| dbpprop:abstract
|
- Semyon Konstantinovich Timoshenko was a Soviet military commander and senior professional officer of the Red Army at the beginning of the German invasion of the Soviet Union in 1941.
- Semjon Konstantinowitsch Timoschenko war Marschall der Sowjetunion und Volkskommissar für Verteidigung im Großen Vaterländischen Krieg.
- El Mariscal de la Unió Soviètica Semió Timoshenko,, va ser un comandant destacat i l'oficial de major graduació de l’Exèrcit Roig al moment de l'Operació Barbarroja, la invasió alemanya a la Unió Soviètica al 1941.
- Semjon Konstantinovič Timošenko byl ruský voják, maršál SSSR a dvojnásobný Hrdina SSSR. V Ruské občanské válce a Rusko-polské válce sloužil pod Buďonným. Při sovětském Útoku na Polsko velel ukrajinskému frontu. V roce 1940 převzal velení nad sovětskými jednotkami útočícími na Finsko, aby napravil katastrofální výkony Vorošilova a Mereckova. Pod jeho velením byly Finové přinuceni k ústupu a přijetí Moskevského míru. Poté se stal ministrem obrany SSSR a tuto funkci držel i v okamžiku, kdy Německo zahájilo operaci Barbarossa. Timošenko během války velel bojům na různých postech, od roku 1942 mu však byly přidělovány spíše druhořadé úkoly (příčinou bylo jeho selhání při pokusu o protiútok ve směru na Charkov v květnu tohoto roku). V průběhu války i po ní získal řadu čestných ocenění a postů.
- Semión Konstantinovich Timoshenko fue un destacado comandante y el oficial de mayor graduación del Ejército Rojo al momento de la invasión alemana a la URSS en 1941.
- Semjon Konstantinovitš Timošenko (ven. Семён Константинович Тимошенко, oli Neuvostoliiton joukkojen komentaja kesällä 1941 Saksan hyökätessä Neuvostoliittoon. Timošenko syntyi maatyöläisen perheeseen Frumankassa, lähellä Odessaa Etelä-Ukrainassa. Hänet otettiin asevelvolliseksi keisarilliseen armeijaan 1915. Hän palveli aliupseerina ratsujoukoissa länsirintamalla ensimmäisessä maailmansodassa. Venäjän vallankumouksen alkaessa hän liittyi Puna-armeijaan 1918 ja bolševikkeihin 1919. Sisällissodan aikana Timošenko taisteli monilla rintamilla ja tutustui Tsaritsynissä Josif Staliniin, mikä takasi hänen uransa edistymisen. Vuodet 1920–1921 hän komensi divisioonaa 1. ratsuväkiarmeijassa Semjon Budjonnyin alaisuudessa. Sisällisodan jälkeen Timošenko oli Puna-armeijan ratsuväen komentajan, sittemmin armeijan komentaja Valko-Venäjällä, Kiovassa, Pohjois-Kaukasiassa, Harkovassa ja jälleen Kiovassa 1938. Vuonna 1939 hänestä tuli koko läntisten joukkojen komentaja. Syyskuussa 1939 hän komensi väliaikaista Ukrainan rintamaa hyökkäyksessä Puolan itäosaan. Näihin aikoihin hänestä tuli myös keskuskomitean jäsen. Tammikuussa 1940 Timošenko sai vastuulleen Suomea vastaan taistelevat joukot Vorošilovin komentaman paraatimarssin Suomeen epäonnistuttua verisesti. Timošenkon alaisuudessa Mannerheim-linja murrettiin Karjalankannaksella ja Suomi pakotettiin rauhaan. Timošenko palkittiin Neuvostoliiton Sankarin arvonimellä. Toukokuussa 1940 hänet nimitettiin puolustuksen kansankomissaariksi ja Neuvostoliiton marsalkaksi. Timošenko näki armeijan mekanisoimisen tarpeen ja sai aikaan panssarivaunujen tuotannon lisäyksen. Hän otti jälleen käyttöön tsaarinaikaisen kovan kurin armeijassa. Saksan hyökättyä Neuvostoliittoon kesäkuussa 1941, Timošenkosta tuli Stavkan puhemies ja armeijan ylipäällikkö, kunnes Stalin otti aseman. 10. heinäkuuta hän lähetti Timošenkon ottamaan komentoonsa läntisen rintaman ja viisi reserviarmeijaa Dneprin sektorilla Moskovan länsipuolella. Hän pystyi viivyttämään saksalaisten etenemistä Smolenskin seudulla menettäen lähes kaikki miehensä ja kalustonsa. Syyskuussa hänet siirrettiin Ukrainaan, jossa Budjonnyi oli menettänyt 1,5 miljoonaa miestä Umanin ja Kiovan moteissa. Timošenko pystyi kokoamaan joukot Itä-Ukrainassa ja vastahyökkäykseen, joka ajoi kaksi SS-panssaridivisioonaa perääntymään 65 km Rostov-na-Donusta. Ensimmäisellä Neuvostoliiton etenemisellä sodassa oli tärkeä psykologinen merkitys. Toukokuussa 1942 Stalinin vaadittua ennalta ehkäisevää iskua Saksan kesäoffensiivia vastaan, Timošenko menetti neljännesmiljoonaa miestä kalustoineen Harkovassa saksalaisten iskettyä takaisin hänen eteläistä sivustaansa vastaan. Menetyksiä ei saatu korvattua ennen kesäoffensiivin alkua kesäkuussa. Vetäytyminen muuttui hallitsemattomaksi ja Stalin kutsui 23. heinäkuuta Timošenkon Moskovaan, luultavasti säilyttääkseen hänen maineensa, koska häntä pidettiin pätevimpänä Neuvostoliiton kenraalina. Georgi Žukovin menestys Moskovan puolustuksessa joulukuussa 1941 vakuutti Stalinin hänen olevan parempi upseeri. Timošenko vedettiin etulinjasta, ja hän sai aseman Stalingradin ylikomentajana, luoteisrintaman, Leningradin, Kaukasian ja Baltian . Elokuusta 1944 toukokuuhun 1945 Timošenko koordinoi ensimmäistä, toista ja kolmatta ukrainalaista rintamaa hyökkäyksessä Tonavalta kohti Wieniä. Hyökkäys pysähtyi lopulta Budapestiin. Tämä jälkeen Timošenko otti Wienin 13. huhtikuuta ja saavutti amerikkalaiset Linzissä 6. toukokuuta. Sodan jälkeen Timošenko oli armeijan komentaja Valko-Venäjällä, Etelä-Uralilla ja jälleen Valko-Venäjällä. Vuonna 1960 hänet nimitettiin puolustusministeriön ylitarkastajaksi ja 1961 hän johti sotaveteraanien komiteaa. Hän kuoli Moskovassa 1970 ja hänet haudattiin Kremlin muuriin.
- Semion Konstantinovitch Timochenko est un maréchal soviétique.
- Fu un comandante militare sovietico, era un ufficiale superiore di professione dell'Armata Rossa all'inizio dell'invasione nazista dell'Unione Sovietica nel 1941. Tymošenko era nato da una famiglia di contadini a Frumanka, vicino ad Odessa, nell'Ucraina meridionale, fu coscritto nell'esercito dell'Impero Russo nel 1915. Prestò servizio in cavalleria sul fronte occidentale durante la Prima guerra mondiale e allo scoppio della Rivoluzione russa nel 1917 parteggiò per i rivoluzionari, unendosi all'Armata Rossa nel 1918 e al partito Bolscevico nel 1919. Durante la guerra civile russa Tymošenko combatté su vari fronti, fra cui a Tsaritsyn (più tardi rinominata Stalingrado), dove incontrò Stalin di cui diventò amico e sostenitore, che gli assicurò un rapido avanzamento di carriera. Nel 1920-21 era nella 1. Armata di cavalleria agli ordini di Semën Budënnyj. Dopo la guerra civile e quella polacco-sovietica, Tymošenko divenne il comandante delle forze di cavalleria dell'Armata Rossa, quindi comandante dell'Armata Rossa in Bielorussia, a Kiev, nel Caucaso settentrionale a Kharkov, e nuovamente a Kiev. Nel 1939 diventò il comandante di tutta la regione occidentale di confine e guidò il Fronte Ucraino durante l'invasione sovietica della Polonia orientale, durante la Campagna di Polonia. Nello stesso periodo diventò membro del Comitato Esecutivo Centrale del partito comunista. Negli stessi anni furono compiute le Grandi Purghe staliniane, durante le quali furono giustiziati tre dei cinque Marescialli dell'Unione Sovietica: Michail Tuchačevskij, Aleksandr Egorov, e Vasilij Bljukher. Dato che i due Marescialli rimasti, Budënnyj e Kliment Vorošilov erano amici di Stalin senza grandi abilità militari, Tymošenko diventò l'alto ufficiale di professione dell'Armata Rossa con più esperienza. Nel gennaio 1940 Tymošenko prese il comando delle armate sovietiche che stavano combattendo in Finlandia nella Guerra d'inverno, che era iniziata a novembre dell'anno precedente ed era stata sino ad ora condotta disastrosamente da Voroshilov. Sotto la guida di Timošenko i sovietici sfondarono la linea Mannerheim che proteggeva l'istmo di Carelia. A marzo la Finlandia firmò la pace con l'URSS. Tale successo fece crescere la reputazione di Tymošenko e, nel maggio 1940 fu nominato Commissario del Popolo per la Difesa e divenne Maresciallo dell'Unione Sovietica. Tymošenko era un comandante competente che sosteneva l'urgente necessità di modernizzare l'Armata Rossa in vista dell'imminente scontro con la Germania nazista . Riuscì a vincere l'opposizione dei più conservativi e intraprese la meccanizzazione dell'esercito e l' incremento della produzione di carri armati. Reintrodusse anche la tradizionale severa disciplina dell'esercito russo zarista. Quando i tedeschi invasero l'Unione Sovietica nel giugno 1941, Stalin prese il posto di Commissario della Difesa e inviò Tymošenko al Fronte Centrale, dove combatté ritirandosi dalla frontiera fino a Smolensk, soffrendo pesanti perdite ma riuscendo a salvare comunque il grosso delle sue truppe per la difesa di Mosca. A settembre, fu trasferito in Ucraina, dove l'Armata Rossa aveva subito 1,5 milioni di perdite nei grandi accerchiamenti di Uman e Kiev; qui riuscì a stabilizzare il fronte. Nel maggio 1942 Tymošenko, con 640,000 uomini, lanciò una controffensiva a Kharkov, il primo tentativo sovietico di riprendere iniziativa. Dopo un iniziale successo sovietico i tedeschi respinsero colpendo il fianco meridionale che era esposto; l'offensiva fu bloccata e i sovietici riportarono 200.000 perdite. Nonostante l'offensiva rallentò l'avanzata tedesca a Stalingrado, Tymošenko dovette riconoscere le proprie responsabilità per il fallimento. Il successo del generale Georgij Žukov nella difesa di Mosca nel dicembre 1941 persuase Stalin che era un comandante migliore di Tymošenko. Nel 1942 Stalin rimosse Tymošenko dal comando in prima linea e gli diede incarichi secondari di comando a Stalingrado, sul fronte nordorientale, a Leningrado, nel Caucaso, e nella regione baltica. Dopo la guerra Tymošenko fu comandante dell'Esercito Sovietico in Bielorussia, negli Urali meridionali, e nuovamente in Bielorussia. Nel 1960 fu nominato Ispettore Generale del Ministero della Difesa, una carica in gran parte onorifica, e dal 1961 presiedette il Comitato di Stato per i Veterani di Guerra. Morì a Mosca nel 1970. Fu due volte Eroe dell'Unione Sovietica (marzo 1940 e 1965), fu insignito di numerose altre decorazioni tra le quali, il prestigioso Ordine della Vittoria (1945), cinque volte dell'Ordine di Lenin, Ordine della Rivoluzione di Ottobre, cinque volte dell'Ordine della Bandiera Rossa e tre volte dell'Ordine di Suvorov.
- ファイル:Semyon Konstantinovich Timoshenko (1895-1970), Soviet military commander. jpg セミョーン・チモシェンコ セミョーン・コンスタンチノヴィッチ・チモシェンコ（ロシア語:Семён Константинович Тимошенко、1895年2月18日 - 1970年3月31日）は、ソビエト連邦の軍人。戦前は軍管区司令官、国防相を歴任。第二次世界大戦においては、司令官として活躍した。ソ連邦元帥。ソ連邦英雄（2度）。
- Semjon Konstantinovitsj Timosjenko was een Sovjetgeneraal, de hoogste beroepsofficier van het Rode Leger aan het begin van de Duitse invasie in 1941.
- Semjon Konstantinovitsj Timosjenko sovjetisk offiser under den andre verdenskrig. Han var med i kavaleriet under første verdenskrig og sluttet seg til opprørerne under Den russiske revolusjon og gikk inn i Den røde hær og sluttet seg til bolsjevikene i 1919. Under Den russiske borgerkrigen kjempet han på forskjellige frontavsnitt og ble etter hvert kjent med, og venn av Josef Stalin. Etter avslutningen av borgerkriegn og Den polsk-sovjetiske krig fikk han stadig høyere stillinger innen kavaleriet. I 1933 ble han sjef for Den røde hær i Hviterussland, i 1935 i Kiev, senere i Kaukasus og andre steder. I disse stillingene rapporterte han direkte til Stalin. Under Felttoget i Polen i 1939 ledet han den ukrainiske front og hadde kommandoen over hele den vestlige grensen. Han var med i kampene mot Finland under Vinterkrigen i 1939 og 1940. Han deltok også ved det andre slaget ved Kharkov. I 1943 var han med og nedkjempet den tyske beileiringen av Leningrad, og i 1944 og 1945 var han på Balkan. Etter krigen begynte han som rådgiver for kommunisten Mao Zedong, men han sluttet etter få år. Etter hvert begynte han å jobbe innenfor forsvarsdepartementet. Han ble blant annet tildelt utmerkelsene Helt av Sovjetunionen og Leninordenen.
- Siemion Konstantynowicz Timoszenko, ros. Семён Константинович Тимошенко – radziecki dowódca wojskowy, Marszałek Związku Radzieckiego (1940), dwukrotny Bohater Związku Radzieckiego (1940, 1965), członek Komitetu Centralnego (1939–1952), WKP(b), deputowany do Rady Najwyższej ZSRR I–VII kadencji.
- Semion Constantinovici Timoşenko a fost un comandant militar sovietic al Armatei Roşii, care şi-a câştigat renumele în special de perioada celui de-al doilea război mondial. Ţimoşenko s-a născut într-o familie de ţărani la Frumanka, lângă Odessa, în sud-vestul Ucrainei. În 1915 a fost încorporat în armata ţaristă şi a lupta într-o unitate de cavalerie pe frontul rus de vest. În momentul izbucnirii revoluţiei din 1917, el a trecut de partea revoluţionarilor, intrând în rândurile Armatei Roşii şi, în 1918, şi în rândurile partidului bolşevicilor în 1919. În timpul războiului civil, Timoşenko a luptat pe diferite fronturi. Cea mai importantă luptă la care a participat a fost cea de la Ţariţin (oraş denumit mai apoi Stalingrad), unde l-a întâlnit pe cel care avea să-i devină prieten, Iosif Vissarionovici Stalin. După ce Stalin a devenit conducătorul statului sovietic, prietenia aceasta avea să-i aducă lui Timoşenko o rapidă avansare în ierarhia militară. În 1920 – 1921, Timoşnko a fost sub comanda lui Semion Budionnîi în Armata întâia de Cavalerie. El şi Budionîi aveau să devină nucleul "clicii Armatei de Cavalerie" care, sub patronajul lui Stalin, au dominat Armata Roşie pentru mulţi ani. Până la sfârşitul războiului civil rus şi a războiului polono-sovietic, Timoşenko a devenit comandant al cavaleriei Armatei Roşii. După aceea, el a devenit comandantul Armatei Roşii din Belarus (1933), din Kiev (1935), din Caucazul de Nord şi din Harkov (1937) şi din nou în Kiev (1938). În 1939, Timoşenko a fost numit comandantul întregii regiuni a frontierei de vest şi a condus Frontul Ucrainian în timpul invaziei sovietice în Polonia răsăriteană. A devenit membru al CC al PCUS. Fiind unul dintre cei mai loiali priteni ai lui Stalin, Timoşenko a supravieţuit Marii Epurări, rămânând veteranul Armatei Roşii cu cel mai înalt grad. În ianuarie 1940, Timoşenko a preluat conducerea armatelor sovietice care luptau în Finlanda în războiul fino-sovietic. Acest conflict începuse în noiembrie 1939 sub dezastruasa comandă a lui Kliment Voroşilov. În timpul când la conducerea operaţiunilor militare s-a aflat Timoşenko, sovieticii au reuşit să străpungă apărarea finlandeză de pe linia Mannerheim din istmul Karelia, obligând Finlanda să ceară pacea în martie. Odată cu creşterea reputaţie sale militare, Timoşenko a fost avansat în mai în funcţia de Comisar al Poporului pentru Apărare şi la gradul de Mareşal al Uniunii Sovietice. Timoşenko era un militar competent, dar tradiţionalist, care totuşi vedea necesitatea urgentă de modernizare a Armatei Roşii, care urma să facă faţă, aşa cum se aştepta toată lumea la vremea respectivă, mai devreme sau mai târziu, formidabilei maşini de război naziste. Înfrângând rezistenţa unor responsabili militari mai conservatori, el a iniţiat procesul de mecanizare a Armatei Roşii şi a crescut semnificativ producţia de tancuri. El a introdus o disciplină mult mai strictă, inspirată din tradiţiile armatei ţariste. Când al treilea Reich a invadat Uniunea Sovietică în iunie 1940, Stalin l-a mutat pe Timoşenko din postul de Comisar al Poporului pentru Apărare în funcţia de Comandant al Frontului Centru pentru a conduce lupta de apărare şi retragerea tactică de pe poziţiile de graniţă către Smolensk. Armata Roşie a suferit pierderi mari, dar Timoşenko a reuşit să salveze grosul armatei, pregătind-o pentru apărarea Moscovei. În septembrie, mareşalul a fost transferat în Ucraina, unde Armata Roşie suferise pierderi de 1,5 miilioane de oameni în încercuirile de la Uman şi Kiev. Aici, Timoenko a reuşit să stabilizeze situaţia frontului. În mai 1942, Timoşenko, cu cei 640.000 de soldaţi aflaţi sub comanda sa, a lansat contraofensiva de la Harkov, prima încercare a sovieticilor de a prelua iniţiativa strategică în război. După o serie iniţială de succese, germanii au atacat flancul sudic expus al sovieticilor, reuşind oprirea ofensivei Armatei Roşii. Deşi actiunile lui Timoşenko au încetinit avansarea germanilor spre Stalingrad, el a fost obligat să accepte responsabilitatea pentru eşecul încercărilor de respingere a naziştilor. Succesul generalului Gheorghi Jukov în luptele pentru apărarea Moscovei din iarna anului 1941 l-au convins pe Stalin că acesta este un mai bun comandant militar decât Timoşenko. Stalin l-a schimbat pe Timoşenko din funcţia de comandant de prima linie, numindu-l în funcţia de comandant general al Stalingradului (iunie 1942), şi mai apoi al fronturilor de nord-vest (octombrie 1942), al Leningradului (iunie 1943), al Caucazului (iunie 1944) şi Balticii (august 1944). După război, Timoşenko a fost numit din nou comandant al Armatei Roşii din Belarus (martie 1946), mai apoi al regiunii Uralilor sudici (iunie 1946) şi din nou al Belarusului (martie 1949). În 1960, a fost numit Inspector General al Ministerului Apărării, un post mai degrabă onorific. Începând cu anul 1961, mareşalul a fost preşedintele Comitetului de Stat pentru Veteranii de Război. Timoşenko a murit în Moscova în 1970. Mareşalul Timoşenko a fost decorat de două ori cu ordinul Erou al Uniunii Sovietice, (în martie 1940 şi în 1965). A mai fost decorat cu Ordinul Victoria (1945), de cinci ori cu Ordinul Lenin, cu Ordinul Revoluţia din Octombrie, de cinci ori cu Ordinul Steagul Roşu şi de trei ori cu Ordinul Suvorov.
- Семён Константи́нович Тимоше́нко — советский военачальник, Маршал Советского Союза, дважды Герой Советского Союза. В мае 1940 — июле 1941 народный комиссар обороны СССР.
- Semjon Konstantinovitj Timosjenko, född 18 februari 1895, död 31 mars 1970, var en sovjetisk militär verksam under andra världskriget. Timosjenko var underofficer i tsarens armé under första världskriget. Efter ryska revolutionen gjorde han en snabb karriär i Röda armén. Han ledde den sovjetiska inmarschen i Polen 1939, och fick 1940 överta ledningen för de sovjetiska trupperna på Karelska näset i Vinterkriget mot Finland. Efter Vinterkriget, i maj, utsågs han till folkkommisarie för försvaret och till marskalk av Sovjetunionen. I juni 1940 ledde Timosjenko Röda armeéns inmarsch i Bessarabien. Efter det tyska anfallet mot Sovjetunionen, operation Barbarossa, tog Stalin själv över som folkkomissarie och Timosjenko fick befäl över trupperna som skyddade Moskva. I september flyttades han till Sydvästfronten, för att rekonstruera försvaret efter att över 600.000 man tillfånagtagits av tyskarna vid Kiev. I december 1941 ledde Timosjenko återerövringen av Rostov och i mars 1942 den ryska offensiven mot Charkov. Denna resulterade dock i en tysk motoffensiv och ett rysk nederlag. Stalin tog bort Timosjenko från operativt befäl och omplacerade honom till högkvarteret, även om han var betrodd med att samordna viktiga operationer, som brytandet av Leningrads belägring 1943 och offensiven på Balkan 1944. Efter andra världskriget var Timosjenko utsänd som militär rådgivare åt Mao Zedong 1946-1948.
- Semyon Timoşenko, Sovyet komutan. Kızıl Ordu'nun eğitim ve disiplin düzeyinin yükseltilmesini sağlayarak II. Dünya Savaşı sırasında Almanya'ya karşı kazanılan zaferde önemli rol oynamıştır. I. Dünya Savaşı ve Rus İç Savaşı'nda çarpıştı.1930'larda çeşitli bölgesel komutanlıklarda bulundu. Kış Savaşı sırasında Ocak 1940'ta zor durumdaki Sovyet kuvvetlerinin başına getirildi ve iki ay sonra Finlandiya barış istemek zorunda bıraktı. Mayıs 1940'ta SSCB mareşalliğine ve savunma komiserliğine getirildi. Komutanlık yeteneğini II. Dünya Savaşı öncesinde kanıtlamış az sayıdaki Sovyet generalinden biri olarak savaş sırasında bir dizi önemli çarpışmanın komutanlığını üstlendi.
- Тимоше́нко Семе́н Костянти́нович — радянський воєначальник, Маршал Радянського Союзу (1940), двічі Герой Радянського Союзу (1940, 1965), кавалер ордену Перемога.
- 谢苗·康斯坦丁诺维奇·铁木辛哥（俄语：Семён Константинович Тимошенко，乌克兰语：Семен Костянтинович Тимошенко，1895年2月18日－1970年3月31日），苏联军事家、元帅，是1941年苏德战争爆发时的苏军高级指挥官。
|
| rdfs:comment
|
- Semyon Konstantinovich Timoshenko was a Soviet military commander and senior professional officer of the Red Army at the beginning of the German invasion of the Soviet Union in 1941.
- Semjon Konstantinowitsch Timoschenko war Marschall der Sowjetunion und Volkskommissar für Verteidigung im Großen Vaterländischen Krieg.
- El Mariscal de la Unió Soviètica Semió Timoshenko,, va ser un comandant destacat i l'oficial de major graduació de l’Exèrcit Roig al moment de l'Operació Barbarroja, la invasió alemanya a la Unió Soviètica al 1941.
- Semjon Konstantinovič Timošenko byl ruský voják, maršál SSSR a dvojnásobný Hrdina SSSR. V Ruské občanské válce a Rusko-polské válce sloužil pod Buďonným. Při sovětském Útoku na Polsko velel ukrajinskému frontu. V roce 1940 převzal velení nad sovětskými jednotkami útočícími na Finsko, aby napravil katastrofální výkony Vorošilova a Mereckova. Pod jeho velením byly Finové přinuceni k ústupu a přijetí Moskevského míru.
- Semión Konstantinovich Timoshenko fue un destacado comandante y el oficial de mayor graduación del Ejército Rojo al momento de la invasión alemana a la URSS en 1941.
- Semjon Konstantinovitš Timošenko (ven. Семён Константинович Тимошенко, oli Neuvostoliiton joukkojen komentaja kesällä 1941 Saksan hyökätessä Neuvostoliittoon. Timošenko syntyi maatyöläisen perheeseen Frumankassa, lähellä Odessaa Etelä-Ukrainassa. Hänet otettiin asevelvolliseksi keisarilliseen armeijaan 1915. Hän palveli aliupseerina ratsujoukoissa länsirintamalla ensimmäisessä maailmansodassa.
- Semion Konstantinovitch Timochenko est un maréchal soviétique.
- Fu un comandante militare sovietico, era un ufficiale superiore di professione dell'Armata Rossa all'inizio dell'invasione nazista dell'Unione Sovietica nel 1941. Tymošenko era nato da una famiglia di contadini a Frumanka, vicino ad Odessa, nell'Ucraina meridionale, fu coscritto nell'esercito dell'Impero Russo nel 1915.
- ファイル:Semyon Konstantinovich Timoshenko (1895-1970), Soviet military commander.
- Semjon Konstantinovitsj Timosjenko was een Sovjetgeneraal, de hoogste beroepsofficier van het Rode Leger aan het begin van de Duitse invasie in 1941.
- Semjon Konstantinovitsj Timosjenko sovjetisk offiser under den andre verdenskrig. Han var med i kavaleriet under første verdenskrig og sluttet seg til opprørerne under Den russiske revolusjon og gikk inn i Den røde hær og sluttet seg til bolsjevikene i 1919. Under Den russiske borgerkrigen kjempet han på forskjellige frontavsnitt og ble etter hvert kjent med, og venn av Josef Stalin.
- Siemion Konstantynowicz Timoszenko, ros. Семён Константинович Тимошенко – radziecki dowódca wojskowy, Marszałek Związku Radzieckiego (1940), dwukrotny Bohater Związku Radzieckiego (1940, 1965), członek Komitetu Centralnego (1939–1952), WKP(b), deputowany do Rady Najwyższej ZSRR I–VII kadencji.
- Semion Constantinovici Timoşenko a fost un comandant militar sovietic al Armatei Roşii, care şi-a câştigat renumele în special de perioada celui de-al doilea război mondial. Ţimoşenko s-a născut într-o familie de ţărani la Frumanka, lângă Odessa, în sud-vestul Ucrainei. În 1915 a fost încorporat în armata ţaristă şi a lupta într-o unitate de cavalerie pe frontul rus de vest.
- Семён Константи́нович Тимоше́нко — советский военачальник, Маршал Советского Союза, дважды Герой Советского Союза. В мае 1940 — июле 1941 народный комиссар обороны СССР.
- Semjon Konstantinovitj Timosjenko, född 18 februari 1895, död 31 mars 1970, var en sovjetisk militär verksam under andra världskriget. Timosjenko var underofficer i tsarens armé under första världskriget. Efter ryska revolutionen gjorde han en snabb karriär i Röda armén. Han ledde den sovjetiska inmarschen i Polen 1939, och fick 1940 överta ledningen för de sovjetiska trupperna på Karelska näset i Vinterkriget mot Finland.
- Semyon Timoşenko, Sovyet komutan. Kızıl Ordu'nun eğitim ve disiplin düzeyinin yükseltilmesini sağlayarak II. Dünya Savaşı sırasında Almanya'ya karşı kazanılan zaferde önemli rol oynamıştır. I. Dünya Savaşı ve Rus İç Savaşı'nda çarpıştı.1930'larda çeşitli bölgesel komutanlıklarda bulundu. Kış Savaşı sırasında Ocak 1940'ta zor durumdaki Sovyet kuvvetlerinin başına getirildi ve iki ay sonra Finlandiya barış istemek zorunda bıraktı.
- 谢苗·康斯坦丁诺维奇·铁木辛哥（俄语：Семён Константинович Тимошенко，乌克兰语：Семен Костянтинович Тимошенко，1895年2月18日－1970年3月31日），苏联军事家、元帅，是1941年苏德战争爆发时的苏军高级指挥官。
|
![[RDF Data]](/statics/sw-cube.png)
