| dbpprop:abstract
|
- Marxism is the political philosophy and economic practice based upon a materialist interpretation of history, a critical analysis of capitalism, a theory of social change, and an atheist view of human liberation derived from the work of Karl Marx and Friedrich Engels; Marxist philosophy is three-fold: The dialectical and materialist concept of history — A society’s history results from its internal conflicts between social classes, and among the forces of production; a society's future derives from the developments resulting from said social conflicts. The critique of capitalism — In a capitalist society, an economic minority (the bourgeoisie) dominate and exploit the working class majority. Per the labor theory of value, under conditions they do not control, workers produce more output, and create more value, than necessary to meet societal needs; with the surplus value (over-production), the capitalists accumulate more wealth and political power. The theory of revolution — In a capitalist economy, the workers are alienated because they do not control their labour, thus are alienated from society, from the products they make, and from Nature. The solution is uniting in labour unions and political parties, thereby, the workers assume politico-economic power from the bourgeoisie. Contemporarily, Karl Marx’s innovative analytical methods — materialist dialectics, the labor theory of value, et cetera — are applied in archaeology, anthropology, media studies, political science, theater, history, sociological theory, education, economics, literary criticism, aesthetics, critical psychology, and philosophy.
- Der Marxismus ist eine einflussreiche Strömung innerhalb des Sozialismus und Kommunismus. Als Marxisten werden seit der zweiten Hälfte des 19. Jahrhunderts die Anhänger von Karl Marx und Friedrich Engels bezeichnet. Im weiteren Sinne ist Marxismus eine Sammelbezeichnung für die von Marx und Engels entwickelte Wirtschafts- und Gesellschaftstheorie, sowie für unterschiedliche damit verbundene philosophische und politische Ansichten. Ferner werden verschiedene Personen und Denkrichtungen zum Marxismus gerechnet, die in spezifischer Weise an das Werk von Marx und Engels anschließen. Bekannte marxistische Strömungen sind der Orthodoxe Marxismus der klassischen Sozialdemokratie, der Marxismus-Leninismus sowie verschiedene Formen des Neomarxismus; darunter die Frankfurter Schule, der italienische Operaismus und der Postmarxismus. Seine theoretischen Wurzeln hat der Marxismus unter anderem in der kritischen Auseinandersetzung mit der klassischen deutschen Philosophie, der klassischen Nationalökonomie, dem französischen Frühsozialismus, sowie den Historikern der französischen Restauration. Vor allem Engels, Karl Kautsky und Lenin haben die Entwicklung des Marxismus nachhaltig beeinflusst. Mit der Zeit entwickelten sich in allen Disziplinen der Wissenschaften mit gesellschaftlichem Bezug eigene marxistische Strömungen – wie beispielsweise in der Psychologie die des Freudomarxismus – sowie eine eigenständige marxistische Philosophie, eine marxistische Soziologie, eine marxistische Wirtschaftstheorie, eine marxistische Literaturtheorie und so weiter.
- El marxisme és el conjunt de doctrines polítiques, econòmiques i filosòfiques encunyades pels pensadors alemanys Karl Marx i Friedrich Engels. La multitud d'aspectes que aquesta comprèn fa que pràcticament no existeixi branca de les ciències humanes sense la seva escola de pensament marxista. L'anàlisi marxista es caracteritza per un enfocament materialista, estructuralista i dialèctic del món. L'aplicació d'aquesta doctrina en el camp del Socialisme inicià un nou corrent ideològic anomenat socialisme marxista, que cresqué durant tota la segona meitat del segle XIX i s'anà situant al poder al llarg del segle XX.
- Marxismus je politická praxe, filosofický a ideologický směr, který založil Karl Marx a rozvinul Friedrich Engels. Základním dílem jest Kapitál. Na marxistické ideologii je založen komunismus. Základem marxismu je historický a dialektický materialismus: třídní boj mezi vykořisťovateli a vykořisťovanými. Hlavním motorem dějin je podle Marxe změna výrobního způsobu následkem akumulace kapitálu. Podle Marxe se třídní rozpory neustále zvětšují, což zákonitě vede k revoluci: nejprve buržoasie nad aristokracií, v další společensko–ekonomické formaci proletariátu nad buržoasií, neboť železný zákon mzdový a reservní armáda nezaměstnaných nevyhnutelně stlačuje mzdy na úroveň životního minima. Revoluce vede ke změně výrobního způsobu ve společenské základně, zatímco společenská nadstavba (kultura, ideologie) reaguje se zpožděním. V ekonomii Marx vycházel z Ricardovy pracovní teorie hodnoty, podle níž nadhodnotu, kterou dělník vyrobí, si přisvojuje kapitalista. Přitom nedlouho poté, co vyšel prvý svazek Kapitálu bylo objektivní pojetí ceny vyvráceno rakouskou školou ekonomie, když v roce 1871 Carl Menger vydal Grundsätze der Volkswirtschaftslehre (Principy ekonomie). Moderní marxisté proto odlišují hegeliánského mladého Marxe s konceptem odcizení od komunistického Marxe Kapitálu.
- El marxismo es el conjunto de doctrinas políticas y filosóficas derivadas de la obra de Karl Marx, filósofo, sociólogo, economista, periodista y revolucionario del siglo XIX, y de su amigo Friedrich Engels quien lo ayudó en muchos de sus avances en sus teorías. Marx y Engels se basaron en la filosofía alemana de Hegel y de Feuerbach, la economía política inglesa de Adam Smith y de David Ricardo, y el socialismo y comunismo francés de Saint-Simon y Babeuf respectivamente, para desarrollar una crítica de la sociedad que fuera tanto científica como revolucionaria. Esta crítica alcanzó su expresión más sistemática en su obra más importante dedicada a la sociedad capitalista, El capital: crítica de la economía política. Además de las raíces mencionadas, algunos pensadores marxistas del siglo XX, como Louis Althusser o Miguel Abensour, han señalado en la obra de Marx, el desarrollo de temas presentes en la obra de Maquiavelo o Spinoza. También diversos sociólogos y filósofos, como Raymond Aron y Michel Foucault, han rastreado en la visión marxista del final del feudalismo como comienzo del absolutismo y la separación del Estado y la sociedad civil, la influencia de Montesquieu y Tocqueville, en particular en sus obras sobre el bonapartismo y la lucha de clases en Francia. Desde la muerte de Marx en 1883, varios grupos del mundo entero han apelado al marxismo como base intelectual de sus políticas, que pueden ser radicalmente distintas y opuestas. Una de las mayores divisiones ocurrió entre los reformistas, también denominados socialdemócratas, que alegaban que la transición al socialismo puede ocurrir dentro de un sistema pluripartidista y capitalista, y los comunistas, que alegaban que la transición a una sociedad socialista requería una revolución para instaurar la dictadura del proletariado. La socialdemocracia resultó en la formación del Partido Laborista y del Partido Socialdemócrata de Alemania, entre otros partidos; en tanto que el comunismo resultó en la formación de varios partidos comunistas; en 1918 en Rusia, previo a la formación de la Unión de Repúblicas Socialistas Soviéticas, dimanan 2 partidos del Partido Obrero Social Demócrata de Rusia: el Partido Comunista, formación comunista, y el Partido Social Demócrata de Rusia, de tendencia socialdemócrata. Aún sigue habiendo muchos movimientos revolucionarios y partidos políticos en todo el mundo, desde el final de la Unión Soviética, aunque el internacionalismo obrero ha sufrido una grave crisis. Aunque hay partidos socialdemócratas en el poder en varias naciones de Occidente, hace mucho que se distanciaron de sus lazos históricos con Marx y sus ideas. En la actualidad en Laos, Corea del Norte, Vietnam, Cuba, la República Popular China y Moldavia hay en el poder gobiernos que se autoproclaman marxistas.
- Tiedosto:Question book-4. svg Tähän artikkeliin tai osioon ei ole merkitty lähteitä tai viitteitä. Osa politiikan artikkelisarjaa Sosialismi Käsitteet Internationaali Luokkataistelu Proletariaatti Reaalisosialismi Sosialistinen realismi Työväenliike Suuntaukset Arabisosialismi Anarkososialismi Demokraattinen sosialismi Islamilainen sosialismi Kristillinen sosialismi Kommunismi Markkinasosialismi Marxismi Sosiaalidemokratia Utopistinen sosialismi Valtiososialismi Vasemmistososialismi Järjestöt Sosialistinen internationaali DNML · IUSY Katso myös Ammattiliitto · Egalitarismi Hyvinvointivaltio Klassinen utilitarismi Sosialismin historia Sosialismin kritiikki Sosialistinen talous Sosialismi Suomessa SDP · Vasemmistoliitto Otto Wille Kuusinen Hertta Kuusinen Väinö Tanner n • k • m Marxismi (tai marxilaisuus, joskus myös marksismi/marksilaisuus) on Karl Marxin kirjoituksiin pohjautuva sosialistinen oppijärjestelmä sekä siihen perustuva yhteiskunnallinen aatesuuntaus. Marxilaisuudessa on monta toisistaan selvästi poikkeavaa suuntausta. Keskeinen jako kulki aiemmin länsimaisen akateemisen marxilaisuuden ja Neuvostoliitossa kehitetyn marxismi-leninismin välillä. Länsimaiden akateeminen marxilaisuus sanoutui suurelta osin irti jälkimmäisestä.
- Le marxisme est un courant politique se réclamant des idées de Karl Marx (et dans une moindre mesure de Friedrich Engels). Politiquement, le marxisme repose sur l’analyse de l’histoire et la participation au mouvement réel de la lutte des classes, pour l’abolition du capitalisme. Karl Marx considérait en effet que « l’émancipation des travailleurs doit être l’œuvre des travailleurs eux-mêmes ». Marx lui-même a plusieurs fois dit, dans les dernières années de sa vie : « Moi, je ne suis pas marxiste », marquant sa volonté de se démarquer du « marxisme » auto-proclamé, le terme étant inventé autour de 1870 par des adversaires des proches de Marx au sein de l'Association internationale des travailleurs. Engels le rapporte au moins par deux fois : 1°_ « Quand vous ne cessez de répéter que le « marxisme » est en grand discrédit en France, vous n'avez en somme vous‑même d'autre source que celle‑là ‑ du Malon de seconde main. Ce que l'on appelle « marxisme » en France est certes un article tout spécial, au point que Marx a dit à Lafargue : « Ce qu'il y a de certain, c'est que moi je ne suis pas marxiste ». » Lettre à E. Bernstein, 2 novembre 1882 2°_ Expression contre les hégeliens que « cet homme », Moritz Wirth, défend. Philosophie d'Hegel que Marx et Engels ont renié totalement depuis leur jeunesse. Cependant, on peut les qualifier de tendance hégélienne simplement dans la forme de l'étude. Ainsi, Engels compare cette « quantité d'amis de ce genre » aux broussistes de ci-dessus. « Et puisque cet homme n'a pas découvert que si les conditions matérielles de l'existence sont la primus agens [cause première], cela n'exclut pas que les domaines idéologiques exercent sur elles une action en retour, secondaire à vrai dire, il ne peut certainement pas avoir compris la matière qu’il traite. Cependant, je le répète, tout cela est de seconde main, Moritzchen est un ami dangereux. La conception matérialiste de l’histoire a maintenant, elle aussi, quantité d'amis de ce genre, à qui elle sert de prétexte pour ne pas étudier l'histoire. C'est ainsi que Marx a dit des "marxistes" français de la fin des années 1870 : « Tout ce que je sais, c'est que je ne suis pas marxiste. » » » Lettre d'Engels à C. Schmidt, 5 août 1890. En effet dans la pensée marxiste, la « conception de l'histoire est, avant tout, une directive pour l’étude, et non un levier servant à des constructions à la manière des hégéliens. » Ainsi, avec cette simple expression « Je ne suis pas marxiste », Marx voulait que l'on ne parlât pas de marxisme, mais de « socialisme rationaliste critique », pour éviter qu'on attribuât à sa personne ce qui est le patrimoine théorique du prolétariat.
- A marxizmus Karl Marx német közgazdász és filozófus tanításainak összessége, valamint az erre hivatkozó társadalomelméleti irányzatok és politikai ideológiák együttese. Fájl:Karl Marx. jpg Karl Marx
- Il marxismo è una teoria politica e sociale basata sul pensiero attribuito a Karl Marx, filosofo tedesco del XIX secolo, oltre che economista, giornalista e rivoluzionario. Partendo dalla filosofia di Hegel, dalla economia politica di Adam Smith, David Ricardo ed altri, dal socialismo francese, Marx sviluppò una critica scientifica e rivoluzionaria della società moderna. Egli raccolse questa critica nella sua opera fondamentale (benché rimasta incompiuta): Il Capitale.
- マルクス主義（マルクスしゅぎ、独: Marxismus）とは、カール・マルクスとフリードリヒ・エンゲルスによって展開された思想をベースとして確立された思想体系の名称である。 エンゲルスは1883年に『空想から科学への社会主義の発展』を出版し、彼やマルクスの思想を社会主義思想、唯物論、資本主義分析の三つの分野に分けて解説した上で、唯物史観と剰余価値説によって社会主義は科学となった、と宣言した。これ以来、マルクス主義は科学的社会主義とも呼ばれるようになった。レーニンは1913年に「マルクス主義の三つの源泉と三つの構成部分」を書き、ドイツ哲学、イギリス経済学、フランス社会主義をマルクス主義の三つの源泉とした。
- Het marxisme is de theoretische grondslag voor het moderne communisme, gebaseerd op de ideeën en denkbeelden van Karl Marx en Friedrich Engels. Deze ideeën en denkbeelden stoelden op drie grote ideologische stromingen van de 19e eeuw: de Duitse filosofie, de klassieke Engelse politieke economie en het Franse socialisme in combinatie met Franse revolutionaire doctrines. Uit deze stromingen distilleerden Marx en Engels een modern "wetenschappelijk socialisme."
- Marxisme er en betegnelse for en rekke politiske og filosofiske teorier utarbeidet av de tyske filosofene Karl Marx (1818-1883) og Friedrich Engels, og senere tolkninger og videreføringer av disse teoriene. Grunnstenen i marxismen slik den er formulert i Det kommunistiske manifest fra 1848, er at det til enhver tid finnes to stridende samfunnsklasser, der den dominerte klassen prøver å kaste den dominerende klassen og den dominerende klassen prøver å beholde makten. Denne typen tenkning har vært grunnlaget for samfunnssystemer som kommunisme og sosialisme, og har i større eller mindre grad preget nær sagt alle teoretiske fag, særlig sosiologi, samfunnsvitenskap og medievitenskap, og påvirket den politiske samfunnsforståelse og moderne historie de siste hundre år.
- Marksizm – w wąskim tego słowa znaczeniu światopogląd wywodzący się z pism Karola Marksa, czasami błędnie utożsamiany z materializmem dialektycznym.
- O Marxismo é o conjunto de idéias filosóficas, econômicas, políticas e sociais elaboradas primariamente por Karl Marx e Friedrich Engels e desenvolvidas mais tarde por outros seguidores. Baseado na concepção materialista e dialética da História interpreta a vida social conforme a dinâmica da base produtiva das sociedades e das lutas de classes daí conseqüentes. O marxismo compreende o homem como um ser social histórico e que possui a capacidade de trabalhar e desenvolver a produtividade do trabalho, o que diferencia os homens dos outros animais e possibilita o progresso de sua emancipação da escassez da natureza, o que proporciona o desenvolvimento das potencialidades humanas. A luta comunista se resume à emancipação do proletariado por meio da liberação da classe operária, para que os trabalhadores da cidade e do campo, em aliança política, rompam na raiz a propriedade privada burguesa, transformando a base produtiva no sentido da socialização dos meios de produção, para a realização do trabalho livremente associado - o comunismo -, abolindo as classes sociais existentes e orientando a produção - sob controle social dos próprios produtores - de acordo com os interesses humanos-naturais. Fruto de décadas de colaboração entre Karl Marx e Friedrich Engels, o marxismo influenciou os mais diversos setores da atividade humana ao longo do século XX, desde a política e a prática sindical até a análise e interpretação de fatos sociais, morais, artísticos, históricos e econômicos. O marxismo foi utilizado desvirtuadamente como base para as doutrinas oficiais utilizadas nos países socialistas, nas sociedades pós-revolucionárias. No entanto, o marxismo ultrapassou as idéias dos seus precursores, tornando-se uma corrente político-teórica que abrange uma ampla gama de pensadores e militantes, nem sempre coincidentes e assumindo posições teóricas e políticas às vezes antagônicas, tornando-se necessário observar as diversas definições de marxismo e suas diversas tendências, especialmente a social-democracia, o bolchevismo, o esquerdismo e o comunismo de conselhos.
- Marxismul este o teorie socială bazată pe lucrările lui Karl Marx, un filozof, economist, jurnalist şi revoluţionar german de origine evreiască, din secolul al XIX-lea, care a colaborat în elaborarea sus-numitei teorii cu Friedrich Engels. Marx s-a inspirat din filozofia lui Georg Hegel, din economia politică a lui Adam Smith, din teoria economică Ricardiană şi din socialismul francez din secolul al XIX-lea, pentru a dezvolta o cercetare critică a societăţii care se dorea atât ştiinţifică cât şi revoluţionară. Această critică a atins cea mai sistematică expresie (deşi neterminată) în lucrarea lui de căpătâi Das Kapital, Capitalul: O cercetare critică a economiei politice. De la moartea lui Marx în 1883, diferite grupuri din toată lumea au apelat la marxism ca bază intelectuală pentru linia politică şi tactica lor, care pot fi în mod spectaculos diferite şi contradictorii. Una dintre primele mari sciziuni a apărut între apărătorii social-democraţiei – (care afirmau că tranziţia la socialism putea apărea într-o societate democratică) – şi comunişti – (care afirmau că tranziţia la socialism poate fi făcută numai prin revoluţie). Social-democraţia a apărut în interiorul Partidului Social Democrat German şi a avut drept rezultat abandonarea rădăcinilor marxiste, în vreme ce comunismul a dus la formarea a numeroase partide comuniste. Deşi mai sunt încă multe mişcări sociale şi partide politice revoluţionare marxiste în toată lumea, de la prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a statelor ei satelite, mai sunt relativ puţine ţări care au guverne care se descriu drept marxiste. Deşi într-un număr de ţări occidentale sunt la putere partide social-democrate, ele s-au distanţat cu multă vreme în urmă de legăturile lor cu Marx şi cu ideile lui. În prezent numai Laos, Vietnam, Cuba şi Republica Populară Chineză au guverne care se descriu ca fiind marxiste. Coreea de Nord este descrisă în mod inexact drept marxistă, atâta vreme cât atât Kim Il Sung şi Kim Jong Il au respins ideile marxiste convenţionale în favoarea variantei "comunismului coreean", ciuce. De asemena, despre Libia se afirmă uneori că ar fi comunistă, dar Muammar al-Qaddafi a căutat să conducă ţara către socialismul islamic. Unii dintre membrii şcolilor de neamestec guvernamental şi "individualism" cred că principiile statelor moderne burgheze sau ale marilor guverne pot fi înţelese ca marxiste. Manifestul Comunist al lui Marx şi Engels include un număr de paşi pe care societatea trebuie să îi facă pentru ca muncitorii să se elibereze de societatea capitalistă. Unele dintre aceste măsuri apar ca fiind introduse în forma Keynesianismului, a statului bunăstării, a noului liberalism şi a altor schimbări ale sistemului din unele ţări capitaliste. Există persoane care cred că unii dintre reformatorii din statele capitaliste sunt, (sau au fost), "marxişti nedeclaraţi", de vreme ce ei sprijină politici care sunt similare cu paşii pe care credeau Marx şi Engels că trebuie să-i parcurgă o societate capitalistă dezvoltată. Alţi indivizi văd, în conformitate cu teoria marxistă a materialismului istoric, reformele capitaliste ca vestitori ai viitorului comunist. Pentru marxişti, aceste reforme reprezintă răspunsul la presiunea exercitată de partidele şi sindicatele clasei muncitoare, ele însele răspunzând la abuzurile simţite din partea sistemului capitalist. Mai mult, aceste reforme reflectă eforturile de "salvare" sau de "îmbunătăţire" a capitalismului (fără a îl aboli) pentru a face faţă prabuşirii pieţei datorită ineficienţei sistemului.
- Маркси́зм — философское, политическое и экономическое учение и движение, основанное Карлом Марксом в середине XIX века.
- Marxism är beteckningen på en samhällsåskådning som bygger på Friedrich Engels och Karl Marx teorier och är den grund på vilken både socialdemokratin och kommunismen vilar.
- Marksizm, " bilimsel sosyalizm" olarak bilinen ideolojinin kurucu isimlerinden Karl Marx'ın ve Friedrich Engels'in görüşlerini temel alan öğretinin genel adı. Marksizm bir öğreti olarak siyasal, ekonomik ve felsefi bir bütünlük içerir. Marksizm, ideolojik alanda, esas olarak sınıflar savaşımı teorisini ortaya atan ve bu savaşımın zorunlu sonucu olarak proletarya diktatörlüğüne ve oradan da toplumsal eşitlik ve özgürlük dünyası komünizme varılacağını öngören bir öğreti olarak tanımlanır. Marksizm, 19. yüzyılda kendi açılarından zirveye ulaşmış olan üç düşünsel kaynaktan beslenmiştir: İngiliz ekonomi-politiği, Alman felsefesi ve Fransız sosyalizmi. Bu üç bileşen, Marx ve Engels tarafından yoğun bir entelektüel ve siyasal eleştiriden geçirilerek eşit ve özgür bir insanlık ütopyasının yaşama geçirilmesinin teorisi ve pratiği olarak Marksizm'de erimiş ve dönüştürülmüştür. Marksizmin farklı varyantları söz konusudur. Bununla birlikte, tarihin sınıf mücadeleleri tarihi olduğu, sermaye düzeninin kaynağında ücretli emek sömürüsünün bulunduğu, işçi sınıfının kendini kurtarabilmek için, bünyesinde şekillendiği toplumsal-iktisadi sistem olarak sermaye düzenini lağvetmek zorunda olduğu ve kendi bağımsız partisiyle bunu yapacak asli toplumsal unsur olduğu, şeklindeki önermeler, Marksizmin temel önermeleri olarak değerlendirilebilir. Bu temel önermelere verilen ağırlıklardaki farklılaşmalar ya da başka toplumsal-siyasal-ideolojik konumlardan beslenen önermelerin kurama eklemlenerek öne çıkarılması, Marksizmin varyantlarını şekillendirir. (Örneğin toplumsal dönüşüm sürecinde işçi sınıfının merkezi önemine karşılık öğrenci hareketine, kadın kareketine özel bir önem atfedilmesi "Yeni Sol" ya da "Batı Marksizmi" varyantını şekillendirir. Özellikle 2000'li yıllardan itibaren yaşanan dünya-siyasal ve dünya-tarihsel gelişmeler, işçi sınıfının merkezi rolünü zayıflatan her açılımın, Marksizm'den uzaklaşmak anlamına geldiğini, 2. Dünya Savaşı sonrasında gelişen "yeni toplumsal hareketler"in Marksizm'e eklemlenme girişimlerinin -örnek için bkz. 1968 hareketliliği-, kah emperyalizmin yürüttüğü ideolojik manipülasyona alet olduğu, kah farklı sınıfsal konumların -örneğin orta sınıflar- çıkarları ile belirlendiğini ortaya koymuştur. ) Metodolojik açıdan Marksizmin bir tanımı da, aynı zamanda Marksist felsefi düşüncenin tanımlamasını da veren ve bilimsel bir yöntem olarak sunulan diyalektik materyalizmdir. Marx diyalektiği Hegel'den almış, onu materyalizm temeline oturtmuş ve kendi ifadesiyle, Hegel'in başaşağı duran yöntemini ayakları üzerine doğrultmuştur. Diyalektik materyalizm bu bileşimin bir ürünüdür. Marx, Feuerbach'ın materyalizmini eleştirmiş ve Feuerbach, dinsel özü, insan özüne indirger. Ama insan özü,tek tek bireyin doğasında bulunan bir soyutlama değildir. Bu öz aslında toplumsal ilişkiler bütününüdür. demiştir. Diyalektik materyalizmin toplumsal-tarihsel alana uyarlanmasıyla da ortaya yeni bir paradigma "tarihsel materyalizm" çıkmıştır. Birçok sosyal bilimci çalışmalarını bu paradigma temelinde yapılandırmıştır. Diyalektik ve tarihsel materyalizm sayesinde, insanlık tarihinin başlangıcından itibaren açıklanması ve özellikle sınıflı toplumun kuruluşu, ilkel komünal toplumdan komünizme gelişmesi ve varacağı aşamaların maddi toplumsal yapıdan çıkarılması amacıyla çalışmalar yapılmıştır. Bu toplumsal-tarihsel gelişme temelde maddi bir süreçtir, yani her tür iradeden bağımsız olarak, kendi iç yasaları gereği bu süreç ilerlemektedir. Bununla birlikte Marksizm'de iradenin yadsındığı söylenemez, aksine belirgin bir sekilde iradeye yer verilir. Bu irade bireylerin ya da belirli bir gurubun iradesi değil, işçi sınıfının iradesidir. Burada Marx'ın teorisi, toplumsal maddi koşullar ile işçi sınıfının iradesinin çakışmakta olduğunu öne sürer. Bu şekilde Marx, kapitalist toplumsal yapının çözümlemesine, maddi çelişkilerinin ortaya konulmasına ve bunların değiştirilmesinin yöntemlerinin bulunmasına yönelir. Çünkü, Marksizmin düsturlarından ilki, aslolanın dünyayı anlamak değil onu değiştirmek olduğudur. Marksizm siyasal, toplumsal ve kuramsal/felsefi alanda son iki yüzyılın ana akımlarından birisi olmuştur. Ekonomiden siyasete, ideoloji teorisinden edebiyat kuramlarına, bilim felsefesinden estetiğe kadar pek çok alanda Marksizm önemli bir çığır açmıştır. Bu eğilimlerin başat özellikleri ise, materyalizmde ısrar ve mevcut olanın eleştirisi olarak belirtilebilir. Gerçi Sovyetler Birliği gibi bazı örneklerde, Marksizm'in, mevcut olanın savunulması konumuna geçtiği iddia edilmiştir, ama bu iddialara karşın, sosyalizmin pratiği, barış, kardeşlik, eşitlik, aydınlanma, kamuculuk, dayanışma gibi 1917 Ekim Devrimi'yle birlikte işçi sınıfına malolmuş toplumsal/siyasal/ideolojik değerlerin yaşama geçirilimesiyle, SSCB'deki "marksizm"in de, eksik ve boşluklarına rağmen, aslında muhafazakarlık değil, insanlığın gelişmesinde rol oynamaya devam ettiğini bugunden bakınca anlaşılır hale getirmiştir. Bu bakımdan Marksizm yalnızca Marx ve Engels gibi teorisyenlere ya da Lenin ve Mao gibi Marksist siyasetçilere ait bir şey değildir; aksine, Marksizm, Marksist düşüncenin doğumundan bugüne kadar, teorik ve politik alanda Marksist olarak etkinlik gösterenlerin tümünü kapsamaktadır.
- Марксизм — філософське, економічне і політичне вчення, розвинене в 19 столітті, основоположниками якого були Карл Маркс і Фрідріх Енгельс, також відоме як діалектичний матеріалізм або діалектичний та історичний матеріалізм. Термін «марксизм» має також інші (різні) значення : Філософські, економічні і політичні теорії, що посилаються на К. Маркса та Ф. Енгельса. В рамках яких розрізняются: нео-марксизм, фрейдо-марксизм тощо. Політичні течії та рухи, що спираються на вчення К. Маркса-Ф. Енгельса а також ↓Марксизм-ленінізм — офіційна державна доктрина Радянського Союзу та соціалістичного блоку до його розпаду.
- 马克思主义是马克思、恩格斯在19世纪工人运动实践基础上而创立的理论体系。马克思主义主要以唯物主义角度所编写而成。 马克思主义理论体系包括三部分，即马克思主义哲学、马克思主义政治经济学、科学社会主义，分别是马克思、恩格斯受德国古典哲学、英国古典政治经济学、法国空想社会主义影响，并在此基础上创立的。
|
![[RDF Data]](/statics/sw-cube.png)
