunoscută şi să-i spui :’Ce mai piesa! Nu-i aşa ?’ ‘’ Nemirovici a descris aplauzele care au venit după o linişte prelungită precum o explozie bruscă. Producţia s-a bucurat de o apreciere unanimă din partea presei. Doar pe 1 mai 1899 Cehov a ajuns să vadă producţia, într-o reprezentaţie fără decoruri, dar cu machiaj şi costume, la Teatrul Paradiz. A apreciat producţia, dar a fost mai puţin pătruns de reprezentaţia lui Stanislavski. A obiectat la tonul ‘timid ‘ din interpretarea lui Trigorin şi l-a implorat pe Nemirovici să ’pună puţin spirit în el’. A propus ca piesa să fie publicată cu indicaţiile de regie ale lui Stanislavski. Colaborarea lui Cehov cu Stanislavski s-a dovedit a fi crucială în evoluţia creativă a celor doi. Atenţia lui Stanislavski asupra realismului psihologic şi a subtilităţilor ascunse din piesă au reînviat interesul lui Cehov de a scrie pentru scenă. Refuzul lui Cehov de a explica pe marginea scenariului l-a silit pe Stanislavski să sape mai adânc în structura textului, în feluri inovatoare în teatru. Teatrul de Arte din Moscova poartă pescăruşul ca emblemă, celebrând producţia istorică care i-a dat practic identitatea . Producţii recente: Teatrul Public Joseph Papp a prezentat "Pescăruşul" ca parte integrantă a Festivalului Shakespeare din New York (25 iulie 2001 - 26 august 2001). Producţia regizată de Mike Nichols i-a avut în distribuţie pe Meryl Streep în rolul Arkadinei, Christopher Walken (Sorin), Philip Seymour Hoffman (Treplev), John Goodman (Shamrayev), Marcia Gay Harden (Masha), Kevin Kline (Trigorin), Debra Monk (Polina), Stephen Spinella (Medvedenko) şi Natalie Portman în rolul Ninei. La începutul anului 2007 Royal Court Theatre a montat "Pescăruşul" avându-i în rolurile protagoniştilor pe Kristin Scott Thomas (Arkadina), Mackenzie Crook (Treplev) şi Carey Mulligan (Nina). Producţia a fost regizată de Ian Rickson şi a primit critici foarte bune, inclusiv aprecierea piesei ca fiind "practic perfectă". S-a jucat din 18 ianuarie până pe 17 martie aducându-i actriţei Scott Thomas premiul Olivier pentru prestaţia rolului ei. O producţie mai recentă e cea de la Royal Shakespeare Company, care a realizat şi un turneu internaţional. Romola Garai, cea care a interpretat-o pe Nina într-o manieră cu totul specială s-a bucurat de aprecieri incredibile. The Independent a numit-o "o femeie pe culmile succesului", iar This is London a apreciat-o la superlativ susţinând că piesa s-a distins prin introspecţii psihologice relevante. Classic Stage Company din New York a reînviat piesa pe 13 martie 2008 în traducerea lui Paul Schmidt şi regia lui Viaceslav Dolgacev. Această producţie e remarcabilă pentru distribuţia lui Dianne Wiest în rolul Arkadinei şi a lui Alan Cumming în rolul lui Trigorin.
- «Чайка» — комедия в четырёх действиях Антона Павловича Чехова. Пьеса написана в 1895—1896 годах, впервые опубликована в 12 номере за 1896 год журнала «Русская мысль». Премьера состоялась 17 октября 1896 года на сцене петербургского Александринского театра. Антон Павлович Чехов читает «Чайку» артистам Московского художественного театра. 1899 г.
- Måsen är en teaterpjäs som skrevs av den ryska dramatikern och författaren Anton Tjechov 1895. Den är en av Tjechovs mest kända pjäser och har satts upp många gånger, bland annat på Dramaten av Ingmar Bergman 1961, då i Jarl Hemmers översättning från 1928. Den har översatts till svenska ett flertal gånger, senast av Lars Kleberg 2004. Måsen har bland annat spelats på Riksteatern. Regissör var Lars Norén och uppsättningen hade premiär 15 september 2001. En annan uppsättning spelades på Kungliga Dramatiska Teatern i Stockholm hösten 2007 och våren 2008. Under hösten 2008 spelades den på Backa teater i Göteborg i regi av Farnaz Arbabi.
- Martı, Anton Çehov'un dört büyük tiyatro oyunu kabul edilenler arasında ilk yazılmış olanıdır. 1895'de yazılan oyun, dört ana karakter arasındaki romantik ve sanatsal çatışmalar etrafında geçer. Bu karakterler, saf bir kız olan Nina, sönmekte olan yıldız Irina Arkadina, deneysel oyun yazarı oğlu Konstantin Treplev ile ünlü ve pek kültürlü olmayan yazar Trigorin'dir.
|
| rdfs:comment
|
- The Seagull is the first of what are generally considered to be the four major plays by the Russian dramatist Anton Chekhov. The Seagull was written in 1895 and first produced in 1896. It dramatises the romantic and artistic conflicts between four characters: the ingenue Nina, the fading actress Irina Arkadina, her son the symbolist playwright Konstantin Treplyov, and the famous middlebrow story writer Trigorin.
- Die Möwe ist ein Drama von Anton Tschechow aus dem Jahre 1895.
- Racek je drama, které napsal v roce 1895 ruský spisovatel Anton Pavlovič Čechov. Hra má čtyři dějství. Racek je považován za přelomovou hru v dějinách evropského moderního dramatu. Děj hry, který nemá žádnou výraznější linii, je potlačen a čelné místo získává vnitřní život postav. Hra zároveň obsahuje řadu komicky absurdních situací. Hře dominuje šest jednostranných milostných vzplanutí.
- La Gaviota, escrita en 1896, es la primera de las que son generalmente consideradas las cuatro obras maestras de Antón Chéjov. Se centra en los conflictos románticos y artísticos entre cuatro personajes: La ingenua Nina, la anteriormente gloriosa actriz Irina Arkádina, su hijo el experimental dramaturgo Konstantín Tréplev, y el famoso escritor Trigorin. Como el resto de los dramas de Chéjov. La gaviota depende de un bien formado elenco de diferentes y bien desarrollados personajes.
- Lokki on Anton Tšehovin kirjoittama nelinäytöksinen näytelmä. Lokki on Tšehovin tunnetuimpia näytelmiä ja ensimmäinen Tšehovin neljästä keskeisestä näyttämöteoksesta. Se kuvaa kahden sukupolven välistä yhteentörmäystä. Tšehov kirjoitti Lokin vuosina 1895–1896, ja näytelmän ensiesitys oli Pietarissa 17. lokakuuta 1896. Lokkiin suhtauduttiin aluksi penseästi, ja Tšehov masentui näytelmän huonosta vastaanotosta.
- La Mouette est la première des quatre pièces les plus connues d'Anton Tchekhov. Cette pièce, annoncée comme une comédie, apparaît au fur et à mesure de son déroulement comme une tragédie. Elle comporte quatre actes et a été créée à Saint-Pétersbourg le 17 octobre 1896 au théâtre Alexandrinski. La première représentation de la pièce fut un échec total.
- Il gabbiano è un dramma in 4 atti scritto nel 1895 da Anton Pavlovič Čechov. Rappresentato per la prima volta al Teatro Aleksandrinskij di Pietroburgo l'anno successivo, fu un insuccesso clamoroso. Vera Komissarzhevskaya, che impersonava Nina, fu così intimidita dall'ostilità del pubblico che perse la voce. Čechov abbandonò la platea e durante gli ultimi due atti rimase dietro le quinte.
- 『かもめ』（ロシア語:Чайка）はロシアの作家、劇作家のアントン・チェーホフの戯曲である。チェーホフの劇作家としての名声を揺るぎないものにした代表作であり、世界の演劇史の画期をなす記念碑的な作品である。後の『ワーニャ伯父さん』、『三人姉妹』、『桜の園』とともにチェーホフの四大戯曲と呼ばれる。
- De meeuw is een toneelstuk in vier bedrijven van de Russische schrijver Anton Tsjechov uit 1896. Het beschrijft de verwikkelingen van een aantal mensen uit de bovenklasse van de Russische samenleving aan het eind van de 19e eeuw. Het stuk speelt zich af op het landgoed van de oude staatsman Sorin.
- A Gaivota é uma peça de teatro do dramaturgo russo Anton Tchekhov (1860-1904). A peça foi concebida pelo autor como uma comédia, mas ela foi interpretada e é tida por alguns como um drama ou uma tragédia. O próprio Tchekhov chamou-lhe "uma comédia, três papéis de mulher, seis para homens, quatro actos, uma paisagem (vista para um lago), muitas conversas sobre a literatura, um pouco de acção, um toque de amor".
- Pescăruşul e prima dintre cele patru mari piese ale dramaturgului rus Anton Pavlovici Cehov. Piesa a fost scrisă în 1895 şi a fost pentru prima dată pusă în scenă în 1896. Textul dramatizează conflictul romantic şi artistic născut între 4 personaje: ingenua Nina, autoritara doamnă Irina Arkadina, fiul ei, creator de piese experimentale Konstantin Treplev şi faimosul scriitor Trigorin.
- Måsen är en teaterpjäs som skrevs av den ryska dramatikern och författaren Anton Tjechov 1895. Den är en av Tjechovs mest kända pjäser och har satts upp många gånger, bland annat på Dramaten av Ingmar Bergman 1961, då i Jarl Hemmers översättning från 1928. Den har översatts till svenska ett flertal gånger, senast av Lars Kleberg 2004. Måsen har bland annat spelats på Riksteatern. Regissör var Lars Norén och uppsättningen hade premiär 15 september 2001.
- Martı, Anton Çehov'un dört büyük tiyatro oyunu kabul edilenler arasında ilk yazılmış olanıdır. 1895'de yazılan oyun, dört ana karakter arasındaki romantik ve sanatsal çatışmalar etrafında geçer. Bu karakterler, saf bir kız olan Nina, sönmekte olan yıldız Irina Arkadina, deneysel oyun yazarı oğlu Konstantin Treplev ile ünlü ve pek kültürlü olmayan yazar Trigorin'dir.
|
![[RDF Data]](/statics/sw-cube.png)
