Staphylococcus aureus (literally the "golden cluster seed" or "the seed gold" and also known as golden staph) is the most common cause of staph infections. It is a spherical bacterium, frequently part of the skin flora found in the nose and on skin. About 20% of the population are long-term carriers of S. aureus. S.

PropertyValue
dbpedia-owl:Species/class
dbpedia-owl:Species/color
  • lightgrey
dbpedia-owl:Species/domain
dbpedia-owl:Species/family
dbpedia-owl:Species/genus
dbpedia-owl:Species/kingdom
dbpedia-owl:Species/order
dbpedia-owl:Species/phylum
dbpedia-owl:class
dbpedia-owl:color
  • lightgrey
dbpedia-owl:domain
dbpedia-owl:family
dbpedia-owl:genus
dbpedia-owl:kingdom
dbpedia-owl:order
dbpedia-owl:phylum
dbpedia-owl:thumbnail
dbpprop:abstract
  • Staphylococcus aureus (literally the "golden cluster seed" or "the seed gold" and also known as golden staph) is the most common cause of staph infections. It is a spherical bacterium, frequently part of the skin flora found in the nose and on skin. About 20% of the population are long-term carriers of S. aureus. S. aureus can cause a range of illnesses from minor skin infections, such as pimples, impetigo (may also be caused by Streptococcus pyogenes), boils (furuncles), cellulitis folliculitis, carbuncles, scalded skin syndrome and abscesses, to life-threatening diseases such as pneumonia, meningitis, osteomyelitis, endocarditis, toxic shock syndrome (TSS), and septicemia. Its incidence is from skin, soft tissue, respiratory, bone, joint, endovascular to wound infections. It is still one of the four most common causes of nosocomial infections, often causing postsurgical wound infections. Abbreviated to S. aureus or Staph aureus in medical literature, S. aureus should not be confused with the similarly named (and also medically relevant) species of the genus Streptococcus. S. aureus was discovered in Aberdeen, Scotland in 1880 by the surgeon Sir Alexander Ogston in pus from surgical abscesses. Each year some 500,000 patients in American hospitals contract a staphylococcal infection.
  • Staphylococcus aureus ist ein kugelförmiges, Gram-positives Bakterium, das häufig in Traubenform angeordnet ist. Staphylokokken sind unbeweglich und bilden keine Sporen. Die Größe des Bakteriums liegt üblicherweise zwischen 0,8 und 1,2 µm. S. aureus kommt fast überall in der Natur und auch auf der Haut und in den oberen Atemwegen vieler Menschen vor. Bei 25 bis 30 % aller Menschen findet man es in der Nase. Meist löst es keine Krankheitssymptome aus. Man spricht in diesem Falle von einer Besiedlung oder Kolonisation der Person mit dem Keim. Bekommt der Keim durch günstige Bedingungen oder ein schwaches Immunsystem die Gelegenheit, sich auszubreiten, kommt es beim Menschen zu Hautinfektionen und Muskelerkrankungen, im Körper zu lebensbedrohlichen Erkrankungen wie Lungenentzündung, Endokarditis, Toxisches Schock-Syndrom (TSS) und Sepsis. Insbesondere Bakterienstämme von S. aureus, die Resistenzen gegen mehrere wichtige Antibiotika erworben haben (sogenannte MRSA-Stämme, siehe auch Multiresistenz), sind schlecht zu behandeln und damit gefährlich. Bei Tieren ist S. aureus einer der wichtigsten Verursacher von Mastitis.
  • L'estafilococ daurat (Staphylococcus aureus) és un eubacteri que es troba a la pell i fosses nasals d'algunes persones sanes (aproximadament 1/3), però que pot causar una gran varietat d'infeccions en determinades circumstàncies. Poden ser infeccions menors de la pell (furóncols, pústules) i abscessos cutanis, o malalties més greus com pneumònia, meningitis, endocarditis, síndrome del xoc tòxic (SST) i sèpsies. És un coc que creix agrupat com el raïm (d'aquí la seva arrel "Staphylo", raïm en grec antic i modern), que respon positivament a la tinció de Gram, és aerobi i anaerobi facultatiu (motiu pel qual pot créixer tant en una atmosfera amb oxigen com sense), no presenta mobilitat, ni forma càpsula. És capaç de créixer tolerant concentracions altes de clorur sòdic (fins un 10 %). Per això pot créixer en l'aigua del mar. Produeix la fermentació làctica. És catalasa positiu i coagulasa positiu.
  • Staphylococcus aureus (často zlatý stafylokok) je druh grampozitivních bakterií, který patří do rodu stafylokoků. Způsobuje velmi často různé choroby, jejichž patogenita je výsledkem produkce toxinů či přímého ničení tkáně nemocného. Příkladem onemocnění způsobeného touto bakterií je otrava infikovaným jídlem. Zlatý stafylokok může být přítomen v salámech, vepřovém mase, ale i v pečivu plněném pudinkem, dále v bramborovém salátu či v zmrzlině. Dále způsobuje některé kožní infekce.
  • Staphylococcus aureus Es una especie bacteriana integrada por formas cocaceas, que se dividen en mas de un plano, por lo que se agrupan regularmente en racimos. Son inmóviles y carecen de esporas. Son gram positivas. Su metabolismo es de tipo fermentativo, son aerobios y anaerobios facultativos, catalasa positivo y oxidasa negativo. Son capaces de fermentar la glucosa sin producción de gases y producen acetin metil carbinol. Fermentan el manitol con formación de ácidos y puede hacerlo en enaerobiosis. No hidrolizan el almidón y son capaces de crecer en presencia de un 40% de bilis. Soportan tasas elevadas de cloruro sódico, hasta un 15%. La temperatura óptima de crecimiento va de 35 a 40ºC y el pH óptimo oscila entre 7,0 y 7,5 aunque soportan pHs mucho más extremos. Poseen una enzima, la coagulasa, que los diferencia del resto de las especies del género; esta tiene la facultad de reaccionar con el fibrinógeno dando lugar a un coágulo de fibrina. Poseen igualmente una desoxirribonucleasa (Dnasa) que es una nucleasa exocelular que depolimeriza el ADN. A esta enzima se la denomina termonucleasa por ser termoresistente en las cepas de Aureus.
  • Staphylococcus aureus eli stafylokokki on grampositiivinen kokkibakteeri. Sen genomi koostuu noin 2600 geenistä ja 2,8 miljoonasta emäsparista. S. aureus esiintyy yleisesti ihmisten ja eläinten iholla ja limakalvoilla, jolloin se on kantajalleen vaaraton. S. aureus suosii isäntäeläimiä, joilla on korkeahko ruumiinlämpö. Se kasvaa hapellisissa ja hapettomissa olosuhteissa sekä myös hyvin kuivissa paikoissa. Lisäksi bakteeri kestää korkeita suolapitoisuuksia. Bakteeri aiheuttaa erilaisia infektioita lievistä ihoinfektioista aina hengenvaarallisiin tauteihin, kuten keuhkokuumeeseen, endokardiittiin, bakteremiaan ja osteomyeliittiin. Staphylococcus aureus voi lisääntyä ja tuottaa myrkkyä suurella lämpötila- ja pH-alueella. Useimmille antibiooteille resistenttejä S. aureus -kantoja kutsutaan MRSA-bakteereiksi (metisilliiniresistentti Staphylococcus aureus). Antibioottiresistenssin syy on S. aureuksen kromosomissa oleva mecA -geeni, joka tuottaa bakteerin pintaan penisilliiniä sitovaa proteiinia.
  • Le staphylocoque doré (Staphylococcus aureus) est l'espèce la plus pathogène du genre Staphylococcus. Elle est responsable d'intoxications alimentaires, d'infections localisées suppurées, et dans certains cas extrêmes, de septicémies chez des sujets débilités (greffe, prothèses cardiaques). S. aureus se présente comme un coque en amas (grappes de raisin), Gram positif et catalase positif.
  • Lo Staphylococcus aureus è un batterio, Gram+, asporigeno, della famiglia delle Staphylococcaceae, compreso nel Genere Staphylococcus. Immobile, non presenta una capsula evidente. Tali batteri crescono bene in comuni terreni di coltura, sono aerobi-anaerobi facoltativi, con la possibilità d'utilizzo del sistema dei citocromi in presenza di ossigeno e, invece, della fermentazioni in anaerobiosi. Presentano una notevole alofilia risultando, infatti, in grado di procedere allo sviluppo anche in ambienti che vedono un'elevata concentrazione(7,5%) di NaCl (sale). Il pigmento giallo oro è caratteristico delle colture e da esso deriva il nome della specie (Aureus). La presenza del pigmento dipende da numerosi fattori e per il riconoscimento del batterio è necessario considerare altre peculiarità. La maggioranza dei soggetti adulti ospita questi batteri sia a livello della cute sia nel naso faringe. In conseguenza di ciò, un'infezione da parte degli stessi è possibile in ogni momento.
  • ファイル:Staphylococcus aureus Gram. jpg 黄色ブドウ球菌(グラム染色) 黄色ブドウ球菌(おうしょくぶどうきゅうきん、Staphylococcus aureus)とは、ヒトや動物の皮膚、消化管常在菌であるブドウ球菌の一つ。 ヒトの膿瘍等の様々な表皮感染症や食中毒、また肺炎、髄膜炎、敗血症等致死的となるような感染症の起因菌でもある。学名はStaphylococcus aureus(スタフィロコッカス・アウレウス)。属名StaphylococcusのStaphylo-は「ブドウの房状の」、coccusは「球菌」の意であり、種小名aureusは「黄金色の」を意味する(金の元素記号や、オーロラなどと同じ語源)
  • Staphylococcus aureus is een stafylokok die toxinen afscheidt. Toxinen hebben een negatieve werking op het menselijk lichaam. S. aureus zit normaal op de huid van mens en dier en op de slijmvliezen, zoals de neusholte. Als de bacterie door de huid heen het lichaam binnendringt kan deze huidinfecties en bij infectie van bestaande wonden, ook na operaties infecties van de wond veroorzaken, maar ook urineweginfecties, longontsteking en uierontsteking bij koeien. S. aureus onderscheidt zich van andere stafylokokken doordat de bacterie coagulase positief is terwijl de anderen coagulase negatief zijn. Enkele stammen zijn inmiddels al resistent tegen het antibioticum methicilline. Deze Meticilline-resistente Staphylococcus aureus (MRSA) kwam in Nederland tot voor kort alleen voor in ziekenhuizen. Als dit wordt geconstateerd, wordt vaak een quarantaine afgekondigd. Nu worden ook stammen aangetroffen buiten het ziekenhuis. Uit een onderzoek van het Centrum Infectieziektebestrijding en de Voedsel en Waren Autoriteit is gebleken dat de MRSA bij 40% van de varkens voorkomt.
  • Gule stafylokokker eller Staphylococcus aureus er en bakterie i gruppen stafylokokker, som kan påtreffes i normal flora i i hud og slimhinner, men som også kan forårsake alvorlige, potensielt livstruende infeksjoner.
  • Gronkowiec złocisty - Staphylococcus aureus - gram-dodatnia bakteria występująca w jamie nosowo-gardłowej oraz na skórze ludzi i zwierząt. Nosicielstwo występuje szczególnie często pośród personelu szpitalnego, co ma szczególne znaczenie dla szerzenia się zakażeń wewnątrzszpitalnych. Gronkowce wytwarzają termoodporną enterotoksynę tylko w zakażonym produkcie spożywczym. Toksyna gronkowca jest bardzo odporna na działanie wysokiej temperatury, nie niszczy jej nawet gotowanie przez 30 minut. Optymalna temperatura do rozwoju gronkowca wynosi 37ºC. Zatrucia gronkowcem mają krótki okres inkubacji - średnio 2 h. Charakterystycznymi objawami zatrucia gronkowcem są: wymioty, biegunka, spadek ciśnienia krwi, zapaść a nawet śmierć. Gronkowce nie wytwarzające przetrwalników, łatwo giną przy ogrzewaniu. Natomiast enterotoksyna Staphylococcus aureus odporna na ogrzewanie może nie zostać rozłożona nie tylko w czasie gotowania, ale nawet pieczenia produktów uprzednio zakażonych. Przyczyną zatruć gronkowcowych mogą być różne produkty spożywcze takie jak: wędliny, potrawy mięsne, sałatki, ciastka, mleko i przetwory mleczne, kremy, chałwy, lody. Te ostatnie są dość częstą przyczyną zatruć wtedy, gdy mieszanka przeznaczona do zamrożenia, nie została natychmiast schłodzona po pasteryzacji lub gdy rozmrożone lody zostały powtórnie zamrożone. Enterotoksyna obecna w produkcie spożywczym nie zmienia zwykle smaku ani zapachu tego produktu. Nie powoduje także bombażu konserw ponieważ gronkowce nie wytwarzają gazu.
  • Staphylococcus aureus, também conhecido como estafilococo dourado, é uma espécie de estafilococo coagulase-positivos. É uma das espécies patogénicas mais comuns, juntamente com a Escherichia coli. É a mais virulenta espécie do seu género. Têm forma esférica (são cocos), cerca de 1 micrómetro de diâmetro, e formam grupos com aspecto de cachos de uvas com cor amarelada, devido à produção de carotenoides, sendo daí o nome de "estafilococo dourado". Cresce bem em ambientes salinos. Cerca de 15% dos individuos são portadores de S. aureus, na pele ou nasofaringe. A infecção é frequentemente causada por pequenos cortes na pele.
  • Staphylococcus aureus este o bacterie patogenă din genul Staphylococcus, care poate produce infecţii supurative sau septicemii la om şi animale. Formele de manifestare ale acestor infecţii sunt variate: impetigo, piodermite, stafilodermii, pneumonie stafilococică, Sindromul SSS (Eng. - staphiloccocal scalded skin syndrome, numit si sindrom Lyell). Se deosebeşte de alte specii ale genului prin faptul că este coagulazo-pozitiv. Este un coc Gram-pozitiv, aerob, necapsulat, care apare la microscop sub forma unor aglomări asemenătoare unui ciorchine, iar cultivat pe agar-agar produce colonii mari, rotunde, galben-aurii. Patogenitatea sa ridicată este data de o serie de factori: coagulaza, hemolizina, leucocidina, enterotoxine, etc. Deoarece stafilococii sunt extrem de heterogeni din punct de vedere al antigenelor de suprafata, clasificarea lor cea mai utilizata este în fagotipuri, dupa tipul fagic. Stafilococul auriu si alte infectii stafilococice Infectioase Generalitati Stafilococii sunt bacterii de forma rotund-ovalara (coci), gram pozitivi (se coloreaza cu colorant Gram), cu un diametru de 0,5-1,5 µm, dispusi caracteristic in gramezi (ca si ciorchinele de strugure). Genul Staphylococcus cuprinde aproximativ 27 de specii de stafilococi, dintre care cele mai des asociate cu infectii umane sunt in ordinea frecventei: Staphylococcus haemolyticus, Staphylococcus lugdunensis, Staphylococcus saprophyticus si Staphylococcus schleiferi. Pot produce o gama larga de infectii, a caror gravitate si localizare variaza de la infectii superficiale ale pielii pana la infectii ce pun viata in pericol, ca de exemplu septicemia sau meningita. Epidemiologie In functie de capacitatea de a secreta o enzima numita coagulaza (care poate coagula plasma), stafilococii se impart in coagulazo-negativi si coagulazo-pozitivi. Stafilococii coagulazo-negativi sunt ubicuitari (se gasesc peste tot), facand parte din flora normala a organismului, gasindu-se in orofaringe, tractul gastro-intestinal si uretra anterioara. Produc frecvent infectii intraspitalicesti, ei fiind rezistenti la unele dezinfectante si antiseptice sau apar la cei cu diverse corpuri straine (proteze, grefe, catere etc.). Supravietuiesc indelungat pe suprafete uscate. Transmiterea se poate face direct interuman sau prin intermediul unor obiecte (prosoape, lenjerie). Dintre stafilococii coagulazo-pozitivi, o singura specie este patogena pentru om: Staphylococcus aureus sau Stafilococul auriu, numit astfel dupa culoarea galben-aurie a coloniilor bacteriene obtinute pe medii de cultura. Staphylococcus aureus Denumirea lui vine de la pigmentul evident cand se cultiva pe medii de cultura, care la aceasta specie este cel mai frecvent galben-auriu, dar poate fi si alb, in timp ce la Staphylococcus epidermitis este alb iar la Staphylococcus saprophyticus este citrin. Stafilococul auriu rezista 60 de minute la 60°C, supravietuieste in produse uscate cateva luni si rezista la actiunea alcoolului etilic 70° aproximativ 10 minute. Se gaseste in mod normal pe pielea si mucoasele omului, dar si a altor mamifere precum si la pasari. Este prezent pe mucoasa nazala la 30% dintre persoanele sanatoase, procentajul fiind mai ridicat la personalul sanitar din spitale, pacienti dializati, diabetici si cei ce folosesc droguri intravenoase. Colonizarea nou-nascutului cu stafilococ auriu are loc la nivelul bontului ombilical, suprafata pielii si zona perineala. Patogenitatea S. aureus Pentru a intelege cum reuseste aceasta bacterie sa patrunda, sa infecteze si sa se raspandeasca in organism in ciuda mecanismelor de aparare proprii organismului, si cum se explica varietatea clinica a afectiunilor determinate de stafilococ, este important de cunoscut structura acestuia si modul de actiune. Stafilococul auriu (S. aureus) isi exercita patogenitatea atat prin structura sa cat si printr-o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel: - capsula (un strat subtire care inveleste bacteria) protejeaza bacteria de actiunea celulelor si mecanismelor de aparare ale organismului (fagocitoza, leucocite, macrofage) si favorizeaza in acelasi timp aderenta bacteriei de catetere si de alte materiale sintetice: proteze valvulare, proteze articulare, sunturi, grefe etc. - peretele celular al bacteriei contine mai multe substante care declanseaza reactiile inflamatorii in organism, stimuleaza sinteza de pirogeni endogeni (substante sintetizate in organism care determina aparitia febrei) si inhiba mecanismele de aparare ale organismului - tot la nivelul peretelui celular exista acizi teicoici care ajuta la atasarea stafilococilor de suprafetele mucoaselor. Stafilococul auriu secreta un numar mare de toxine: - 5 enzime citolitice, care sunt capabile sa lezeze membranele celulare si deci sa distruga celulele; acestea sunt alpha, beta, gama hemolizinele si leucocidina; dupa cum le spune si numele hemolizinele au ca principal rol hemoliza – distrugerea eritrocitelor, dar ele pot distruge si alte tipuri de celule avand un rol important in producerea leziunilor tisulare; leucocidinele ataca si distrug leucocitele - exfoliantina: determina leziuni la nivelul epidermului cu exfoliere consecutiva; este responsabila de aparitia dermatitei exfoliative in cadrul sindromului stafilococic al pielii oparite (frecventa la copiii mici) - toxina-1 a socului toxic: este responsabila de sindromul toxic caracterizat prin: febra, hipotensiune, eruptie urmata de descuamare si afectarea mai multor organe interne - enterotoxinele (sunt 5, notate de la A la E): sunt responsabile de toxiinfectiile alimentare cu stafilococ, ele fiind rezistente la aciditatea gastrica si rezista 30 minute la temperatura de 100°C, ceea ce semnifica faptul ca alimentele contaminate cu enterotoxina stafilococica nu devin inofensive prin fierbere; aceste enterotoxine se pare ca au actiune si asupra SNC, ceea ce explica varsaturile severe ce apar uneori in toxiinfectiile alimentare. De asemenea, stafilococul secreta un numar de enzime care au diverse roluri in patogenitate, dar care sunt utilizate si ca markeri in diagnosticul infectiilor stafilococice: - coagulaza: care poate converti fibrinogenul in fibrina si este un marker al virulentei S. aureus - catalaza, care protejeaza bacteria de actiunea apei oxigenate - hialuronidaza: hidrolizeaza acidul hialuronic din tesutul conjunctiv, favorizand astfel diseminarea infectiei - fibrinolizina: dizolva cheagurile de fibrina, fiind un factor de difuziune al infectiei - lipazele: hidrolizeaza lipidele, ceea ce-i permite bacteriei sa supravietuiasca si sa invadaze pielea, tesutul subcutanat si ariile sebacee ale organismului - nucleaze – marker pentru S. aureus - penicilinaze sau beta-lactamaze: enzime care inhiba penicilina si antibioticele beta-lactaminice, ceea ce-i confera rezistenta bacteriei la tratamentul cu penicilina si alte antibiotice similare. Manifestari clinice produse de S. aureus Manifestarile clinice ale infectiilor produse de stafilococul auriu se datoreaza fie toxinelor secretate de acesta – intoxicatii, fie inmultirii bacteriene – infectii. Intoxicatiile stafilococice sunt: - sindromul pielii oparite - toxiinfectia alimentara - sindromul toxic. Principalele infectii sunt cele purulente, dintre care cele mai frecvente sunt: - infectii ale pielii: furuncule, acnee, foliculite, orjelet, suprainfectiile plagilor - infectiile tesutului subcutanat: mastite, hidrosadenite, abcese - infectii respiratorii: faringite, bronsite, pneumonii, empieme - infectii ale scheletului: artrite, osteomielite - infectii generalizate: meningite, septicemii, endocardite cu diseminari secundare cu formare de abcese in diferite organe. Intoxicatiile stafilococice Sindromul socului toxic (SST) SST este o intoxicatie acuta amenintatoare de viata, caracterizata prin: - debut brusc cu febra si alte simptome: greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree, dureri musculare, cefalee, dureri in gat etc. - eruptie maculara caracteristica care apare dupa primele doua zile de boala - hipotensiune arteriala, cu ameteli si sincope la ridicarea in ortostatism - disfunctii pluriorganice, cu afectarea a cel putin trei organe dintre: tractul gastrointestinal, sistemul muscular, mucoase (genitala, conjunctivala, orofaringiana), rinichi, ficat, celule sangvine (trombocitopenie), sistemul nervos central; caracteristic in SST aparut in perioada menstruala este eritemul si inflamatia mucoasei vaginale insotita de scurgeri vaginale purulente - descuamatia caracteristica a pielii la 1-2 saptamani de la debutul bolii: incepe cu o descuamare furfuracee (marunta) a pielii de pe torace, fata, extremitati, urmata ulterior de descuamare in lambouri (grosolana, in bucati mari) a palmelor, plantelor si degetelor. Pentru aparitia acestui sindrom, un individ trebuie sa fie colonizat sau infectat cu o tulpina toxica de S. aureus si trebuie sa nu aiba un nivel protector de anticorpi; astfel SST este o boala a tinerilor mai ales, deoarece 90% dintre adulti poseda anticorpi impotriva toxinelor care provoaca SST. Factori favorizanti sunt: - perioada menstruala la femei, dar poate apare si ca o complicatie a folosirii metodelor contraceptive locale, a lauziei, avortului septic, chirurgiei ginecologice - leziuni tegumentare de diverse etiologii: arsuri chimice, termice, intepaturile insectelor, leziuni date de varicela, plagi chirurgicale. Tratamentul SST implica decontaminarea focarului care produce toxine, administrarea antibioticelor antistafilococice, sustinere volemica (hidratare) si tratamentul disfunctiilor de organ. Sindromul stafilococic al pielii oparite Acest sindrom se refera la o serie de boli cutanate de severitate variabila provocate de S. aureus care produce toxina exfoliativa (exfoliantina). Cea mai severa forma este numita boala Ritter la nou-nascuti si necroliza epidermica toxica la varstnici; alte forme mai putin severe sunt pemfigusul neonatal si impetigo bulos. Clinic debuteaza cu o eruptie eritematoasa initial in jurul ochilor si gurii care se extinde apoi spre trunchi si extremitati; in cateva zile incepe zbarcirea si descuamarea tegumentelor, care capata un aspect asemanator cu pielea oparita; zonele denudate raman rosii stralucitoare si sunt o poarta de intrare pentru diverse bacterii si o cale prin care se pierd lichide si electroliti la fel ca si in arsurile termice. Dupa aproximativ 48 ore zonele denudate se usuca si incepe o noua descuamare. Evolutia bolii este in medie de 10 zile, mortalitatea prin hipovolemie si infectii fiind insa semnificativa. Tratamentul include administrarea de antibiotice antistafilococice, lichide, electroliti si tratamentul local al zonelor denudate. Toxiinfectia alimentara stafilococica Apare ca urmare a ingestiei alimentelor contaminate cu enterotoxine stafilococice. Principalele alimente care se pot contamina sunt preparatele din carne si prajiturile cu crema, deoarece stafilococii se dezvolta in mediu bogat in proteine si zahar; prepararea termica distruge stafilococii dar nu si enterotoxinele, care sunt stabile termic. Cel mai important factor de risc pentru toxiinfectia alimentara stafilococica este consumarea alimentelor lasate la temperatura camerei, o perioada mai indelungata, in special in anotimpul cald, timp care permite stafilococilor sa secrete toxinele. Simptomele debuteaza in scurt timp dupa ingestia alimentelor, cu greturi, varsaturi, dureri abdominale si diaree uneori severa. Infectiile stafilococice Infectiile pielii si ale tesuturilor moi S. aureus este cel mai obisnuit agent al infectiilor pielii si tesuturilor moi, infectiile fiind produse de obicei de catre flora proprie (care colonizeaza tegumentele si mucoasele), Foliculita – este infectia foliculului pilos (radacina firului de par) si apare ca o pustula galbena, rotunjita, inconjurata de o zona rosie. Furunculul – este infectia necrotica a zonelor profunde ale unui folicul pilos, localizat pe fese, fata, gat; este dureros, sensibil si se pot insoti de febra si alte manifestari generale. Carbunculul - este infectia profunda a unui grup de foliculi pilosi; este foarte dureroasa, fiind insotita de alterarea starii generale si febra, aparand frecvent la barbatii adulti si varstnici, cu localizare pe ceafa, umeri solduri si coapse. Panaritiul – infectia pliurilor laterale ale unghiilor este frecvent determinata de S. aureus. Celulita – infectia intinsa a tesutului subcutanat poate fi produsa de S. aureus desi mai frecvent este determinata de streptococi. Erizipelul – o eruptie cu margini ridicate, bine delimitata, este o infectie superficiala a dermului si tesutului subcutanat, produsa uneori si de S. aureus, desi mai frecvent are etiologie streptococica. De asemenea S. aureus poate determina infectarea secundara a plagilor traumatice sau chirurgicale. Tratamentul acestor infectii consta in administrarea de antibiotice antistafilococice local si/sau sistemic si ingrijirea leziunilor locale, unde este cazul si drenaj chirurgical (furuncul, carbuncul). Infectiile respiratorii Infectiile respiratorii cu S. aureus se pot produce fie datorita florei de la nivelul orofaringelui fie datorita diseminarii hematogene a stafilococilor, de la un focar intravascular de infectie (endocardita inimii drepte, tromboflebita septica). Infectiile cu stafilococ pot fi localizate oriunde la nivelul tractului respirator, determinand: rinofaringite, faringo-amigdalite, traheite, bronsite, pneumonii, empiem, sinuzite. Etiologia stafilococica a pneumoniei este neobisnuita, dar cand apare poate avea o evolutie severa. Factori predispozanti pentru pneumonia stafilococica sunt: institutionalizarea in unitati de ingrijire a bolnavilor cronici, antibioterapia folosita recent, spitalizarea, intubatia traheala, infectii respiratorii virale, boli cronice sau care se insotesc de imunodepresie. Infectiile sistemului nervos central S. aureus ajunge la nivelul sistemului nervos central fie pe cale hematogena (prin sange) de la o endocardita cel mai frecvent, fie prin extindere directa de la o infectie a tesuturilor vecine: oasele craniului, sinusuri, infectii ale pielii si tesuturilor moi de la nivelul fetei. Abcesul cerebral - poate apare prin extindere directa de la o sinuzita, de la infectia stafilococica a tesutului moale, de la un traumatism penetrant sau o plaga chirurgicala, sau prin diseminare hematogena de la o endocardita infectioasa. Meningita purulenta poate insoti abcesul cerebral sau apare independent de acesta. Empiemul subdural se produce prin extindere directa de la o osteomielita a craniului, dupa interventii chirurgicale sau traumatisme, ori de la o sinuzita. Abcesele epidurale spinale pot apare in relatie cu osteomielita sau infectia discului vertebral, in timp ce abcesele epidurale cerebrale apar dupa sinuzite, traumatisme sau interventii chirurgicale. S. aureus este cauza cea mai obisnuita de tromboflebita intracraniana septica – care apare de obicei dupa o sinuzita, mastoidita sau o infectie stafilocica a tesuturilor moi ale fetei. Adesea aceste infectii pot coexista: astfel meningita poate insoti un abces cerebral, o flebita intracraniana, iar flebita poate insoti abcesul epidural sau empiemul. Infectiile tractului urinar S. aureus este o cauza neobisnuita a infectiei tractului urinar. De obicei apar secundar interventiilor asupra vezicii urinare: cistoscopia, sondaj vezical etc. In absenta unor manevre urologice, prezenta S. aureus in urina trebuie sa ridice suspiciunea diseminarii hematogene a infectiei frecvent de la o endocardita stafilococica, avandu-se in vedere si existenta unui abces la nivel renal. Infectiile endovasculare Stafilocul auriu este una dintre cauzele cele mai frecvente de endocardita bacteriana acuta atat pe valve native cat si pe protezele valvulare, valvele cele mai frecvent afectate fiind valvele mitrale si aortice. La consumatorii de droguri intravenoase apare mai frecvent endocardita inimii drepte cu afectarea valvei tricuspide. Endocardita stafilococica are o rata crescuta de mortalitate (40-60%) atat prin tulburarile cardiace pe care le antreneaza cat si prin diseminarea hematogena a infectiei cu aparitia septicemiei, meningitei, abceselor cerebrale si abcese in diferite alte organe etc. Infectiile musculo-scheletale S. aureus este cea mai frecventa cauza de osteomielita acuta la adulti si una dintre principalele cauze la copii. Se produce prin diseminare hematogena sau prin extindere directa de la un focar infectios. La adulti localizarea cea mai frecventa este corpul vertebral in timp ce la copii se localizeaza frecvent la nivelul metafizelor oaselor lungi (unde vascularizatia este mai bogata). Clinic apare durere locala insotita de febra si alte semne generale. O forma particulara de osteomielita este cea asociata cu protezele articulare sau cu dispozitivele de fixare interne sau externe. Durerea, febra, inflamatia si scaderea mobilitatii sunt semnele care pot apare in osteomielita protezelor. In multe cazuri se produce desprinderea protezei necesitand indepartarea chirurgicala a acesteia. Artrita septica este localizarea infectiei la nivelul articulatiei, stafilococul auriu fiind cea mai frecventa etiologie la adulti. Factori predispozanti pentru artrita septica sunt: utilizarea de droguri intravenoase, artrita reumatoida sau alte afectiuni articulare, traumatisme, utilizarea sistemica sau intraarticulara a steroizilor. Localizarile cele mai des intalnite sunt genunchii, articulatia soldului si articulatia sacro-iliaca. Pe langa tratamentul cu antibiotice aceasta forma mai necesita si drenajul articular. Infectia muschilor cu S. aureus – polimiozita, este rara, aparand mai frecvent in zonele tropicale si de obicei la pacienti cu boli de fond (diabet zaharat, alcoolism, boli hematologice, afectiuni maligne etc. ) Diagnostic Diagnosticul infectiilor cu S. aureus este relativ simplu, constand in punerea in evidenta a bacteriei in diferite materiale purulente recoltate de la locul infectiei sau in fluidele organismului care sunt sterile in mod normal. Mai dificil poate fi insa, diagnosticul intoxicatiilor stafilococice, care de multe ori se face numai pe baza semnelor clinice. Deoarece intoxicatia stafilococica nu presupune neaparat si infectia, S. aureus de cele mai multe ori este absent. Determinarea enterotoxinelor in probele alimentare sau demonstrarea aparitiei anticorpilor indreptati impotriva toxinelor stafilococice ale socului toxic, sau demonstrarea producerii de toxine in vitro la o tulpina izolata, sunt datele de laborator care pot confirma diagnosticul clinic, insa acestea sunt dificil de realizat in practica clinica. Tratament Tratamentul infectiilor stafilococice cuprinde tratament antibiotic alaturi de care sunt necesare si drenajul colectiilor purulente, indepartarea tesuturilor necrozate si a corpurilor straine. Deoarece in prezenta unor corpuri straine (proteze, catetere, pacemaker) este aproape imposibil de eradicat infectia cu S. aureus, de cele mai multe ori acestea trebuie indepartate. Tratamentul antibiotic Inca din anii 1950-1960 a fost semnalata o crestere rapida a rezistentei tulpinilor stafilococice in general si mai ales a S. auriu la antibiotice. Efectuarea antibiogramei a devenit astfel obligatorie pentru toate tulpinile de S. aureus izolate din diverse infectii. Rezistenta se instaleaza prin urmatoarele mecanisme: - producerea de beta-lactamaze, enzime care neutralizeaza antibioticele care au in structura lor nucleul beta-lactaminic - modificarea unor proteine ale peretelui celular, ceea ce duce la scaderea permeabilitatii bacteriene si modificarea tintei antibioticului astfel incat acesta sa nu se mai poata lega de structurile bacteriene. Aceste proprietati confera rezistenta la toate antibioticele care au in structura lor beta-lactamine (peniciline si cefalosporine). Testarea tulpinilor rezistente se face prin testarea sensibilitatii la meticilina; daca tulpinile sunt rezistente la meticilina inseamna ca sunt rezistente la toate antibioticele beta-lactaminice. Acesti stafilococi se numesc stafilococi meticilino-rezistenti (MRSA – Methicilin resistent Staphylococcus aureus). Antibioticele de electie pentru aceste tulpini sunt Oxacilina si Nafcilina, care sunt rezistente la actiunea beta-lactamazelor secretate de catre stafilococi. Pentru tulpinile sensibile, antibioticul de electie ramane penicilina iar pentru infectiile mixte se poate asocia penicilina cu un inhibitor de beta-lactamaza. Infectiile grave care necesita doze mari sau infectiile asociate cu bacteriemie se vor trata cu antibiotice pe cale parenterala (injectabila) in timp ce infectiile pielii, ale tesuturilor moi sau ale cailor respiratorii se pot trata prin administrare orala. Durata tratamentului si calea de administrare difera in functie de localizare, severitate, imunitatea gazdei si raspunsul la tratament; bacteriemia necesita 2-4 saptamani de tratament cu antibiotic parenteral, osteomielita acuta si endocardita acuta 4-6 saptamani, in timp ce osteomielita cronica necesita pana la 6-8 saptamani de tratament parenteral. Profilaxia Profilaxia infectiilor streptococice consta in: - masuri de igiena riguroasa in unitatile sanitare: spalarea meticuloasa a mainilor dupa contactul cu pacientii, utilizarea manusilor la contactul cu plagile si mucoasele contaminate - administrarea profilactica de antibiotice pre- si post-operator, pentru a preveni infectia plagilor postoperatorii - tratamentul prompt al tuturor infectiilor streptococice chiar si a celor superficiale, ale pielii si tesuturilor moi. Stafilococi coagulazo-negativi Dintre stafilococii care nu poseda capacitatea de a produce coagulaza, numiti si coagulazo-negativi, cel mai des implicat in infectii la om este Staphylococcus epidermitis (stafilococul alb). Sunt cauza majora de infectie nozocomiala si infecteaza mai frecvent protezele, grefele venoase sau apar dupa dializa peritoneala; sunt germeni cu o patogenitate redusa, infectiile fiind datorate mai mult vulnerabilitatii gazdei decat virulentei bacteriei. Stafilococii coagulazo-negativi au anumite caracteristici comune: - sunt in general latenti: intre momentul contaminarii (procedura medicala de exemplu) si debutul simptomelor exista o lunga perioada de timp, cu exceptia pacientilor cu neutropenie la care debutul este precoce - majoritatea determina infectii nozocomiale, cu exceptia endocarditei pe valve native si a infectiilor urinare produse de S. Saprophyticus - majoritatea infectiilor sunt produse de tulpini rezistente la mai multe antibiotice, inclusiv la peniciline si cefalosporine - multe dintre infectii sunt asociate unor proteze, dispozitive, catetere, care necesita indepartarea lor pentru vindecare. In infectiile valvulare – bacteria este introdusa in timpul interventiei chirurgicale, simptomele putand apare si la un an de la aceasta. Infectia consta intr-un abces care se localizeaza la locul unde valva artificiala se leaga de tesutul miocardic, care in timp duce la desprinderea valvei cu compromiterea activitatii mecanice a inimii urmata de deces. Infectiile cateterelor si by-pass-urilor sunt cauzate intr-o proportie de 20-65% de stafilococi coagulazo-negativi, care produc o bacteriemie de lunga durata, cu formarea in circulatia sangvina a unui exces de complexe antigen-anticorp care printr-o reactie de hipersensibilitate poate produce afectarea rinichiului (glomerulonefrita). Staphylococcus saprophyticus – produce infectii ale tractului urinar la femei tinere active sexual. Tratamentul infectiilor cu stafilococi coagulazo-negativi consta in indepartarea corpurilor straine: proteze, catetere, sunturi, grefe etc. si tratamentul cu antibiotice, de preferat in functie de antibiograma, aceste bacterii fiind rezistente la multe antibiotice. Cand severitatea infectiei nu permite asteptarea rezultatelor antibiogramei se poate incepe tratamentul cu antibiotice de tipul: Vancomicina, Oxacilina, Nafcilina, durata si calea de administrare fiind in functie de localizarea si severitatea infectiei.
  • Стафилококк золотистый — шаровидная грамположительная бактерия рода стафилококк, которую часто находят в носу и на коже людей. Порядка 20 % населения являются постоянными носителями С. З. С. З. может вызывать широкий диапазон заболеваний начиная с легких кожных инфекций, таких как угри, импетиго (может быть вызван так же и Streptococcus pyogenes), нарывов, фолликулярного целлюлита, фурункулеза, карбункулов, синдрома ошпаренной кожи и абсцессов, до смертельно опасных заболеваний, таких как пневмония, менингит, остеомиелит, эндокардит, токсический шок и септицемия. Диапазон заболеваний простирается от кожных, мягкой ткани, респираторных, костных, суставных и эндоваскулярных до раневых инфекций. Он до сих пор является одной из четырех наиболее частых причин внутрибольничных инфекций, часто вызывая послехирургические раневые инфекции. Впервые обнаружен в 1880 году в Шотландском городе Абердине Александром Огстоном в гное из хирургических абсцессов. Впервые описан в 1884 году Оттомаром Розенбахом.
  • Staphylococcus aureus (S. aureus) är en bakterietyp som finns i den mänskliga normalfloran hos 25-30% av befolkningen. Bakterierna kallas också ibland för "gula stafylokocker". I de flesta fall orsakar bakterien ingen skada utan lever i symbios med människokroppen, oftast på huden eller i näsan. Bakterierna är runda, ungefär 1 mikrometer långa och grampositiva. S. aureus kan orsaka infektion i de flesta vävnader. Den är en mycket vanlig orsak till matförgiftning, variga hud- och sårinfektioner, skelettinfektioner och infektion i hjärtklaffarna, endokardit. Den kan också ge upphov till lunginflammation och mer sällan till hjärnhinneinflammation och urinvägsinfektion. I vissa fall kan infektionerna bli systemiska och i värsta fall ge upphov till det livshotande tillståndet septisk chock. En ovanlig men allvarlig stafylokocksjukdom är Toxic shock syndrome som orsakas av ett gift som i vissa fall produceras av bakterien. Till skillnad från andra stafylokocker är S. aureus koagulaspositiv. Det innebär att den kan bilda ett enzym som heter koagulas, vilket kan koagulera blodplasma. MRSA betyder Meticillin-Resistenta Staphylococcus Aureus. Dessa är resistent mot alla penicilliner, cefalosporiner och karbapenemer. I Sverige beräknas knappt en procent av S. aureus vara meticillinresistenta; det är internationellt sett en mycket låg siffra; utomlands kan andelen MRSA uppgå till över 25 %.
  • Staphyloccus aureus, Staphylococcaceae familyasından bakteri türü. Gram pozitiflerdendir. Yaklaşık 20 türü bulunur. Nozokomiyal (hastane infeksiyonu) etkenidir. İnsan cilt florasında kommensal olarak da bulunur. Staphylococcus aureus' un oksasilin'e dirençli olup olmaması onun tanımlanmasında etkilidir. Örneğin bu antibiyotiğe hassas (duyarlı, sensitiv) olan bir S. aureus, MSSA (Methycilline Sensitive Staphylococcus Aureus) adını alırken, buna dirençli olan suş, MRSA (Methycilline Resistant Staphylococcus Aureus) adını alır. Koyun kanlı agarda altın sarısı koloniler üretir. Bu yüzden tür adı, altın anlamına gelen Latince aureus'dan türetilmiştir. Bu bakterinin katalaz testi olumludur. Clumping factor ve tüp koagülaz testi pozitif sonuç verir. Çeşitli yüzeylerde glikokaliks denen oluşumlar üretir. Bakterinin bunu yayılma ve bulaşma için kullandığı düşünülmektedir. İmmün sistemi zayıflamış kişilerde, asıl infeksiyon etkeniyle beraber görülmesi, iyileşmeyi geciktirir (süper infeksiyon).
  • Золотистий стафілокок (Staphylococcus aureus) — кулеподібна грам-позитивна бактерія роду стафілокок. Відкрита в 1880 році Александром Огстоном, вперше описана в 1884 році Оттомаром Розенбахом. Зафарбована в помилкові кольори електронна мікрофотографія клітин метіцилін-стійкого золотистого стафілокока. Назву отримала завдяки своєму зовнішньому вигляду під мікроскопом, на відміну від більшості бактерій, які безбарвні, Staphylococcus aureus має золотистий колір, обумовлений пігментами з групи каротіноїдов. Є збудником багатьох інфекцій і захворювань. Очолює список бактерій, якими найчастіше заражаються в медичних установах, у США реєструється більше ста тисяч випадків інфікування цим стафілококом на рік, багато із смертельним результатом. З моменту відкриття пеніциліну і активного його використання проти стафілококів, бактерія мутувала і в даний час більшість штамів стійкі до цього антибіотика, завдяки наявності у золотистого стафілокока пеніцилінази — ферменту, що розщеплює молекулу пеніциліну. Для боротьби з бактерією широко застосовують метіцилін — хімічно модифікований пеніцилін, який пеніциліназа не руйнує. Але зараз зустрічаються штами стійкі і до метіциліну, у зв'язку з чим штами золотистого стафілокока ділять на метіцилін-чутливих і метіцилін-стійких, також виділяються ще стійкіші штами: ванкоміцин-резистентний (VRSA) і глікопептид-резистентний (GISA). Серед пацієнтів, заражених метіцилін-стійкими штамами, смертність складає 31 %. Бактерія має близько 2600 генів і 2,8 мільйона пар основ в своєму геномі, довжина 0,5-1,0 мкм.
  • 金黄色葡萄球菌(學名:Staphylococcus aureus)为一种革兰氏阳性的球型细菌。显微镜下排列成葡萄串状,金黄色葡萄球菌无芽孢、鞭毛,大多数无荚膜。是常见的引起食物中毒的致病菌。金黄色葡萄球菌可以适应含高浓度氯化钠的培养基,因此可以用这种选择培养基将该菌分离出来。 其中的一类抗藥性金黃色葡萄球菌很难于治疗。
dbpprop:binomial
  • Staphylococcus aureus
dbpprop:binomialAuthority
  • Rosenbach 1884
dbpprop:classis
dbpprop:color
  • lightgrey
dbpprop:domain
dbpprop:familia
dbpprop:genus
dbpprop:hasPhotoCollection
dbpprop:imageWidth
  • 270px
dbpprop:ordo
dbpprop:phylum
dbpprop:reference
dbpprop:regnum
dbpprop:species
  • S. aureus
dbpprop:wikiPageUsesTemplate
rdf:type
rdfs:comment
  • Staphylococcus aureus (literally the "golden cluster seed" or "the seed gold" and also known as golden staph) is the most common cause of staph infections. It is a spherical bacterium, frequently part of the skin flora found in the nose and on skin. About 20% of the population are long-term carriers of S. aureus. S.
  • Staphylococcus aureus ist ein kugelförmiges, Gram-positives Bakterium, das häufig in Traubenform angeordnet ist. Staphylokokken sind unbeweglich und bilden keine Sporen. Die Größe des Bakteriums liegt üblicherweise zwischen 0,8 und 1,2 µm. S. aureus kommt fast überall in der Natur und auch auf der Haut und in den oberen Atemwegen vieler Menschen vor. Bei 25 bis 30 % aller Menschen findet man es in der Nase. Meist löst es keine Krankheitssymptome aus.
  • L'estafilococ daurat (Staphylococcus aureus) és un eubacteri que es troba a la pell i fosses nasals d'algunes persones sanes (aproximadament 1/3), però que pot causar una gran varietat d'infeccions en determinades circumstàncies. Poden ser infeccions menors de la pell (furóncols, pústules) i abscessos cutanis, o malalties més greus com pneumònia, meningitis, endocarditis, síndrome del xoc tòxic (SST) i sèpsies.
  • Staphylococcus aureus (často zlatý stafylokok) je druh grampozitivních bakterií, který patří do rodu stafylokoků. Způsobuje velmi často různé choroby, jejichž patogenita je výsledkem produkce toxinů či přímého ničení tkáně nemocného. Příkladem onemocnění způsobeného touto bakterií je otrava infikovaným jídlem. Zlatý stafylokok může být přítomen v salámech, vepřovém mase, ale i v pečivu plněném pudinkem, dále v bramborovém salátu či v zmrzlině.
  • Staphylococcus aureus Es una especie bacteriana integrada por formas cocaceas, que se dividen en mas de un plano, por lo que se agrupan regularmente en racimos. Son inmóviles y carecen de esporas. Son gram positivas. Su metabolismo es de tipo fermentativo, son aerobios y anaerobios facultativos, catalasa positivo y oxidasa negativo. Son capaces de fermentar la glucosa sin producción de gases y producen acetin metil carbinol.
  • Staphylococcus aureus eli stafylokokki on grampositiivinen kokkibakteeri. Sen genomi koostuu noin 2600 geenistä ja 2,8 miljoonasta emäsparista. S. aureus esiintyy yleisesti ihmisten ja eläinten iholla ja limakalvoilla, jolloin se on kantajalleen vaaraton. S. aureus suosii isäntäeläimiä, joilla on korkeahko ruumiinlämpö. Se kasvaa hapellisissa ja hapettomissa olosuhteissa sekä myös hyvin kuivissa paikoissa. Lisäksi bakteeri kestää korkeita suolapitoisuuksia.
  • Le staphylocoque doré (Staphylococcus aureus) est l'espèce la plus pathogène du genre Staphylococcus. Elle est responsable d'intoxications alimentaires, d'infections localisées suppurées, et dans certains cas extrêmes, de septicémies chez des sujets débilités (greffe, prothèses cardiaques). S. aureus se présente comme un coque en amas (grappes de raisin), Gram positif et catalase positif.
  • Lo Staphylococcus aureus è un batterio, Gram+, asporigeno, della famiglia delle Staphylococcaceae, compreso nel Genere Staphylococcus. Immobile, non presenta una capsula evidente. Tali batteri crescono bene in comuni terreni di coltura, sono aerobi-anaerobi facoltativi, con la possibilità d'utilizzo del sistema dei citocromi in presenza di ossigeno e, invece, della fermentazioni in anaerobiosi.
  • ファイル:Staphylococcus aureus Gram.
  • Staphylococcus aureus is een stafylokok die toxinen afscheidt. Toxinen hebben een negatieve werking op het menselijk lichaam. S. aureus zit normaal op de huid van mens en dier en op de slijmvliezen, zoals de neusholte. Als de bacterie door de huid heen het lichaam binnendringt kan deze huidinfecties en bij infectie van bestaande wonden, ook na operaties infecties van de wond veroorzaken, maar ook urineweginfecties, longontsteking en uierontsteking bij koeien. S.
  • Gule stafylokokker eller Staphylococcus aureus er en bakterie i gruppen stafylokokker, som kan påtreffes i normal flora i i hud og slimhinner, men som også kan forårsake alvorlige, potensielt livstruende infeksjoner.
  • Gronkowiec złocisty - Staphylococcus aureus - gram-dodatnia bakteria występująca w jamie nosowo-gardłowej oraz na skórze ludzi i zwierząt. Nosicielstwo występuje szczególnie często pośród personelu szpitalnego, co ma szczególne znaczenie dla szerzenia się zakażeń wewnątrzszpitalnych. Gronkowce wytwarzają termoodporną enterotoksynę tylko w zakażonym produkcie spożywczym.
  • Staphylococcus aureus, também conhecido como estafilococo dourado, é uma espécie de estafilococo coagulase-positivos. É uma das espécies patogénicas mais comuns, juntamente com a Escherichia coli. É a mais virulenta espécie do seu género. Têm forma esférica (são cocos), cerca de 1 micrómetro de diâmetro, e formam grupos com aspecto de cachos de uvas com cor amarelada, devido à produção de carotenoides, sendo daí o nome de "estafilococo dourado".
  • Staphylococcus aureus este o bacterie patogenă din genul Staphylococcus, care poate produce infecţii supurative sau septicemii la om şi animale. Formele de manifestare ale acestor infecţii sunt variate: impetigo, piodermite, stafilodermii, pneumonie stafilococică, Sindromul SSS (Eng. - staphiloccocal scalded skin syndrome, numit si sindrom Lyell). Se deosebeşte de alte specii ale genului prin faptul că este coagulazo-pozitiv.
  • Стафилококк золотистый — шаровидная грамположительная бактерия рода стафилококк, которую часто находят в носу и на коже людей. Порядка 20 % населения являются постоянными носителями С. З. С. З.
  • Staphylococcus aureus (S. aureus) är en bakterietyp som finns i den mänskliga normalfloran hos 25-30% av befolkningen. Bakterierna kallas också ibland för "gula stafylokocker". I de flesta fall orsakar bakterien ingen skada utan lever i symbios med människokroppen, oftast på huden eller i näsan. Bakterierna är runda, ungefär 1 mikrometer långa och grampositiva. S. aureus kan orsaka infektion i de flesta vävnader.
  • Staphyloccus aureus, Staphylococcaceae familyasından bakteri türü. Gram pozitiflerdendir. Yaklaşık 20 türü bulunur. Nozokomiyal (hastane infeksiyonu) etkenidir. İnsan cilt florasında kommensal olarak da bulunur. Staphylococcus aureus' un oksasilin'e dirençli olup olmaması onun tanımlanmasında etkilidir. Örneğin bu antibiyotiğe hassas (duyarlı, sensitiv) olan bir S.
  • 金黄色葡萄球菌(學名:Staphylococcus aureus)为一种革兰氏阳性的球型细菌。显微镜下排列成葡萄串状,金黄色葡萄球菌无芽孢、鞭毛,大多数无荚膜。是常见的引起食物中毒的致病菌。金黄色葡萄球菌可以适应含高浓度氯化钠的培养基,因此可以用这种选择培养基将该菌分离出来。 其中的一类抗藥性金黃色葡萄球菌很难于治疗。
rdfs:label
  • Staphylococcus aureus
  • Staphylococcus aureus
  • Estafilococ daurat
  • Staphylococcus aureus
  • Staphylococcus aureus
  • Stafylokokki
  • Staphylocoque doré
  • Staphylococcus aureus
  • 黄色ブドウ球菌
  • Staphylococcus aureus
  • Gule stafylokokker
  • Gronkowiec złocisty
  • Staphylococcus aureus
  • Staphylococcus aureus
  • Стафилококк золотистый
  • Staphylococcus aureus
  • Staphyloccus aureus
  • Золотистий стафілокок
  • 金黃色葡萄球菌
owl:sameAs
skos:subject
foaf:depiction
foaf:page
is dbpedia-owl:Person/knownFor of
is dbpedia-owl:knownFor of
is dbpprop:diagnosis of
is dbpprop:disambiguates of
is dbpprop:knownFor of
is dbpprop:redirect of
is dbpprop:subdivision of
is owl:sameAs of