The Seventh Crusade was a crusade led by Louis IX of France from 1248 to 1254. Approximately 50,000 gold bezants (a sum equal to the entire annual revenue of France) was paid in ransom for King Louis who, along with thousands of his troops, were captured and defeated by the Egyptian army led by the Ayyubid Sultan Turanshah supported by the Bahariyya Mamluks led by Faris ad-Din Aktai, Baibars al-Bunduqdari, Qutuz, Aybak and Qalawun .

PropertyValue
dbpedia-owl:Event/date
  • 1248-01-01 00:00:00 (xsd:date)
dbpedia-owl:MilitaryConflict/causalties
  • Unknown
dbpedia-owl:MilitaryConflict/combatant
  • Christian *15px Kingdom of France **15px Poitou **15px Anjou **15px Artois *15px Knights Templar
  • Muslims *15px Ayyubids *15px Bahris
dbpedia-owl:MilitaryConflict/commander
dbpedia-owl:MilitaryConflict/partOf
dbpedia-owl:MilitaryConflict/place
dbpedia-owl:MilitaryConflict/result
  • Decisive Muslim victory
dbpedia-owl:MilitaryConflict/strength
  • 15,000 men *3,000 knights *5,000 crossbowmen
  • Unknown
dbpedia-owl:causalties
  • Unknown
dbpedia-owl:combatant
  • Christian *15px Kingdom of France **15px Poitou **15px Anjou **15px Artois *15px Knights Templar
  • Muslims *15px Ayyubids *15px Bahris
dbpedia-owl:commander
dbpedia-owl:date
  • 1248-01-01 00:00:00 (xsd:date)
dbpedia-owl:partOf
dbpedia-owl:place
dbpedia-owl:result
  • Decisive Muslim victory
dbpedia-owl:strength
  • 15,000 men *3,000 knights *5,000 crossbowmen
  • Unknown
dbpedia-owl:thumbnail
dbpprop:abstract
  • The Seventh Crusade was a crusade led by Louis IX of France from 1248 to 1254. Approximately 50,000 gold bezants (a sum equal to the entire annual revenue of France) was paid in ransom for King Louis who, along with thousands of his troops, were captured and defeated by the Egyptian army led by the Ayyubid Sultan Turanshah supported by the Bahariyya Mamluks led by Faris ad-Din Aktai, Baibars al-Bunduqdari, Qutuz, Aybak and Qalawun .
  • Der Sechste Kreuzzug war ein Kreuzzug, der 1248 bis 1250 durch einen Angriff auf Ägypten die Kreuzfahrerstaaten entlasten sollte.
  • Po vypršení míru, který vyjednal Fridrich II. a sultán Al-Kamil, byl v roce 1244 Jeruzalém opět uchvácen muslimy. Tato zpráva o ztrátě Kristova hrobu již nevzbudila v Evropě téměř žádný rozruch. Císař Svaté říše římské Fridrich II. Štaufský v té době soupeřil s papežem Inocencem IV. Navíc měl i problémy s udržením císařské koruny. Proto se křížové výpravy zúčastnit nemohl. V Anglii měl král Jindřich III. velké potíže v bojích proti nespokojeným povstalcům vedených Simonem z Montfortu. Jen francouzský král Ludvík IX. se ke křížové výpravě odhodlal. Vyžádal si však nejprve od Jindřicha III. smlouvu, že zatímco bude na výpravě, Anglie Francii nenapadne. V roce 1245 pak oficiálně potvrdil svou účast na kruciátě. Snažil se získat k výpravě také norského krále Haakona IV. Do Norska vyrazil jako velvyslanec anglický kronikář Matthew Paris, avšak přesvědčit norského krále se mu nepodařilo. Účast nakonec přislíbili jen Ludvíkovi bratři Alfons a Karel. Král následující tři roky sháněl peníze a prostředky na financování výpravy. Peníze nakonec získal z církevních desátků.
  • La Séptima Cruzada fue liderada por Luis IX de Francia entre 1248 y 1254. En 1244 los musulmanes retomaron Jerusalén tras la tregua de diez años que siguió a la Sexta Cruzada. Este hecho no supuso el gran impacto que en ocasiones anteriores, debido a que Occidente ya había visto como Jerusalén cambiaba de manos en diversas ocasiones. La llamada a la cruzada, por tanto, no fue inmediata ni generalizada. Los monarcas europeos estaban ocupados en sus asuntos internos, y sólo el rey de Francia, Luis IX, declaró su intención de tomar la cruz en 1245. En aquella época, Francia era posiblemente el estado más fuerte de Europa, y tras tres años recolectando fondos, un poderoso ejército, estimado en unos veinte mil hombres fuertemente armados, partió de los puertos de Marsella y Aigues-Mortes en 1248. Fueron en primer lugar a Chipre, donde pasaron el invierno negociando con las distintas potencias locales. Finalmente, decidieron que su objetivo sería Egipto por considerar que sería una buena base desde la que atacar Jerusalén y aseguraría el suministro de grano para alimentar a los cruzados. Al igual que en la Quinta Cruzada, el ataque se centraría en primer lugar en la ciudad de Damietta, que ofreció poca resistencia a los europeos. No obstante, las inundaciones del Nilo volvieron a intervenir en contra de los occidentales, obligándoles a permanecer en la ciudad durante unos seis meses. En noviembre, Luis marchó hacia El Cairo. En ésta época murió el sultán ayubí de Egipto, as-Salih Ayyub. Una fuerza liderada por Roberto I de Artois y los caballeros templarios atacaron el campamento egipcio, pero fueron derrotados y Roberto murió. Al mismo tiempo, la fuerza principal liderada por Luis era atacada, y también derrotada, por el general mameluco (esclavo) Baibars. Tras un nuevo fracaso en el asedio de al-Mansourah, Luis decidió regresar a Damietta, pero fue tomado prisionero en el camino, y por si fuera poco, cayó enfermo de disentería. En mayo, tras el pago del rescate, fue liberado, e inmediatamente abandonó Egipto, dirigiéndose a Acre, capital del Reino de Jerusalén (o lo que quedaba de él). Mientras estaba allí, una revuelta en Egipto puso en el poder a una dinastía mameluca, iniciada en la persona de Turan shah. En Acre, Luis se dedicó reconstruir las ciudades cruzadas y a pactar con los mamelucos e intentar hacerlo con los mongoles la nueva fuerza que había irrumpido con tremenda fuerza en el Oriente Medio. En 1254 se agotaron los recursos económicos de Luis; además se requería su presencia en Francia, pues su madre y regente Blanca de Castilla había muerto recientemente. Con el retorno del rey a sus tierras, la cruzada concluyó en un fracaso para los europeos, sin embargo el prestigió de Luis aumentó. Más tarde protagonizaría un nuevo intento de retomar Tierra Santa que acabría también en fracaso.
  • Seitsemäs ristiretki 1248-1254 oli Ranskan kuningas Ludvig IX:n järjestämä ristiretki Egyptiin. Retki epäonnistui pahoin: egyptiläiset löivät ranskalaiset Al Mansurahissa, ja Ludvig itse päätyi egyptiläisten vangiksi Damiettaan, mistä hänet vapautettiin suuria lunnaita vastaan. Sen jälkeen Ludvig piileskeli ristiretkeläishovissaan Akkon kaupungissa.
  • La septième croisade est la première des deux croisades entreprises sous la direction du roi Louis IX de France (appelé plus tard « Saint Louis »). Décidée par le roi en 1244, elle quitte le royaume de France en 1248 et aborde l’Égypte en 1249. Vaincue par les maladies, l’armée ne retrouve sa liberté qu’en 1250, et le roi de France passe les quatre années suivantes à mettre le royaume de Jérusalem en état de se défendre contre les Mamelouks. La croisade prend fin en 1254 avec le retour du roi en France.
  • La Settima crociata si svolse fra il 1249 e il 1250.
  • 第7回十字軍(だい7かいじゅうじぐん、1248年 - 1254年)は、フランス王ルイ9世が主導した十字軍。アイユーブ朝のエジプトを攻撃したが、敗北して捕虜となり、占領地を全て放棄した上に莫大な身代金を支払って撤退した。 1229年の第6回十字軍によりエルサレムはキリスト教勢力の手に戻り、10年の休戦が結ばれたが、1244年に再びイスラム教勢力(エジプトのアイユーブ朝に雇われたホラズム兵)により陥落した。西欧の反応は1187年時の陥落と比べて遥かに少なく、神聖ローマ皇帝でエルサレム王でもあるフリードリヒ2世はローマ教皇と対立しており、イングランド王ヘンリー3世もシモン・ド・モンフォールらの「第二次バロンの乱」の対応で忙しく、十字軍には関心を示さなかった。 しかし当時西欧一の実力を誇ったフランス王国の国王ルイ9世はエルサレム奪還に強い興味を示した。後に列聖されるほど信心深かったフランス王ルイ9世は、母ブランシュや重臣の反対を押し切って十字軍を起こすことを決めた。弟のトゥールーズ伯アルフォンス、アンジュー伯シャルル、アルトワ伯ロベールなど2万ばかりの軍勢を引きつれ、海路でキプロスに到着した。 キプロスで現地諸侯らを集めて会議を開き、目的地を討議すると、ラテン帝国からはニケーア帝国の攻撃を要請され、アンティオキア公やテンプル騎士団からはシリアを攻めることが提案されたが、ルイ9世はエルサレムを確保した上で維持するためにはエジプトを攻撃して占領することが必要だと判断した。1249年6月にエジプトの海港ダミエッタを攻撃して占領したが、ナイル川の氾濫により6ヶ月ここで足止めを食うことになった。 11月にカイロに向けて進撃を開始したが、マムルークの将軍バイバルスの軍に敗れた。その後、マンスールを包囲したが、病や食料不足に苦しんだ。1250年3月に包囲を解いて撤退を開始したが、追撃してきたエジプト勢に包囲され、全員捕虜となった。解放交渉の途中にエジプト側でクーデターがあり、アイユーブ朝のスルタンが廃され、マムルーク朝が始まっている。マムルーク朝との交渉により、ダミエッタ等の占領地の放棄と40万リーブルの身代金で解放され、5月にアッコンに向かった。 以降、ルイ9世はアッコンを根拠地にし、マムルーク朝と同盟してシリアに勢力拡大を図ったり、中央アジアにいたモンゴル帝国と提携を試みたりしたが(当初、モンゴルをプレスター・ジョンが創設した東方のキリスト教国と考えていた)、いずれも成果は挙がらず、1254年にフランスの摂政として留守を任せていた母ブランシュの死去の知らせを聞くとフランスに戻った。
  • De Zevende Kruistocht (1248-1254) werd georganiseerd door Lodewijk IX van Frankrijk (1215-1270) om Jeruzalem te heroveren op de Saracenen, die de stad in 1244 op de kruisvaarders veroverd en geplunderd hadden. Aan de kruistocht namen behalve Lodewijk ook drie van zijn broers deel: Alfons, graaf van Poitiers en Toulouse, Robert van Artois en Karel I, graaf van Anjou. Het leger bestond waarschijnlijk uit zo'n 25.000 man, van wie 1500 ridders en 5000 kruisboogschutters. Lodewijk IX en zijn leger vertrokken vanuit Aigues-Mortes via Cyprus naar Egypte, samen met de Vlaamse graaf Willem van Dampierre en veroverden in 1249 de Egyptische stad Damiate. De Egyptische sultan Ayub begon met Lodewijk Jeruzalem aan te bieden in ruil voor Damiate. Maar Lodewijk was niet naar het Midden-Oosten gekomen om te onderhandelen, hij wilde de Saracenen verslaan. Hoewel na rijp beraad de kruisvaardersbaronnen hadden besloten om Alexandrië aan te vallen, zette Robert van Artois een aanval op Caïro door, in 1250, die hemzelf en een groot aantal Tempeliers het leven kostte. Met moeite weet Lodewijk zijn positie aan de Nijl te behouden; dat kan ook doordat sultan Ayub overlijdt en zijn opvolger Turanshah niet onomstreden is. Ziekten in het moerassige Nijlgebied eisen een zware tol van het kruisvaardersleger, en de moslims weten tachtig schepen te veroveren en de opvarenden te doden. Ze brengen Lodewijk en zijn leger ernstig in het nauw, en uiteindelijk kunnen de overmoedige 'Franken' geen kant meer op, overwonnen door het klimaat en de onverwachte aanvallen van de Saracenen. Lodewijk, zijn ridders en zijn leger worden gevangengenomen, en moeten de kolossale losprijs van 400.000 livres tournois betalen. Van het leger dat aan de kruistocht begon bleven steeds minder mensen over. Dat kwam doordat er steeds meer ziektes uitbraken. Ook hadden ze niet altijd eten en sommigen overleden daar ook aan. Verder gingen mensen ook terug naar huis, en er stierven natuurlijk ook mensen in de gevechten. Sommige werden gevangengenomen door de Arabieren. Het leger van de kruisridders werd later verslagen bij Al Mansurah (Egypte) in 1250. Lodewijk IX en zijn leger werden na de slag gevangengenomen en ze werden, nadat Frankrijk veel losgeld had betaald, vrijgelaten. De meeste militairen gingen terug naar huis, maar Lodewijk IX voer naar Syrië. Daar heeft hij vier jaar op versterking gewacht en de kuststeden verdedigd. Hij stuurde de Vlaamse franciscaan Willem van Ruysbroeck naar Möngke, de koning van de Mongolen, om te zorgen dat deze een einde zou maken aan het bondgenootschap met de moslims. Toen dit mislukte, ging Lodewijk IX terug naar Frankrijk.
  • VI wyprawa krzyżowa, udział w niej wzięło głównie rycerstwo francuskie na czele z królem Ludwikiem IX. Krzyżowcy zaatakowali Egipt, zdobyli bez walki Damiettę i wyprawili się w roku 1250 na Kair, gdzie Ludwik IX i duża liczba rycerstwa dostała się do niewoli. By odzyskać wolność musiał oddać Damiettę oraz zapłacić kwotę odpowiadającą poborom podatkowym z dwóch lat. Po rozbudowie fortyfikacji w Akce i Jaffie powrócił w roku 1254 do Francji. Po klęsce poniesionej pod Al-Mansurą układ pokojowy zawarty z nowymi mameluckimi władcami Egiptu pozwolił Ludwikowi IX na wycofanie się i odpłynięcie z resztką wojsk do Akki.
  • Após o fim dos dez anos da trégua de 1229 (assinada durante a Sexta Cruzada), uma expedição militar cristã, com poucos homens e poucos recursos, liderada por Ricardo de Cornualha e Teobaldo IV de Champanhe, encaminhou-se para a Terra Santa, a fim de reforçar a presença cristã nos lugares santos. Não pôde impedir, entretanto, que, em 1244, Jerusalém caísse nas mãos dos turcos muçulmanos. No ano seguinte dava-se o desastre de Gaza. Nesse ano, quando o Papa Inocêncio IV abriu o Concílio de Lyon, o rei da França Luís IX, posteriormente canonizado como São Luís, expressou o desejo de ajudar os cristãos do Levante. Luís IX levou três anos para embarcar, mas o fez com um respeitável exército de 35.000 homens. Aproveitou o monarca francês as perturbações causadas pelos mongóis no Oriente e partiu, de Aigues-Mortes, para o Egito em 1248. Escalou em Chipre em setembro de 1248, atacando depois o Egito Em junho de 1249, foi recuperada para os cristãos Damietta, que serviria de base de operação para a conquista da Palestina. No ano seguinte, quase conquista o Cairo, só não o conseguindo por causa de uma inundação do Nilo e porque os muçulmanos se apoderaram das provisões alimentares dos cruzados, o que provocou fome e doenças como o escorbuto nas hostes de São Luís. Ao mesmo tempo, Roberto de Artois, irmão do rei, depois de quase vencer em Mansurá, foi derrotado devido a sua imprudência. Perante este cenária, com seu exército dizimado pela peste de tifo, São Luís bateu em retirada. O rei chegou é feito prisioneiro em Mansurá, sendo posteriormente libertado após o pagamento de um avultado resgate (800 mil peças de ouro) e restituição de Damieta, em maio de 1250. Só a resistência da rainha francesa em Damietta, permitira que se conseguisse negociar com os egípcios. Livre do cativeiro seguiu para a Palestina em companhia de seu irmão Carlos D'Anjou. Permaneceu quatro anos na Terra Santa. Só abandonaria a Palestina em 1254, depois de conseguir recuperar todos os demais prisioneiros cristãos e de ter concluído um esforço de fortificação das cidades francas do Levante (indiretamente, as invasões mongóis deram o seu contributo). Quando voltou recebeu a notícia do falecimento da regente, sua mãe, Branca de Castela.
  • Cruciada a şaptea a fost o cruciadă condusă de regele Franţei Ludovic al IX-lea şi care s-a desfăşurat în perioada 1248 – 1254. în 1244 musulmanii au recucerit Ierusalimul, după încetarea armistiţiului de 10 ani convenit la încheierea celei celei de-a şasea cruciade. Căderea Ierusalimului, care nu a mai fost considerat un eveniment dezastruos pentru creştinii europeni, aşa cum fusese văzut prima oară şi nu a mai cauzat o chemare imediată la cruciadă. Papa Inocenţiu al IV-lea şi împăratul Frederick al II-lea al Sfântului Imperiu Roman erau implicaţi în lupta imperialo-papală. Frederick luase prizonieri din rândul clericilor care se deplasau la Conciliul de la Lyon, în 1245 fiind în mod formal deposedat de puterile sale imperiale de către Papă. Papa Gregorie al IX-lea oferise cu ceva vreme mai înainte fratelui regelui Ludovic al Franţei, Robert de Artois, coroana germană, dar principele o refuzase. Din acest motiv, Sfântul Imperiu nu era pasibil de organizarea unei cruciade. Henry al III-lea al Angliei se luptă încă cu Simon de Montfort şi mai avea de rezolvat şi alte probleme în ţară. În plus, regii Angliei şi Franţei nu erau în relaţii bune, fiind implicaţi în conflictul dintre casele Capetian şi Plantagenet. Regele Angliei a semnat un armistiţiu prin care se angaja ca atâta vreme cât Ludovic ar fi fost plecat în cruciadă să nu atace teritoriul francez. Ludovic al IX-lea l-a invitat pe regele Haakon al IV-lea al Norvegiei să ia parte la cruciadă, dar acesta din urmă a refuzat. Astfel, în 1245, singurul monarh care s-a arătat interesat de organizarea unei cruciade a fost doar regele Franţei, Ludovic al IX-lea. În acele vremuri, Franţa era una dintre cele mai puternice state ale lumii, după ce regiunea Provence fusese cucerită de francezi după încheierea cruciadei cathare, iar Toulouse era stăpânit de fratele lui Ludovic, Alphonse, care avea să i se alăture în expediţie în 1245. Alt frate regal, Charles I de Anjou, s-a alăturat de asemenea regelui Franţei în cruciadă. În următorii trei ani, Ludovic a colectat o zeciuială eclesiastică (în principal din dările bisericeşti) şi, în 1248, el şi aproximativ 20.000 de militari au plecat din porturile din Aigues-Mortes şi Marseille, cu corăbii care fuseseră construite special pentru expediţie. Preparativele finaciare ale expeditiei s-au dovedit mai bune decât în cazul altor cruciade, fiind adunaţi aproximativ 1.500.000 livre. Cu toate acestea, mulţi nobili care au participat la cruciadă au fost nevoiţi să se împrumute cu bani, cruciada devenind pe ansamblu una extrem de costisitoare. Cruciaţii francezi au călătorit mai întâi în Cipru şi au petrecut iarna pe insulă, negociind cu diferite puteri din răsărit. Imperiul Latin a cerut ajutorul cruciaţilor împotriva bizantinilor Imperiului de la Niceea, iar Principatul Antiohiei şi Cavalerii templieri doreau să fie sprijiniţi în luptele din Siria, unde musulmanii cuceriseră de puţină vreme Sidonul. Totuşi, Ludovic avea ca obiectiv debarcarea în Egipt. Cruciaţii au ajuns aici în 1249, au debarcat şi au atacat Damietta pe Nil. Ludovic considera Egiptul ca o bază potrivită de plecare pentru atacarea Ierusalimului, iar bogăţia agricolă a ţării ar fi trebuit să asigure resursele necesare unei campanii victorioase. Pe 6 iunie, Damietta a fost cucerită fără eforturi prea mari, egiptenii retrăgându-se peste Nil. Revărsările anuale ale fluviului nu fuseseră luate în calcul de regele francez atunci când organizase cruciada, iar ca urmare armata a rămas blocată şase luni la Damietta. Ludovic nu a luat în seamă înţelegerea făcută în timpul celei de-a cincea cruciadă, prin care Damietta ar fi trebuit să fie predată Regatului Ierusalimului cu capitala la Acra, acum doar o palidă umbră a ceea ce fusese odinioară. Ludovic a înfiinţat în schimb o arhiepiscopie aici, (sub autoritatea Patriarhiei Latine a Ierusalimului) şi a folosit oraşul ca bază de plecare a operaţiunilor militare împotriva musulmanilor din Siria. În noiembrie, Ludovic a plecat în expediţie spre Cairo şi aproape în acelaşi timp, sultanul Egiptului as-Salih Ayyub a murit. O forţă condusă de Robert de Artois în alianţă cu cavalerii templieri au atacat tabăra egipteană de la al-Mansourah, dar egiptenii au ieşit învingători şi Robert a fost ucis. Între timp, forţele principale ale lui Ludovic au fost atacate de mamelucul Baibars, comandantul armatei. Şi Ludovic a fost înfrânt, dar el a hotărât să nu se retragă, preferând să asedieze Mansourahul, acţiune care în loc să-i asigure victoria, i-a măcinat armata, mai degrabă prin foamete şi boli decât datorită luptelor cu musulmanii. În martie 1250, Ludovic s-a retras spre Damietta, dar a fost luat prizonier pe drum, s-a îmbolnăvit de dezinterie şi a fost vindecat de un medic arab. În mai a fost răscumpărat pentru suma de 400.000 livre şi a plecat imediat din Egipt spre Acra, una dintre puţinele posesiuni cruciate care mai rezistau în Siria. Între timp, soldaţii mameluci din Egipt s-au răsculat. Turanshah, succesorul lui as-Salih a cucerit oraşul Cairo, punând bazele dinsastiei Mameluce, care avea până în cele din urmă să cucerească şi ultimele posesiuni cruciate din zonă. Ludovic a făcut o alianţă cu mamelucii şi din noua sa bază din Acra a început să refacă celelalte oraşe cruciate. Deşi Regatul Ciprului pretindea că este puterea suzerană în zonă, Ludovic era conducătorul de facto. Ludovic a negociat şi cu mongolii, care îşi făcuseră simţită prezenţa în răsărit, încurajat de legendele Regatului Nestorian.. În acelaşi timp, şi musulmanii negociau cu mongolii, nimeni nesesizând faptul că noii sosiţi în zonă aveau propriile lor planuri. Solia franceză trimisă la hanul Möngke Han a fost un eşec. Hanul a respins invitaţia lui Ludovic pentru convertire la creştinism, în schimb sugerându-i suveranului francez să i se supună. În 1254, Ludovic a terminat banii şi în plus i se simţea lipsa în Franţa, unde mama lui şi regenta Blanche de Castilia murise. Deşi cruciada sa nu a avut niciun rezultat notabil, în Europa a fost considerat un sfânt de mulţi creştini, iar faima sa a crescut şi mai mult. În 1270 el a încercat să se alăture unei noi cruciade, expediţie care a fost la rândul ei un eşec. Istoria cruciadei a şaptea a fost scrisă de unul dintre participanţi, Jean de Joinville.
  • Седьмой крестовый поход — крестовый поход, проведённый французским королём Людовиком IX в 1248—1254 годах. В 1249 г. французские войска под командованием короля Людовика IX начали Седьмой крестовый поход. Подойдя к Египту, они захватили Дамьетту. В это время умер Наджм ад-Дин Айуб, и его вдова Шаджар ад-Дурр привела к власти его сына Туран-шаха, который одержал над крестоносцами победу. В сражении погиб брат Людовика IX Роберт. Крестоносцы попытались договориться с Туран-шахом о сдаче ими Дамьетты в обмен на передачу им контроля над Иерусалимом, но тот не согласился на сделку и в новом сражении разгромил крестоносцев. Король Людовик IX попал в плен и был освобождён только после выполнения всех условий, выдвинутых мусульманами, а затем безуспешно пытался войти в союз с монголами. В 1255 г. в Сирию вошли отряды мамлюков и уничтожили там последние очаги сопротивления крестоносцев.
  • 7. Haçlı Seferi 1248 - 1254 yılları arasında olmuştur. Fransa kralı IX. Louis yeni bir sefer arzusundaydı. Papa IV. Innocentius da onu destekledi ve 1245'te Hıristiyanlara yeni bir çağrıda bulundu. Kral Louis Fransız ve İngilizlerden oluşan bir orduyla yola çıktı (1248). Eylül ayında Kıbrıs'ı alıp Mısır'a doğru ilerledi. 1249'da Dimyat'ı zapt ettiler. Robert de Artois adlı haçlı kumandanı Mansûra'ya bir sefer düzenlediyse de yenilip geri çekildi. Daha sonra bizzat Kral Louis Kahire üzerine yürüdü fakat İslâm ordusuna yenilerek Turanşah'a esir düştüyse de serbest bırakıldı.
  • 第七次十字軍東征(1248年—1254年),由法國国王路易九世發動,教皇英诺森四世支持,遠征埃及。十字军很快便攻取了埃及杜姆亚特,但卻陷入被瘟疫折磨的境況。熬过瘟疫後,十字军進攻开罗,但是被由将领拜巴尔率领的奴隶骑兵(马穆路克)打败。结果,路易九世的弟弟阿图瓦伯爵被杀,路易九世在曼蘇拉(Mansura)被俘。 1250年,當時的苏丹被其馬穆路克軍官推翻,故法國以大筆贖金贖回路易九世。但直到1254年,路易九世和與他的士兵才能被釋放回國。
dbpprop:caption
  • Louis IX during the Seventh Crusade.
dbpprop:casualties
  • Unknown
dbpprop:combatant
dbpprop:commander
dbpprop:conflict
  • Seventh Crusade
dbpprop:date
  • 1248-1254
dbpprop:hasPhotoCollection
dbpprop:partof
dbpprop:place
dbpprop:reference
dbpprop:result
  • Decisive Muslim victory
dbpprop:strength
  • 15,000 menJ. Riley-Smith, The Crusades: A History, 193 3,000 knights 5,000 crossbowmen
  • Unknown
dbpprop:territory
  • Status quo ante bellum
dbpprop:wikiPageUsesTemplate
dbpprop:wordnet_type
rdf:type
rdfs:comment
  • The Seventh Crusade was a crusade led by Louis IX of France from 1248 to 1254. Approximately 50,000 gold bezants (a sum equal to the entire annual revenue of France) was paid in ransom for King Louis who, along with thousands of his troops, were captured and defeated by the Egyptian army led by the Ayyubid Sultan Turanshah supported by the Bahariyya Mamluks led by Faris ad-Din Aktai, Baibars al-Bunduqdari, Qutuz, Aybak and Qalawun .
  • Der Sechste Kreuzzug war ein Kreuzzug, der 1248 bis 1250 durch einen Angriff auf Ägypten die Kreuzfahrerstaaten entlasten sollte.
  • Po vypršení míru, který vyjednal Fridrich II. a sultán Al-Kamil, byl v roce 1244 Jeruzalém opět uchvácen muslimy. Tato zpráva o ztrátě Kristova hrobu již nevzbudila v Evropě téměř žádný rozruch. Císař Svaté říše římské Fridrich II. Štaufský v té době soupeřil s papežem Inocencem IV. Navíc měl i problémy s udržením císařské koruny. Proto se křížové výpravy zúčastnit nemohl. V Anglii měl král Jindřich III.
  • La Séptima Cruzada fue liderada por Luis IX de Francia entre 1248 y 1254. En 1244 los musulmanes retomaron Jerusalén tras la tregua de diez años que siguió a la Sexta Cruzada. Este hecho no supuso el gran impacto que en ocasiones anteriores, debido a que Occidente ya había visto como Jerusalén cambiaba de manos en diversas ocasiones. La llamada a la cruzada, por tanto, no fue inmediata ni generalizada.
  • Seitsemäs ristiretki 1248-1254 oli Ranskan kuningas Ludvig IX:n järjestämä ristiretki Egyptiin. Retki epäonnistui pahoin: egyptiläiset löivät ranskalaiset Al Mansurahissa, ja Ludvig itse päätyi egyptiläisten vangiksi Damiettaan, mistä hänet vapautettiin suuria lunnaita vastaan. Sen jälkeen Ludvig piileskeli ristiretkeläishovissaan Akkon kaupungissa.
  • La septième croisade est la première des deux croisades entreprises sous la direction du roi Louis IX de France (appelé plus tard « Saint Louis »). Décidée par le roi en 1244, elle quitte le royaume de France en 1248 et aborde l’Égypte en 1249. Vaincue par les maladies, l’armée ne retrouve sa liberté qu’en 1250, et le roi de France passe les quatre années suivantes à mettre le royaume de Jérusalem en état de se défendre contre les Mamelouks.
  • La Settima crociata si svolse fra il 1249 e il 1250.
  • De Zevende Kruistocht (1248-1254) werd georganiseerd door Lodewijk IX van Frankrijk (1215-1270) om Jeruzalem te heroveren op de Saracenen, die de stad in 1244 op de kruisvaarders veroverd en geplunderd hadden. Aan de kruistocht namen behalve Lodewijk ook drie van zijn broers deel: Alfons, graaf van Poitiers en Toulouse, Robert van Artois en Karel I, graaf van Anjou. Het leger bestond waarschijnlijk uit zo'n 25.000 man, van wie 1500 ridders en 5000 kruisboogschutters.
  • VI wyprawa krzyżowa, udział w niej wzięło głównie rycerstwo francuskie na czele z królem Ludwikiem IX. Krzyżowcy zaatakowali Egipt, zdobyli bez walki Damiettę i wyprawili się w roku 1250 na Kair, gdzie Ludwik IX i duża liczba rycerstwa dostała się do niewoli. By odzyskać wolność musiał oddać Damiettę oraz zapłacić kwotę odpowiadającą poborom podatkowym z dwóch lat. Po rozbudowie fortyfikacji w Akce i Jaffie powrócił w roku 1254 do Francji.
  • Após o fim dos dez anos da trégua de 1229 (assinada durante a Sexta Cruzada), uma expedição militar cristã, com poucos homens e poucos recursos, liderada por Ricardo de Cornualha e Teobaldo IV de Champanhe, encaminhou-se para a Terra Santa, a fim de reforçar a presença cristã nos lugares santos. Não pôde impedir, entretanto, que, em 1244, Jerusalém caísse nas mãos dos turcos muçulmanos. No ano seguinte dava-se o desastre de Gaza.
  • Cruciada a şaptea a fost o cruciadă condusă de regele Franţei Ludovic al IX-lea şi care s-a desfăşurat în perioada 1248 – 1254. în 1244 musulmanii au recucerit Ierusalimul, după încetarea armistiţiului de 10 ani convenit la încheierea celei celei de-a şasea cruciade. Căderea Ierusalimului, care nu a mai fost considerat un eveniment dezastruos pentru creştinii europeni, aşa cum fusese văzut prima oară şi nu a mai cauzat o chemare imediată la cruciadă.
  • Седьмой крестовый поход — крестовый поход, проведённый французским королём Людовиком IX в 1248—1254 годах. В 1249 г. французские войска под командованием короля Людовика IX начали Седьмой крестовый поход. Подойдя к Египту, они захватили Дамьетту.
  • 7. Haçlı Seferi 1248 - 1254 yılları arasında olmuştur. Fransa kralı IX. Louis yeni bir sefer arzusundaydı. Papa IV. Innocentius da onu destekledi ve 1245'te Hıristiyanlara yeni bir çağrıda bulundu. Kral Louis Fransız ve İngilizlerden oluşan bir orduyla yola çıktı (1248). Eylül ayında Kıbrıs'ı alıp Mısır'a doğru ilerledi. 1249'da Dimyat'ı zapt ettiler. Robert de Artois adlı haçlı kumandanı Mansûra'ya bir sefer düzenlediyse de yenilip geri çekildi.
rdfs:label
  • Seventh Crusade
  • Sechster Kreuzzug
  • Sedmá křížová výprava
  • Séptima Cruzada
  • Seitsemäs ristiretki
  • Septième croisade
  • Settima crociata
  • 第7回十字軍
  • Zevende Kruistocht
  • VI wyprawa krzyżowa
  • Sétima Cruzada
  • Cruciada a şaptea
  • Седьмой крестовый поход
  • Yedinci Haçlı seferi
  • 第七次十字军东征
owl:sameAs
skos:subject
foaf:depiction
foaf:name
  • Seventh Crusade
foaf:page
is dbpedia-owl:MilitaryConflict/partOf of
is dbpedia-owl:partOf of
is dbpprop:battles of
is dbpprop:partof of
is dbpprop:redirect of
is owl:sameAs of