| dbpprop:abstract
|
- Nikephoros III Botaneiates or Nicephorus III Botaniates, Byzantine emperor from 1078 to 1081, belonged to a family which claimed descent from the Roman Fabii and the Byzantine Phokas family. Nikephoros Botaneiates had served as general under Constantine IX and Romanos IV Diogenes. In 1064, he, together with Basil Apocapes, doux of Paradounavon, defended the Balkan frontiers against the invading Oghuz Turks, but was defeated and taken captive. However, the outbreak of epidemic soon began decimating the Turks and the prisoners were recovered, while the survivors were quickly recruited in the Byzantine army. Under Michael VII Doukas he became governor of the Anatolic theme and commander of the troops in Asia. In 1078 he revolted against Michael VII and his finance minister Nikephoritzes, and with the connivance of the Seljuk Turks marched upon Nicaea, where he proclaimed himself emperor. In the face of another rebellious general, Nikephoros Bryennios (the father or grandfather of the Caesar Nikephoros Bryennios), his election was ratified by the aristocracy and clergy, while Michael VII abdicated and became a monk. In March or June of 1078, Nikephoros III Botaneiates entered Constantinople in triumph and was crowned by Patriarch Kosmas I of Constantinople. With the help of his general Alexios Komnenos, he drove Bryennios and other rivals out of the field, but failed to clear the invading Turks out of Asia Minor. To solidify his position, Nikephoros III sought to marry Eudokia Makrembolitissa, the mother of Michael VII and the widow of Constantine X and Romanos IV. This plan was undermined by the Caesar John Doukas, and Nikephoros instead married Maria of Alania, the wife of Michael VII which has entered monastery of Stoudios, in contravention of church canons. Nevertheless, Nikephoros did not recognize the succession rights of Maria's son Constantine Doukas, which exposed him to the suspicion and plots of the surviving portions of the Doukas faction at court. Nikephoros' administration did not win him much support, as his favored courtiers alienated much of the older court bureaucracy and failed to recover stop the devaluation of the Byzantine currency. Nikephoros became increasingly dependent on the support of Alexios Komnenos, who successfully defeated the rebellion of Nikephoros Basilakes in the Balkans (1079) and was charged with containing that of Nikephoros Melissenos in Anatolia (1080). The Byzantine Empire also faced foreign invasion, as the Norman Duke Robert Guiscard of Apulia declared war under the pretext of defending the rights of young Constantine Doukas, who had been engaged to Robert's daughter Helena. As Alexios was entrusted with substantial armed forces to combat the impending Norman invasion, the Doukas faction, led by the Caesar John, conspired to overthrow Nikephoros and replace him with Alexios. Failing to secure the support of either the Seljuk Turks or Nikephoros Melissenos (both parties being his traditional enemies), Nikephoros III was forced to abdicate in favour of Komnenos dynasty to which he is connected with engagement of his grandson to daughter of Alexios older brother Manuel . The deposed emperor retired into a monastery that he had endowed, and died later the same year.
- Nikephoros III. Botaneiates war byzantinischer Kaiser von 1078 bis 1081. Er gehörte einer Familie an, die für sich die Abstammung von den römischen Fabiern beanspruchte. Nikephoros Botaneiates war Kommandeur der byzantinischen Truppen in Kleinasien, als er 1078 gegen Kaiser Michael VII. revoltierte. Mit stillschweigender Duldung der Seldschuken marschierte er nach Nicäa, wo er sich als Kaiser proklamierte. Angesichts des anderen aufständischen Generals, Nikephoros Bryennios, wurde seine Thronbesteigung vom Adel und vom Klerus gebilligt. Mit Unterstützung durch Alexios Komnenos schlug er Bryennios und andere Rivalen aus dem Feld, schaffte es aber nicht, die nunmehr in Kleinasien eingefallenen Seldschuken zu vertreiben. Nikephoros hatte sich schließlich mit Alexios Komnenos auseinanderzusetzen, der seinen Einfluss bei der Armee nutzte, um Nikephoros abzusetzen und in ein Kloster zu verbannen. Seine Vorschusslorbeeren als erfahrener und mehrfach ausgezeichneter General konnte er als Kaiser nicht bestätigen, da er auf dem Gebiet der Politik kaum Erfahrung hatte, vielleicht auch auf Grund seines hohen Alters von etwa 70 Jahren bei Regierungsantritt. In seinen Regierungsjahren gab Nikephoros sich ganz dem Vergnügen hin. Bild:Meister der Predigtsammlung des Heiligen Johannes Chrysostomus 001. jpg|Hl. Johannes Chrysostomus und Kaiser Nikephoros Botaniatus Bild:Nicephorus III and officers BnF Coislin79 fol2. jpg|Nikephoros III. mit Offizieren Bild:Nicephorus III and Maria of Alania BnF Coislin79 fol2bis. jpg|Nikephoros III. und Maria von Alanien
- Nicèfor III Botaniates (Nicephorus Botaniates, Nikephóros Botaniátes Νικηφόρος Βοτανιάτης) fou emperador bizantí del 1078 al 1081. La seva família deia ser descendents dels Fabis romans. Era considerat un general valent però no tenia altres qualitats. Després de diversos èxits sobre els búlgars el general Brienni es va revoltar contra l'emperador Miquel VII Ducas i fou proclamat emperador sota les muralles d'Adrianòpolis. Va enviar al seu germà Joan a assetjar Constantinoble i ell va continuar consolidant el seu poder a Tràcia i Macedònia. Mentre un altre revolta va esclatar a Orient, on Nicèfor Botaniates es va proclamar emperador deu dies després que Brienni. Amb un exèrcit en majoria format per turcs, va arribar fins a Nicea de Bitínia; ja llavors els homes de Joan Brienni havien abandonat el setge de Constantinoble per manca de disciplina i el seu cap va haver de tornar als quarters del seu germà Brienni. Botaniates va rebre aviat el suport de clergues i generals descontents de Miquel i hostils a Brienni, i el rebel va rebre una invitació per ocupar la ciutat i el tron. Abandonat per tots menys per Aleix i Isaac Comnè, Miquel va haver d'abdicar el 25 de març de 1078. Botaniates va pujar al tron i va continuar la lluita contra Brienni. Miquel es va retirar a un convent i poc temps després fou nomenat per l'emperador arquebisbe d'Efes. Nicèfor III es va casar amb Maria, esposa de Miquel, del que fou declarada divorciada pel nou emperador. Brienni fou decisivament derrotat i fet presoner a la batalla de Salàbria, sent cegat i poc després assassinat. Les seves maneres brutals, la seva ingratitud, i la seva disbauxa, van provocar nombroses revoltes en els tres anys que va governar. Les principals rebel·lions foren les de Basiliaci (Basiliacius) que fou derrotada al Vardar per Aleix Comnè; la de Constantí Ducas; i la de Nicèfor Melissè. Aquest darrer encara lluitava quan els dos Comnè, Aleix i Isaac foren obligats a deixar la cort i llavors Aleix fou proclamat emperador i va iniciar una nova revolta. Incapaç de resistir més revoltes, Nicèfor va proposar a Melissè d'abdicar en favor seu, però Aleix Comnè el va obligar aviat a fer-ho al seu favor i fou proclamat emperador. Nicèfor va haver d'esdevenir monjo sota l'austera regla de Sant Basili i va morir no massa temps després.
- Nikeforos III. byl byzantským císařem v letech 1078-1081.
- Nicéforo III Botaniates o Botoniato fue Emperador del Imperio Bizantino desde 1078 hasta 1081. Nicéforo Botaniates era el strategos del thema de los Anatólicos y durante el reinado del Emperador Miguel VII Ducas (1071-1078), durante el cual el Imperio se estaba desmoronando y sufría un retroceso territorial cada vez mayor, un clima totalmente opuesto a los intereses imperiales de la burocracia civil del Imperio se fue gestando en favor de la antigua aristocracia militar, compuesta por los generales destacados en los themas. En 1078, Nicéforo Botaniates lideró una insurrección en Oriente, al mismo tiempo Nicéforo Brienio era aclamado emperador en Adrianópolis. Miguel VII Ducas abdicó del trono y se refugió lejos de Bizancio, mientras Botaniates aprovechó para marchar sobre Constantinopla y a su llegada triunfal cegó a su rival por el trono, Brienio. Nicéforo se casó asimismo con la antigua esposa del emperador, María Bagrationi la cual a su vez mantenía una relación con el futuro Emperador Alejo I Comneno. Nicéforo III no pudo hacer nada para detener la decadencia general del Imperio y Alejo Comneno lo derrocó en 1081, convirtiéndose en el primer Emperador de la dinastía Comneno, que detendría por un siglo la decadencia del Imperio Bizantino.
- Nikeforos III Botaniates oli Bysantin keisari 1078—1081. Nikeforos kuului sukuun joka juonsi juurensa Rooman valtakunnan alkuajoille. Hän eteni urallaan aina Aasian joukkojen komentajaksi. Vuonna 1078 hän kapinoi keisari Mikael VII:ä vastaan Nikaiassa. Häntä vastassa oli toinen kenraali Nikeforos Bryennios vanhempi. Yhdessä Aleksios Komnenoksen kanssa Bikeforos kukisti Bryennioksen. Lopulta Nikeforos riitaantui Aleksioksen kanssa. Aleksios käytti hyväkseen armeijan tukea syrjäyttääkseen Nikeforoksen joka pakotettiin menemään luostariin.
- Nicéphore III Botaniatès, né en 1001 et mort en 1081, est empereur byzantin du 7 janvier 1078 au 1 avril 1081. Stratège du thème d'Anatolikon, il est proclamé empereur par l’armée d’Orient le 10 octobre 1077 à Nicée, révoltée contre Michel VII. Il renverse celui-ci avec l’aide du turc seldjoukide Süleyman I, auquel il verse, et épouse l’impératrice Marie d'Alanie, femme de Michel VII. Avec l’aide d’Alexis Comnène, il écarte ses rivaux, dont le général Nicéphore Bryenne, et réussit à se faire accepter par l’aristocratie et le clergé. Son règne est une suite de révoltes et de guerres civiles. Le parti de la bureaucratie civile s’étant effondré, le Sénat se trouvait privé de toute autorité. Avec l’appui de Constantin Doukas, Alexis Comnène s’empare du pouvoir et relègue Nicéphore au couvent de Péribleptos.
- III. Niképhorosz, eredeti nevén Niképhorosz Botaneiatész a Bizánci Birodalom császára volt. VII. Mihály megbuktatásával jutott trónra. Uralkodása idejére esik a később trónját elragadó Alexiosz Komnénosz megerősödése és több hadi sikere, de a szeldzsukok terjeszkedésének ezek sem szabtak gátat.
- Fu basileus dei romei dal gennaio 1078 al 4 aprile 1081.
- ニケフォロス3世ボタネイアテス（：Νικηφόρος Γ' Βοτανειάτης （Nikēphoros III Botaneiatēs）, ? - 1081年4月1日）は、東ローマ帝国ドゥーカス王朝の皇帝（在位：1078年 - 1081年）。 時の皇帝ミカエル7世ドゥーカスの時代、帝国はセルジューク朝の侵攻や皇位をめぐる内紛、財政破綻などから混乱を極め、各地の有力者による内乱も頻繁に勃発していた。このような中、アナトリコン・テマの長官であったニケフォロスは小アジアで反乱を起こし、1078年に首都コンスタンティノポリスで起きた反乱によって退位したミカエル7世の後を継いで、皇帝として即位した。このときニケフォロスは、ミカエル7世の皇后であったマリアと結婚している。 ニケフォロス3世には男児が無く、マリアとの間にも子供に恵まれなかったため、ミカエル7世とマリアとの間に生まれていた息子コンスタンティノスを後継者に指名した。しかし、それに不満を抱いた貴族の反乱やセルジューク朝の侵攻などの対策に追われ、内政を顧みる余裕が無く、先代からの帝国の混乱は続いた。1081年、アレクシオス・コムネノス（のちのアレクシオス1世コムネノス）が反乱を起こして首都へ進軍してくると、ニケフォロス3世は退位を余儀なくされ、修道院へ隠退した。
- Nicefor III Botaniates – cesarz bizantyjski w latach 1078-1081.
- Nicéforo III Botaneiates, imperador bizantino entre 1078 e 1081, pertencia a uma família que reclamava descender dos Fábios romanos e dos Focas de Bizâncio. Nicéforo Botaneiates fora general nos exércitos de Constantino IX e de Romano IV, e no reinado de Miguel VII Ducas tornou-se governador do thema Anatólio e o comandante de todas as tropas na parte asiática do império. Em 1078 revoltou-se contra Miguel VII e o seu ministro das finanças Niceforitzes, e com a conivência dos Turcos Seljúcidas marchou sobre Niceia, onde se proclamou imperador. Confrontado com outro general sublevado, Nicéforo Briénio, a sua eleição foi ratificada pela aristocracia e pelo clero, enquanto Miguel VII abdicava e se tornava monge. Em Março ou Junho de 1078 Nicéforo III Botaneiates entrou triunfalmente em Constantinopla e foi coroado pelo patriarca Cosme I. Com o auxílio do general Aleixo Comneno, derrotou Briénio e outros rivais, mas não conseguiu deter a invasão turca da Ásia Menor. Com o propósito de consolidar a sua posição, Nicéforo III procurou casar-se com Eudóxia Macrembolitissa, mãe de Miguel VII e viúva dos imperadores Constantino X e Romano IV. O seu plano foi empecido pelo césar João Ducas, e Nicéforo casou-se com Maria de Alânia, a viúva de Miguel VII, em violação dos cânones da Igreja. No entanto, Nicéforo recusou-se a reconhecer os direitos sucessórios dos filho de Maria, Constantino Ducas, o que fez do imperador o alvo das conspirações e suspeitas da facção dos Ducas na corte. A administração de Nicéforo também se deparou com obstáculos, uma vez que os cortesãos por ele nomeados se incompatibilizaram com os funcionários permanentes e não conseguiram impedir a continuada desvalorização da moeda bizantina. Nicéforo tornou-se cada vez mais dependente do apoio de Aleixo Comneno, que derrotou a rebelião de Nicéforo Basilaques nos Balcãs e de Nicéforo Melisseno na Anatólia. O império bizantino também enfrentava ameaças externas, tais como o duque normando Roberto Guiscard da Apúlia, que declarou guerra sob o pretexto de defender os direitos do jovem Constantino Ducas, prometido à sua filha Helena. Com Aleixo à frente de um numeroso contingente reunido para enfrentar a invasão normanda, a facção dos Ducas, liderada pelo césar João, conspirou para derrubar Nicéforo e substituí-lo por Aleixo. Não tendo conseguido o apoio nem dos Turcos Seljúcidas nem de Nicéforo Melisseno (sendoq ue quer uns quer outro eram seus inimigos declarados), Nicéforo III viu-se forçado a abdicar depois de um golpe sem violência em 1081. O imperador deposto retirou-se para um mosteiro que ele próprio instituíra e aí morreu nesse mesmo ano.
- Fişier:Meister der Predigtsammlung des Heiligen Johannes Chrysostomus 001. jpg Nichifor Botaniates Nichifor Botaniates a fost un împărat bizantin între 1078 şi 1081, numărându-se pe sine printre urmaşii neamului Phokas. Fără îndoială, el se bucura de mai multă autoritate în mediul aproape tuturor categoriilor sociale ale Imperiului decât incapabilul Mihail VII Ducas. În orice caz, după încoronarea lui Botaniates, el a fost recunoscut suveran până şi de independentul Philaretos Bahramios. Noul basileu l-a executat pe Nichiforitzes, care era detestat de mulţi, însă în schimb i-a înălţat pe doi favoriţi, nu mai puţin cruzi şi lacomi, „sciţii” Borilos şi Germanos, foştii săi sclavi. În ciuda bătrâneţii sale, Nichifor al III-lea s-a căsătorit cu frumoasa împărăteasă Maria, deşi primul soţ al acesteia, Mihail VII Ducas, era încă în viaţă. Pentru aceasta, papa Grigore al VII-lea a aruncat anatema asupra basileului. Nichifor al III-lea s-a dovedit a fi un cârmuitor nu prea înţelept. Dorind să-şi asigure simpatia supuşilor săi, el a început să împartă bogăţii tuturor doritorilor: bisericii, armatei şi funcţionarilor, aşa că, în curând, vistieria s-a golit. Astfel, după cum scrie Nichifor Bryennios Cezarul, „împăratul a făcut abuz de dărnicia sa”. Cheltuielile s-au dovedit inutile: domnia lui Botaniates a fost, literalmente, înţesată de rebeliuni ale nobilimii militare-latifundiare. Nichifor Bryennios, cu care Botaniates n-a reuşit să ajungă la înţelegere, a fost zdrobit de Alexios I Comnenul. N-a apucat însă acesta din urmă, care primise pentru victorie titlul de sebastos, să se întoarcă bine, căci Thessalonicul a fost ocupat de strategul răsculat al themei Dyrrachion, Nichifor Basilakes. Alexios l-a învins şi pe acesta. În vara anului 1079, Constantin Ducas, fratele şi asociatul la domnie al lui Mihail al VII-lea, a răzvrătit detaşamentele de „nemuritori” (garda grecească, creată după modelul gărzii persane), care erau cantonate pe ţărmul răsăritean al Bosforului. După ce au cântărit însă, pe de o parte, promisiunile lui Constantin, iar pe de alta, banii oferiţi de Botaniates, „nemuritorii” l-au predat pe Ducas în mâinile împăratului. La sfârşitul anului 1080, la Niceea s-a răsculat încă un Nichifor: Melissenos, care-i chemase în ajutor pe selgiucizi. Rebeliunea a cuprins provinciile răsăritene, iar, în februarie 1081, cei mai buni generali ai Imperiului, fraţii Alexios şi Isaac Comnenul, s-au ridicat împotriva basileului. Spre sfîrşitul lui martie, Alexios Comnen, care se proclamase împărat, a asediat capitala. Camaradul acestuia, Georgios Paleologul, i-a mituit pe germanii care apărau unul dintre turnurile zidului Vlachernelor şi, atunci când, la 1 aprilie, a început asaltul oraşului, aceştia, pe neaşteptate, au început să tragă săgeţi în spatele nefericiţilor soldaţi ai lui Botaniates, care păzeau Poarta lui Charisios. Detaşamentul de avangardă al Paleologului a pătruns în oraş, în urma lui a intrat în Constantinopol întreaga oştire a rebelilor şi a început jaful general. Cronicarul Ioan Zonaras îşi amintea: „Aceasta era o mulţime amestecată de traci, macedoneni, rromi, barbari. Ei se purtau cu cei de-un neam cu dânşii mai rău decât duşmanii şi s-a ajuns până la vărsare de sânge. Ei le pângăreau pe fecioarele care se consacraseră pe sine lui Dumnezeu şi le siluiau pe femeile măritate, ei scoteau podoabele din lăcaşurile Domnului şi nu cruţau nici chiar vasele sfinte. Întâlnindu-i pe senatori, ei îi trăgeau jos de pe catâri, iar pe unii îi dezbrăcau şi le dădeau drumul aproape goi pe străzi. Şi toate acestea s-au întâmplat timp de o zi întreagă. ” Tatăl lui Georgios, Nichifor Paleologul, spre deosebire de fiul său, partizan al lui Botaniates, a propus să-l atace şi să-l ucidă pe uzurpatorul abandonat de armata sa nedisciplinată, însă basileul a hotărât să intre în legătură cu Nichifor Melissenos şi să-l distrugă pe un răzvrătit cu ajutorul celuilalt. Însă flota pe care ei au încercat s-o trimită la Melissenos a ieşit de sub ascultare. Borilos a scos în piaţă detaşamentele de mercenari, singura forţă aptă de luptă din oraş, şi i-a propus încă o dată lui Botaniates să se răfuiască cu Comnenii, care pierduseră controlul asupra oştirii lor. Nichifor al III-lea se zbuciuma, cuprins de panică, şi atunci patriarhul Kosmas, dorind să pună capăt vărsării de sânge, l-a forţat pe împărat să se ducă la tratative cu Alexios. Basileul a acceptat să-l adopte pe Alexios şi să-i transmită puterea, iar el însuşi a promis că se va mulţumi doar cu dreptul de a purta veşminte împărăteşti cu titlu. Comnenul, care se afla într-o situaţie dificilă, era cât pe ce să se învoiască, însă cezarul Ioan Ducas i-a gonit pe solii lui Botaniates, declarându-le că o astfel de propunere ar fi fost potrivită înaintea asaltului, iar acum bătrânul Nichifor al III-lea ar trebui să se gândească nu la tron, ci la salvare. Primind un astfel de răspuns, Botaniates s-a îndreptat spre Sfânta Sofia. Borilos, observându-i pelerina bogat împodobită, a smuls-o de pe umerii stăpânului său neputincios, râzând răutăcios. Înainte de a îmbrăca straiele de călugăr, Nichifor a spus cu mâhnire că singurul lucru pe care îl regretă este abţinerea de la bucatele din carne (monahii ortodocşi aveau voie să consume carne numai de marile sărbători bisericeşti sau când erau bolnavi).
- Ники́фор III Вотаниа́т (греч. Νικηφόρος Γ' Βοτανειάτης) — византийский император, правивший в 1078—1081 гг.
- Nikeforos III Botaniates, död 10 december 1081 i Konstantinopel, Bysantinska riket, var en bysantinsk kejsare från 1078 till sin död, 1081. Hans ätt gjorde anspråk på att härstamma från den romerska gens Fabii och bysantinska släkten Fokas.
- III. Nikeforos Botaneiates, 1078 ile 1081 arasında Bizans İmparatorluğu imparatoru olarak görev yapmıştır. Tanınmış bir general olarak tahtı bir darbe ile eline geçirmiş ve üç yıllık bir saltanattan sonra, bir başka darbe ile imparatorluktan indirilmiştir.
|
![[RDF Data]](/statics/sw-cube.png)
