| dbpprop:abstract
|
- Samuel von Brukenthal was the Habsburg governor of the Grand Principality of Transylvania between July 6 1774 and January 9 1787. He was a baron of the Holy Roman Empire, and personal advisor of Empress Maria Theresia. His home, a large palace in Sibiu, is currently home to the Brukenthal National Museum (formed around the collections he gathered, and expanded from a public exhibit first opened in 1817).
- Samuel von Brukenthal war Baron und 1774–1787 Gubernator (Gouverneur) von Siebenbürgen. Er war der einzige Siebenbürger Sachse, der dieses Amt je bekleidete. (Tatsächlich nannte sich der Gouverneur Bruckenthal. ) Brukenthal entstammt einer Beamtenfamilie aus Siebenbürgen, die 1724 in den Adelsstand erhoben wurde. Er studierte in Halle und Leipzig, wo er die Fächer Rechtswissenschaften, Verwaltung, politische Wissenschaften und Philosophie belegte. Am 6. Dezember 1743 gründete Brukenthal, der in Halle einer Freimaurerloge der Lehrart „Zu den drei Weltkugeln“ beigetreten war, in dieser Stadt die Studenten-Freimaurer-Loge „Zu den drei goldenen Schlüsseln“ („Aux trois clefs d'or“) derselben freimaurerischen Lehrart und bekleidete dort das Amt des „abgeordneten Meisters“. Im selben Jahr affilierte Brukenthal während seines Studienaufenthaltes in Leipzig auch in die dortige Freimaurerloge „Minerva zu den drei Palmen“. Nach dem Studium trat Brukenthal unter Maria Theresia in den österreichischen Staatsdienst, wurde Gubernialrat, hierauf Provinzialkanzler, dann Vorstand der Siebenbürgischen Hofkanzlei in Wien und 1774 Gouverneur von Siebenbürgen mit dem Sitz in Hermannstadt. Während seiner Wiener Jahre hatte er sich verschiedene Sammlungen (Pinakothek, Kupferstichkabinett, Münzsammlung) und eine wertvolle Bibliothek aufgebaut, die er nach Hermannstadt mitnahm und nach seinem Tod unter dem Namen Brukenthalsches Museum der Nationsuniversität Siebenbürgens vermachte. In Hermannstadt ließ er sich an einem repräsentativen Platz, dem Großen Ring, das bis heute bestehende Brukenthal-Palais errichten. Wegen seiner Einwände gegen Josephs II. harsche Reformen wurde er 1787 vom Kaiser pensioniert. Josephs Nachfolger Leopold II. schätzte ihn mehr und verlieh 1790 auch Brukenthals Nachkommen den Freiherrentitel. Das deutschsprachige Gymnasium in Hermannstadt wird seit 1921 Brukenthal-Lyzeum genannt.
- Samuel von Brukenthal oli Pyhän saksalais-roomalaisen keisarikunnan paroni ja Transilvanian kuvernööri. Von Brukenthal syntyi transilvaniansaksilaiseen perheeseen vuonna 1721. Perhe aateloitiin vuonna 1724. Myöhemmin von Brukenthal matkusti opiskelemaan Halleen ja Jenaan. Wienissä von Brukenthalista kehkeytyi Itävallan keisarin alueellinen kansleri. Transilvanian kuvernööriksi von Brukenthal nousi vuonna 1774 ja toimi virassa vuoteen 1787 saakka. Kuvernöörinä hän rakennutti muun muassa edustavan Brukenthalin palatsin kuolinkaupunkiinsa Hermannstadtiin.
- Samuel von Brukenthal, né en 1721 à Nocrich (allem. Leschkirch, en Roumanie actuelle), décédé en 1803, à Sibiu (allem. Hermannstadt), était un juriste transylvanien et gouverneur de Transylvanie pour le compte de la monarchie autrichienne. Très fortuné, il était en outre grand collectionneur d'art et fondateur d'un somptueux musée à Sibiu, lequel porte son nom.
- Fájl:Brukenthal. jpg Samuel von Brukenthal Báró Samuel von Brukenthal Erdély kormányzója. Édesapja, Michael Breckner királybíró volt és magyar nemességet kapott Brukenthal előnévvel. Brukenthal a humaniórákat és a bölcseletet Nagyszebenben végezte, a hazai törvényt Marosvásárhelyen tanulta. Az erdélyi királyi guberniumnál 1741. február 9-én lépett hivatalba. 1743-ban a hallei, 1744-ben a téli félévre a jénai egyetemre ment, ahol jogtudományt tanult. 1745. augusztus 25-től Nagyszebenben törvényszéki titkársegéd, 1749. december 29-től első titkár, 1751. április 6-tól aljegyző lett. 1760. február 3-án Mária Terézia királynő címzetes guberniális tanácsossá nevezte ki s mint a szászok küldötte Bécsben maradt. 1761. november 27-én a nagyszebeni szász egyetem királybiróvá és a szászok grófjává választotta. 1766. január 16-tól az erdélyi udvari kancellária elnöke, 1768. január 28-tól belső titkos tanácsos, 1773-ban a szent István-rend commandeurje, 1774. július 5-től a gubernium elnöke, 1777. július 26-tól Erdély kormányzója lett. Karrierje annál is figyelemreméltóbb, mivel nem tért át katolikus hitre, mint mások tették előmenetelük érdekében ebben a korban. Kormányzóként adó-, igazságügyi- és úrbéri reformot vitt véghez, melynek célja az volt, hogy az erdélyi viszonyokat a monarchiabeliekhez közelítse. Mária Terézia uralkodása alatt Brukenthalnak sikerült nagyrészt megőriznie az erdélyi szászok privilégiumait, amelyek az osztrák kormányzat és a magyar nemesség támadásainak voltak kitéve. II. József azonban hatályon kívül helyezte a középkori önkormányzatot és privilégiumokat, hogy megvalósíthassa a felvilágosult, központosított monarchia eszméjét. Mivel Brukenthal 1787-ben szembehelyezkedett az uralkodó reformterveivel, II. József felmentette tisztségéből, így élete végét kegyvesztetten töltötte, és nyugdíját is megkurtították. Brukenthal gazdasági értelemben nagyon sikeres volt; miután Nagyszeben egyik leggazdagabb családjából nősült, az apósától örökölt vagyont jelentősen gyarapította. A Nagyszeben falain kívül álló birtokot vásárlásokkal növelte és mintagazdasággá tette. Az ő birtokain az elsők között termesztettek burgonyát és lóherét, és különös figyelmet szentelt a zöldség- és gyümölcstermesztésnek. Melegházakban ananászt, narancsot, citromot és egzotikus virágokat termesztett. Feleken kastélyt építtetett nyári rezidencia céljára. Nagyszebenben 1778-1788 között impozáns barokk palotát építtetett, amely ma is egyike a város legreprezentatívabb épületeinek. Amíg Bécsben élt, az uralkodó és a bécsi udvari nemesség példájára ő is szenvedélyes műgyűjtővé vált. A gyűjteményében festmények, metszetek, könyvek, érmék, és később ásványok kaptak helyet, amelyeknek a beszerzésénél művészektől és bizományos kereskedőktől kért tanácsot. Kormányzóvá kinevezésekor Brukenthal ládákban Nagyszebenbe szállíttatta a gyűjteményt. Mivel egyedüli lánya negyedik életévében elhunyt, Brukenthal úgy rendelkezett, hogy gyűjteményét a palotájában tegyék hozzáférhetővé a nyilvánosság számára, és a fenntartásra és gyarapításra tekintélyes összeget hagyott. A Brukenthal család kihalása esetére egyedüli örökösévé a nagyszebeni evangélikus gimnáziumot tette meg. Kézirati munkáit elősorolja Trausch; ezek közül az egyiket (Synopsis systematica articulorum dietalium Transilvaniae inde a saeculo XVI. usque XVIII. ) a Magyar Nemzeti Múzeum kézirattárában őrzik. Két levelét, melyeket 1784. november 18-án és 23-án a Hora-lázadásról írt, a Tört. Lapok (III. 1876. 8. sz. ) közli.
- Samuel von Brukenthal był habsburskim gubernatorem Wielkiego Księstwa Siedmiogrodu pomiędzy 6 lipca 1774 a 9 stycznia 1787. Był baronem Świętego Cesarstwa Rzymskiego oraz osobistym radcą niekoronowanej cesarzowej Marii Teresy. Jego dom, duży pałac w Sybinie, obecnie gości Muzeum Narodowe Brukenthala (założone dzięki jego zbiorom prywatnym, później rozszerzonym, otwarte w 1817).
- Samuel von Brukenthal foi governador do Grão-principado da Transilvânia entre 1777 e 1787, barão do Sacro Império Romano-Germânico e conselheiro pessoal da imperatriz Maria Teresa. Sua residência, um grande palácio localizado em Sibiu, atualmente abriga o Museu Nacional Brukenthal.
- Samuel von Brukenthal, a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă şi fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele. Bunicul şi tatăl său au fost judecători în Nocrich. Numele iniţial al familiei a fost Brekner. Pentru loialitate, tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat în 1724, primind numele cu particulă nobiliară von Brukenthal. Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrată a lui Conrad von Heydendorff. După absolvirea gimnaziului, începând din 9 februarie 1741 a fost circa doi ani funcţionar la Cancelaria din Sibiu. Apoi a studiat dreptul, filosofia, ştiinţele politice şi administrative la universităţile din Halle şi Jena, fără a obţine însă un titlu academic. În acea epocă, diploma de absolvire nu era obligatorie. Era suficient un certificat de bună purtare pe durata studiilor. În timpul studenţiei a reuşit să pătrundă în cercurile înalte de la Curtea din Berlin şi se pare că a devenit membru al Lojei Masonice din Magdeburg. A obţinut la Viena funcţia de cancelar provincial. Aici a început să-şi creeze diverse colecţii şi o bibliotecă valoroasă. Încă din 1773 colecţiile sale au fost menţionate într-un almanah ca numărându-se printre cele mai valoroase colecţii particulare aflate la Viena în acel moment. O parte a colecţiilor şi-a constituit-o prin achiziţii din Viena, fie personal, fie prin intermediul pictorului Johann Martin Stock. Unele picturi provin din colecţii mai vechi, precum cea a arhiducelui Leopold Wilhelm, altele sunt achiziţionate de pe piaţa de artă sau direct de la artiştii epocii (Martin Meytens şi Franz Neuhauser jun.). O altă parte a colecţiilor a provenit din Transilvania. În vara anului 1745, Brukenthal s-a întors la Sibiu şi a avut ocazia ca, în baza a doi ani de studii specializate, să fie admis la Cancelaria administraţiei locale. Ca tânăr de „condiţie bună” cu studii superioare, i s-au deschis multe uşi şi pe plan personal, astfel că la 26 octombrie 1745 s-a căsătorit cu Sofia Katharina, fiica primarului provincial Daniel Klokner von Kloknern, pierzând însă sprijinul familiei comitelui de Baußnern, care sperase că Brukenthal se va căsători cu fiica sa. Căsătoria a dat un impuls serios carierei lui Brukenthal, mulţumită zestrei de circa 30.000 de guldeni a soţiei şi proprietăţilor ei imobiliare şi funciare, ceea ce a contribuit la ascensiunea lui printre oamenii de vază ai Transilvaniei. Între 1745 şi 1753, Brukenthal a ocupat funcţii nesemnificative în administraţie. Întâi a fost grefier secund, apoi grefier principal, iar din 1751 vicenotar al magistratului de Sibiu. În 1753 i s-a oferit ocazia unică de a călători la Viena, unde a fost primit în audienţă de împărăteasa Maria Tereza a Austriei. Naţiunea săsească aspira să aibă şi ea un secretariat al administraţiei (aidoma celor două existente pentru maghiari şi secui). La Viena, Brukenthal a primit sarcina să înfiinţeze acest secretariat. Nu numai că a îndeplinit cu succes această sarcină, dar la 18 ianuarie 1754 a fost numit să conducă secretariatul pentru naţiunea săsească. Celelalte două secretariate erau conduse de nobilii maghiari Josinkzi (?) şi Monos. În anul 1762 împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a înălţat în rangul de baron. În 1765 a fost numit şef al Cancelariei Curţii, în anul 1772 şef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcţie pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcţie atât de înaltă. Veniturile sale au crescut substanţial. Dacă a început munca în administraţie cu un venit anual de 150-300 guldeni, ca şef al Cancelariei Curţii a primit 2.000 guldeni pe an, ca şef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni pe an, ca Preşedinte al Cancelarie Curţii Transilvaniei 9.900 guldeni pe an, iar ca Guvernator 24.000 guldeni pe an. După moartea împărătesei Maria Tereza a Austriei, Samuel von Brukenthal a căzut în dizgraţia împăratului Iosif al II-lea, şi a fost obligat să se retragă din funcţia de guvernator. Cu toate acestea, i s-a acordat o pensie anuală de 4.000 guldeni pe an. În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spaţiul fastuos al acestei reşedinţe, ce adăpostea seratele muzicale şi literare patronate de Baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepţie pentru Transilvania. Colecţiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris. Prin testament, Baronul Samuel von Brukenthal a dispus deschiderea Palatului ca muzeu public, gestul său înscriindu-l astfel în rândul marilor iluminişti ai veacului. Palatul a devenit în 1817 muzeu public, cunoscut ca Muzeul Brukenthal, una dintre primele instituţii de acest gen din Europa. Pentru ca această colecţie să nu fie dezmembrată după moartea sa, Samuel von Brukenthal a prevăzut în testament ca numai urmaşii de parte bărbătească să poată moşteni colecţia. În cazul stingerii descendenţei pe linie bărbătească, colecţiile urmau să fie gestionate de o fundaţie şi să intre în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moştenitori, a lăsat prin testament ca şi palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundaţii. În anul 1872 a murit ultimul moştenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, şi în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundaţia.
|
| rdfs:comment
|
- Samuel von Brukenthal was the Habsburg governor of the Grand Principality of Transylvania between July 6 1774 and January 9 1787. He was a baron of the Holy Roman Empire, and personal advisor of Empress Maria Theresia. His home, a large palace in Sibiu, is currently home to the Brukenthal National Museum (formed around the collections he gathered, and expanded from a public exhibit first opened in 1817).
- Samuel von Brukenthal war Baron und 1774–1787 Gubernator (Gouverneur) von Siebenbürgen. Er war der einzige Siebenbürger Sachse, der dieses Amt je bekleidete. (Tatsächlich nannte sich der Gouverneur Bruckenthal. ) Brukenthal entstammt einer Beamtenfamilie aus Siebenbürgen, die 1724 in den Adelsstand erhoben wurde. Er studierte in Halle und Leipzig, wo er die Fächer Rechtswissenschaften, Verwaltung, politische Wissenschaften und Philosophie belegte. Am 6.
- Samuel von Brukenthal oli Pyhän saksalais-roomalaisen keisarikunnan paroni ja Transilvanian kuvernööri. Von Brukenthal syntyi transilvaniansaksilaiseen perheeseen vuonna 1721. Perhe aateloitiin vuonna 1724. Myöhemmin von Brukenthal matkusti opiskelemaan Halleen ja Jenaan. Wienissä von Brukenthalista kehkeytyi Itävallan keisarin alueellinen kansleri. Transilvanian kuvernööriksi von Brukenthal nousi vuonna 1774 ja toimi virassa vuoteen 1787 saakka.
- Samuel von Brukenthal, né en 1721 à Nocrich (allem. Leschkirch, en Roumanie actuelle), décédé en 1803, à Sibiu (allem. Hermannstadt), était un juriste transylvanien et gouverneur de Transylvanie pour le compte de la monarchie autrichienne. Très fortuné, il était en outre grand collectionneur d'art et fondateur d'un somptueux musée à Sibiu, lequel porte son nom.
- Fájl:Brukenthal. jpg Samuel von Brukenthal Báró Samuel von Brukenthal Erdély kormányzója. Édesapja, Michael Breckner királybíró volt és magyar nemességet kapott Brukenthal előnévvel. Brukenthal a humaniórákat és a bölcseletet Nagyszebenben végezte, a hazai törvényt Marosvásárhelyen tanulta. Az erdélyi királyi guberniumnál 1741. február 9-én lépett hivatalba. 1743-ban a hallei, 1744-ben a téli félévre a jénai egyetemre ment, ahol jogtudományt tanult. 1745.
- Samuel von Brukenthal był habsburskim gubernatorem Wielkiego Księstwa Siedmiogrodu pomiędzy 6 lipca 1774 a 9 stycznia 1787. Był baronem Świętego Cesarstwa Rzymskiego oraz osobistym radcą niekoronowanej cesarzowej Marii Teresy. Jego dom, duży pałac w Sybinie, obecnie gości Muzeum Narodowe Brukenthala (założone dzięki jego zbiorom prywatnym, później rozszerzonym, otwarte w 1817).
- Samuel von Brukenthal foi governador do Grão-principado da Transilvânia entre 1777 e 1787, barão do Sacro Império Romano-Germânico e conselheiro pessoal da imperatriz Maria Teresa. Sua residência, um grande palácio localizado em Sibiu, atualmente abriga o Museu Nacional Brukenthal.
- Samuel von Brukenthal, a fost un jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă şi fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele. Bunicul şi tatăl său au fost judecători în Nocrich. Numele iniţial al familiei a fost Brekner. Pentru loialitate, tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat în 1724, primind numele cu particulă nobiliară von Brukenthal. Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrată a lui Conrad von Heydendorff.
|