| dbpprop:abstract
|
- Part of a series on Hinduism File:Om. svg History · Deities Denominations Mythology Beliefs and practices Dharma · Artha Kama · Moksha Karma · Samsara Yoga · Bhakti · Maya Puja · Temple Scriptures Vedas · Upanishads Ramayana · Mahabharata Bhagavad Gita · Puranas Dharmaśāstra · others Related topics Hinduism by country Gurus and saints Reforms · Criticism Calendar · Hindu law Ayurveda · Jyotisha Festivals · Glossary Persecution File:HinduSwastika. svg This box: view • talk • edit Karma yoga, (also known as Buddhi Yoga) or the "discipline of action" is based on the teachings of the Bhagavad Gita, a sacred Sanskrit scripture of Hinduism. One of the four pillars of yoga, Karma yoga focuses on the adherence to duty while remaining detached from the reward. It states that one can experience salvation or love of God by performing their duties in an unselfish manner for the pleasure of the Supreme, which is the welfare of the world. Karma Yoga is an intrinsic part of many derivative types of yoga, such as Natya Yoga.
- Karma Yoga (Sanskrit, m. , कर्मयोग, karmayoga) oder karmamarga ist im Hinduismus einer der drei oder vier Yogas bzw. Margas, dt. Wege. Karma Yoga ist der 'Yoga der Tat' und bedeutet ein Handeln, ohne Anhaftung an seine Taten. Karma Yoga wird oft auch als Yoga des selbstlosen Dienstes verstanden. Der Pfad der Werke strebt danach, jegliche menschliche Aktivität an den erhabenen Willen hinzugeben. Er beginnt mit der Absage an alle ichhaften Zwecke unserer Werke, an alles Unternehmen einer Handlung aus ichhaftem Interesse oder um eines weltlichen Resultats willen. Gelassenheit, Verzicht auf alles Verlangen nach der Frucht unseres Wirkens und ein Handeln, das als Opfer dem Erhabenen Herrn unserer Natur und der gesamten Natur dargebracht wird; das sind die drei grundlegenden Zugänge zu Gott auf dem Weg des Karma Yoga der Bhagavad Gita. Er ist einer der drei empfohlenen Wege (marga) zur Erlösung, welche die Überlieferungen der Hindus aufzeigen. In der Bhagavadgita (II.48) etwa lehrt Krishna, für Hindus der menschgewordene Gott: Gib die Anhänglichkeit auf, o Arjuna, und vollbringe, im Yoga gefestigt, deine Werke. Sei gleichmütig gegen Erfolg und Misserfolg. Gleichmut wird Yoga genannt. Im 3. Kapitel heißt es weiter: Für den Besinnlichen gibt es den Pfad der Erkenntnis, für den Tätigen den Weg der selbstlosen Tat. Niemand wird vollkommen dadurch, dass er der Arbeit entsagt. Niemand kann dem Tun entsagen, jeden zwingen dazu unausweichlich die Gunas. Deshalb musst du jede Tat vollziehen als eine Darbringung an Gott und frei sein von aller Bindung an die Ergebnisse. Die anderen Wege sind: Jnana Yoga (Weg der Erkenntnis), Bhakti Yoga, (Yoga der Hingabe) wobei viele Hindu-Lehrer noch einen vierten hinzufügen Raja Yoga ("Königsyoga"), den die anderen in die ersten Wege integriert sehen. Karma Yoga ist auch ein wichtiger Teil des Integralen Yoga von Aurobindo. Der Yoga des Wirkens, das Einswerden mit Gott in unserem Willen und Wirken (nicht nur in unserem Wissen und Fühlen) ist ein unentbehrliches, unaussprechlich wichtiges Element eines Integralen Yogas. (Aurobindo)
- El karma yoga (también conocido como buddhi yoga) es un término sánscrito que se refiere a un tipo de doctrina basada en las enseñanzas del Bhagavad guitá (escritura sagrada del hinduismo). कर्म योग, en escritura devánagari. karmayoga, en el sistema IAST de transliteración.
- Le Karma-Yoga est la pratique de la discipline de l'action. Celui-ci est basé sur les enseignements de la Bhagavad-Gîtâ qui est l'un des écrit fondamentaux de l'hindouisme et faisant partie de la Mahābhārata. C'est aussi l'une des quatre voies (margas) traditionnelles du Yoga liée à la philosophie hindoue ou āstika.
- Nella scuola di pensiero induista del Vedānta, il Karma Yoga (dal sanscrito Karma - azione, e Yoga - unione) è uno dei quattro sentieri di base per raggiungere la salvezza. "Karma Yoga" può essere tradotto come "Via dell'azione"; è un tipo di filosofia empirica e diretta, una spiritualità semplice ed immediata basata sulla ricerca della trascendenza nell'azione stessa, e non nella sua negazione (al contrario di quanto nella mentalità comune si sarebbe soliti pensare). Combinando e fondendo azione e meditazione, questo Yoga consiste nella progressiva purificazione e aderenza al Dharma tramite le proprie azioni, dalle più piccole e quotidiane a quelle più importanti e decisive. Al Karma Yoga è dedicato il terzo capitolo della Bhagavad Gita, nella quale si espone questa filosofia dell'azione. Qui si afferma che tra azione ed inattività è preferibile l'azione, a patto che essa sia compiuta con distacco, perseguendo il proprio dovere universale e non provando desiderio o avversione verso i frutti delle proprie azioni, ma agendo soltanto in accettazione del proprio ruolo e al servizio dell'universo e della Divinità. In questo modo, l'azione non produce Karma poiché in effetti non si agisce affatto, ma si considera Dio l'unico autore delle proprie azioni; il corpo, i sensi, la mente, l'intelletto e la stessa anima individuale divengono così strumenti della Volontà Divina; questo abbandono, questa rinuncia a ritenere sé stessi autori dell'azione, porta il devoto ad una progressiva identificazione del proprio Sé limitato con il Sé illimitato, fino al conseguimento di Moksha (liberazione dal ciclo di nascite e morti, o Saṃsāra).
- Bestand:Portal. svg Portaal Yoga Karma yoga, ook wel Boeddhi yoga, is een van de hoofdtakken van yoga en staat beschreven in de Veda's, enkele klassieke geschriften in het hindoeïsme. Deze tak van yoga is de weg van de invulling van het leven om door praktische inspanning tot eenwording te komen en zo net als bij alle andere yoga's bevrijd te worden van de cyclus van dood en wedergeboorte die door karma in stand gehouden wordt. Door alle wezens als uitingsvormen van de ene Brahma onbaatzuchtig te dienen zou het gevoel van afgescheiden zijn geleidelijk opgeheven worden. De meeste yogasystemen staan een volledig loslaten van en terugtrekking uit de wereld (der zintuigen) voor en een volledige toewijding aan meditatie en contemplatie. Voor wie dit niet mogelijk is, bijvoorbeeld doordat men de zorg voor familieleden draagt, dient karma yoga. Die stelt dat al het handelen vrij dient te zijn van verlangen naar of angst voor de gevolgen van acties. Alle handelingen (en resultaten daarvan) worden zonder oog voor het resultaat gedaan. Hiermee wordt onthechtheid bereikt. Het doel is, zoals bij alle vormen van Yoga, om zo bevrijd te worden uit de eeuwige cyclus van dood en wedergeboorte die door (slecht) karma in stand wordt gehouden.
- Carma-ioga é a integração pela dedicação de todas as ações e seus frutos à divindade. É a execução da ação em união com a parte divina interior, ficando distanciado dos resultados, e mantendo o equilíbrio seja em face do sucesso ou do fracasso. Segundo Swami Shivananda, a carma-ioga é o serviço desinteressado para a humanidade. É a ioga da ação que prepara o antahkarana(coração e mente) para receber a Luz Divina, ou Conhecimento do Si-Mesmo. A ação prende a pessoa ao mundo fenomênico (samsara) quando é ditada pelo ego, quando está inbuída do senso de fazer-e-receber. Então ela é karma bindu, a pessoa se liga à ação. Mas quando a ação é desinteressada, sem se esperar frutos, ela é libertadora. Então, o carma se torna carma-ioga. A prática da ação sem esperar por seus frutos liberta do medo e do pesar. O praticante de Karma Yoga deve se libertar da ambição, do desejo, da raiva e do egoísmo. Deve ter um grande coração, amar a sociedade com os homens de todos os tipos. Ao praticar a carma-ioga, essas qualidades vão se tornando parte da pessoa. Gandhi (Mohandas Karamchand Gandhi - 1869/1948) criou o princípio de satyagraha, ou de resistência pacífica (política de não-violência) a partir da carma-ioga citado no Bhagavad Gita, onde Sri Krishna ensina a Arjuna, príncipe-guerreiro pandava, sobre ioga e samkhya.
- Ţelul principal în Karma Yoga Swami Vivekananda scrie: „Există, pe calea lui bhakti yoga, mari pericole, ca de exemplu: sufletul receptiv ajunge să aprecieze unele emoţii pasagere drept adevărate revelări ale divinului şi consideră banale aspiraţii pasagere, drept adevărate aspiraţii spirituale” (Yoga practică). Referitor la raja yoga, tot Vivekananda scrie, subliniind în prefaţa cărţii sale, cu privire la această formă de yoga: „În afară de foarte puţine excepţii, nu putem totuşi să învăţăm raja yoga fără pericole, decât sub directa îndrumare a unui maestru. ” Sri Ramakrishna scrie: „Jnana yoghinul spune: «Eu sunt El» dar, atâta timp cât noi confundăm Sinele nemuritor cu corpul nostru acest egotism este nefast. El nu ne ajută deloc să progresăm ci, dimpotrivă, ne conduce spre ruină” (Învăţăturile lui Ramakrishna). Swami Brahmananda, care încuraja pe discipolii săi deja lăuntric purificaţi, să practice anumite asanas şi unele tehnici de pranayama, le spunea mai târziu: „Cât despre practicile hatha yoga, evitaţi-le dacă nu vreţi să suportaţi consecinţe penibile. Hatha-yoga este o cale foarte periculoasă atunci când este practicată în necunoaştere de cauză, fără îndrumarea unui maestru competent” (Disciplinele spirituale). Mai adăugăm că şi în cazul unui stadiu avansat, karma yoga nu necesită în sine, pentru a fi practicată, ajutorul nici unei discipline fizice şi nici a vreunui regim alimentar special deşi este evident că şi karma-yoghinul trebuie să facă tot posibilul pentru a rămâne sănătos. În final, mai putem adăuga că sistemul Karma yoga nu este aproape deloc legat de nici o concepţie metafizică sau religioasă. Swami Vivekananda descrie astfel idealul urmărit în karma yoga: „Omul ideal este acela care în mijlocul celei mai profunde tăceri şi a celei mai mari singurătăţi găseşte activitatea cea mai intensă, tot el reuşind ca în mijlocul activităţii celei mai intense să găsească liniştea şi singurătatea deşertului. ” Tot Vivekananda consideră util să sublinieze: "karma-yoghinul nu are nevoie să creadă în nici o doctrină, oricare ar fi ea. El poate nici să nu creadă în Dumnezeu, poate nici să nu se întrebe ce este de fapt sufletul său şi poate să nici nu fie tentat de nici o speculaţie de ordin metafizic” (Yoga practică). Cu toate acestea, deoarece marii maeştri ai Orientului ale căror învăţături ne-au parvenit, sunt toţi profund religioşi, nu este surprinzător faptul că ei interpretează karma yoga din această perspectivă. Astfel, Sri Ramakrishna spunea: „karma yoga este comuniunea spontană cu Dumnezeu prin acţiune”, interpretând-o atât în sistemul bhakti yoga (revelarea Supremului Divin prin iubire) cât şi în sensul sistemului jnana yoga (urmărirea conştientizării Absolutului Divin). El precizează: „Ţelul esenţial în karma yoga este acelaşi ca şi în cazul celorlalte forme de yoga: realizarea Supremului Etern sau a Divinului impersonal. ” La fel, Sri Aurobindo scrie: „Activitatea detaşată, cel mai adesea, nu este decât instrumentul necesar pentru inefabila unire cu Stăpânul Creaţiei. ” „A realiza activităţile într-o intimă fuziune şi într-o comuniune profundă cu divinul din noi, în armonie profundă cu universalul din jurul nostru şi cu transcendentul de dincolo de noi, a nu ne lăsa limitaţi de mentalul uman, adesea închistat şi separator, a nu fi sclavul imperativelor sale ignorante sau aberante şi a sugestiilor sale înguste, aceasta este karma yoga” (Yoga integrală practică). Eficacitatea sistemului Karma Yoga Oricare ar fi modul prin care ne reprezentăm ţelul spiritual, acesta va fi atins printr-o formă sau alta de yoga; oricare ar fi forma pe care o îmbracă comuniunea cu Divinul, atingerea planului de conştiinţă a Absolutului, priza conştiinţei asupra Adevărului Ultim sau chiar o mai mare libertate în viaţă, toate aceste ţeluri pe care hindusul le indică prin termenul fundamental de „Eliberare” (moksha), karma yoga, la rândul său, conduce la aceleaşi realizări la fel de bine ca oricare altă formă de yoga şi, deseori, chiar foarte uşor. Referitor la această formă de yoga, Swami Sivananda spune: „Mulţi cred că, sistemul Karma Yoga este un tip inferior de yoga. Aceasta este o mare eroare. ” Rabindranath Tagore a scris despre karma yoga: „Mulţi dintre compatrioţii noştri îşi imaginează în mod greşit că acţiunea este contrară libertăţii” sau „Nu vom obţine niciodată vreun rezultat considerabil dacă vom urmări să atingem infinitul doar în afara domeniului acţiunii. ” El mai adaugă: „Dacă declarăm că dorim să-l realizăm pe Brahman (Supremul Divin) numai prin introspecţie lăsându-L, în restul timpului, în afara activităţii noastre exterioare, susţinând că vrem să beneficiem de prezenţa Sa doar prin iubirea din inima noastră, fără a-L mai adora altfel, prin alte modalităţi exterioare, sau dacă vom considera că numai contrariul este adevărat, ne îngreunăm activitatea în lungul nostru drum spre Adevăr şi ne vom îndrepta probabil spre un eşec lamentabil” (Sadhana). Sri Ramakrishna spunea: „Dacă este realizată fără ataşament, acţiunea sau activitatea devine o cale uşoară de atingere a scopului real al vieţii, care este Dumnezeu. ” Swami Vivekananda spunea: „Prin simpla activitate detaşată, omul poate ajunge lesne acolo unde Buddha a ajuns numai prin meditaţie, iar Iisus Hristos prin dragoste şi rugăciune” (Yoga practică). Chiar dacă această formulare poate să-i şocheze pe unii creştini, ea arată totuşi că, pentru Swami Vivekananda, karma yoga este la fel de eficientă ca şi raja yoga sau bhakti yoga practicate la cea mai înaltă treaptă. Ma Ananda Moyi afirmă că: „Acela care practică perseverent karma yoga îl va realiza destul de repede pe Brahman (Supremul) ca fiind Conştiinţă Absolută şi va primi de asemenea graţia Mamei Divine” (Învăţăturile lui Ma Ananda Moyi). Pentru cel care studiază cu atenţie spiritualitatea hindusă, apare evident că acestea sunt ţeluri obiective care se propun spre realizare atât în jnana yoga, cât şi în bhakti yoga. Swami Ramadas, care a atins eliberarea numai pe calea lui bhakti-yoga, constată ulterior că: „Fără să ne încetăm deloc activitatea, acţionând însă complet detaşat, putem să atingem cu uşurinţă starea supremă de beatitudine şi eliberare” (Scrisori). Swami Brahmananda, „fiul spiritual” al lui Sri Ramakrishna spunea discipolilor săi: „Putem să atingem Cunoaşterea Supremă chiar şi numai prin angrenarea perseverentă în felurite activităţi consacrate Divinului” (Disciplinele monahice). Marele înţelept Ramana Maharishi, intransigentul jnana-yoghin, spune: „Acţiunea fără dorinţă, cât mai detaşată de fructele ei, este net superioară Cunoaşterii îmbinate cu practica” (Învăţăturile lui Ramana Maharishi). Tot el constată cu simplitate că: „Starea în care realizarea acţiunii este detaşată de dorinţe este calea ce conduce cu uşurinţă la Eliberare. ” Din cele arătate până aici rezultă că dacă este realizată în spiritul specific karma yoga, orice acţiune, oricât de insignifiantă ar fi, ne poate ajuta să facem cu uşurinţă un pas înainte pe calea Eliberării. Liniile directoare ale teoriei şi practicii sistemului Karma Yoga Liniile directoare ale teoriei şi practicii sistemului Karma Yoga sunt cât se poate de clar precizate de Krishna în Bhagavad-Gita, singura remarcă fiind că ele nu sunt prezentate în ordinea care ar conveni cel mai bine occidentalilor. Se pot rezuma în felul următor învăţăturile pline de înţelepciune ale marelui model divin Krishna: 1. Este imposibil omului să stea măcar o clipă fără ca totuşi să nu acţioneze. Prima afirmaţie, „omul nu poate sta fără să nu acţioneze”, are evident un caracter exclusiv teoretic având drept scop pregătirea pentru a doua afirmaţie, „inacţiunea nu trebuie să fie ţelul”, care este de natură practică şi, de altfel, aşa cum vom vedea mai departe, se adresează mai mult orientalilor decât occidentalilor. Să trecem acum să examinăm mai aproape aceste aspecte. În Bhagavad-Gita, Krishna revine asupra ei, în trei etape... Citeşte continuarea... 2. Omul nu trebuie să-şi propună ca ţel inacţiunea sau evitarea acţiunii. Dacă inacţiunea este imposibilă, va fi evident iraţional şi eronat să o propui vreodată drept ţel în oricare formă de yoga. Krishna îi spune, de altfel, clar lui Arjuna: „Să nu permiţi în tine nici un fel de ataşament faţă de inacţiune. ” De altfel, el adaugă mai târziu, în cazul în care Arjuna nu a înţeles foarte bine: „Nu prin abţinerea de la fapte sau acţiuni omul se va bucura de non-acţiune, nu renunţând la acţiuni va atinge el perfecţiunea. ” Şi, în continuare, Krishna insistă: „Acţiunea totdeauna este net superioară inacţiunii. ” Citeşte continuarea... 3. Anumite acţiuni au un caracter obligatoriu şi, prin urmare, nu ne putem sustrage lor. La această indicaţie scurtă, cu caracter obligatoriu, Krishna mai adaugă o alta complementară cu caracter pozitiv şi care ne priveşte mult mai direct. La începutul lui Bhagavad-Gita, Krishna spune: „Îndeplineşte acţiunea necesară aşa cum EU ţi-am indicat-o. ” Şi, la sfârşit, Krishna reaminteşte: „Nu este necesar să se renunţe la acţiuni în mod just integrate şi consacrate. ” Este important deci să descoperim ce sunt aceste acţiuni „indicate” sau, altfel spus, „care trebuie să fie făcute”. Citeşte continuarea... 4. Nu trebuie să-ţi doreşti fructele sau însuşirea consecinţelor acţiunii realizate. Ajungem acum la expunerea a ceea ce este principiul fundamental şi marele secret al sistemului karma-yoga; nu mai avem dreptul, atunci când ne angajăm pe această cale, la „fructele” acţiunii noastre şi, în consecinţă, dorinţa de a ne bucura egoist de urmările favorabile sau teama de a trebui să le suportăm consecinţele nefavorabile nu trebuie să fie niciodată mobilul acţiunii noastre. Acesta este principiul fundamental al „acţiunii dezinteresate graţie consacrării divinului”. Este ceea ce Krishna declară cu atâta fermitate la începutul textului din Bhagavad-Gita... Citeşte aici... 5. Nu trebuie să ai niciodată ataşament faţă de acţiune. Dacă nu trebuie să ne ataşăm de fructele acţiunii, în mod logic ne putem întreba dacă este oare necesar să ne ataşăm de acţiunea în sine, de îndată ce ne-am decis să o realizăm? Răspunsul Bhagavad-Gita-ei este clar şi fără nici un fel de ambiguitate. În această direcţie Krishna spune: „La fel cum cei care nu ştiu, acţionează cu ataşament faţă de acţiune, tot aşa cei care, înţelegând cu adevărat, ştiu, trebuie ACUM să acţioneze fără nici un fel de ataşament. ” Citeşte continuarea... 6. Nu trebuie să te consideri niciodată ca fiind autorul acţiunii. Karma-yoga merge însă şi mai departe. Etapa următoare constă în a nu te considera tu însuţi, în mod egoist, drept autorul acţiunii detaşate pe care o realizezi. Dar vom constata că nu totdeauna există unanimitate atunci când trebuie să aflăm cine este, în realitate, autorul. În Bhagavad-Gita, Krishna explică: „Atunci când acţiunile sunt făcute de gunas-uri («moduri» specifice ale Naturii), omul, al cărui Eu este rătăcit de egoism, gândeşte: «Eu sunt acela care acţionează». ” Citeşte continuarea... 7. Acţiunea astfel îndeplinită, indiferent de natura ei, nu îl înlănţuie niciodată pe realizatorul ei. Krishna afirmă în Bhagavad-Gita: „Cel care este în yoga sau, cu alte cuvinte, care este unit cu Supremul (adică cel care practică perfect karma-yoga) chiar şi dacă acţionează, acţiunile sale fiind detaşate, nu se vor ataşa de el. ” Este, de altfel, ceea ce repetă şi Swami Vivekananda: „Dacă nu suntem deloc detaşaţi de activitatea noastră, aceasta nu ne va servi în nici un fel sufletul” (Yoga practică). La fel, Swami Sivananda spune: „Aceeaşi faptă, dacă este realizată detaşat, fără ataşament, deci cu o bună atitudine mentală, fără speranţa vreunui profit oricare ar fi acesta, cu indiferenţă chiar şi faţă de un posibil succes sau eşec, nu va adăuga niciodată o nouă verigă la lanţul existent” (Învăţăturile lui Sivananda). Citeşte continuarea... 8. În esenţă, putem spune despre karma-yoga că este „abilitatea divină în fapte” sau, altfel spus, înţelepciunea şi detaşarea în acţiuni. Swami Vivekananda a subliniat într-un mod cât se poate de clar că, de fapt, karma yoga ne conferă o maximă libertate. El spune, printre altele, că: „Karma yoga este un sistem etic şi spiritual al cărui ţel este de a ne face să atingem eliberarea prin altruism şi acţiuni complet detaşate, bune” (Yoga practică). Pentru el „karma-yoghinul este realizarea, prin activitate fără egoism, a acestei libertăţi depline care este ţelul oricărei naturi umane”. El mai adaugă: „karma-yoghinul se întreabă de ce ne trebuie un alt mobil, altul decât iubirea înnăscută din libertate. ” Şi iată cum explică el aceasta:… Swami Vivekananda a subliniat într-un mod cât se poate de clar că, de fapt, karma yoga ne conferă o maximă libertate. El spune, printre altele: „Karma Yoga este un sistem etic şi spiritual al cărui ţel este de a ne face să atingem eliberarea prin altruism şi acţiuni complet detaşate, bune” (Yoga practică). Pentru el „karma yoga este realizarea, prin activitate fără egoism, a acestei libertăţi depline care este ţelul oricărei naturi umane”. El mai adaugă: „karma-yoghinul se întreabă de ce ne trebuie un alt mobil, altul decât iubirea înnăscută din libertate. ” Şi iată cum explică el aceasta: „Este un aspect dificil de înţeles dar, cu timpul, veţi realiza că nimic în Univers nu are deplină putere asupra voastră atât timp cât voi nu permiteţi acelei puteri să se exercite liber asupra voastră. ” În realitate, faptul de a nu te teme deloc de consecinţele defavorabile eventuale ale acţiunii egoiste şi starea de a nu te ataşa în mod egoist de consecinţele favorabile pe care putem să le aşteaptăm, sau să le sperăm de la o acţiune, creează o pace interioară profundă, dublată de o remarcabilă libertate a spiritului care ne permite atunci să acţionăm în totală obiectivitate, bazându-ne exclusiv pe criteriile pe care le-am ales. Aceasta este ceea ce Swami Vivekananda numeşte a acţiona „în deplină libertate”. Aceasta explică de ce Krishna a făcut în Bhagavad-Gita următoarea afirmaţie care este, la prima vedere, surprinzătoare: „Yoga este abilitatea divină în fapte. ” El reia această idee mai târziu spunând că: „Lui îi este drag acela care este abil în toate acţiunile sale detaşate şi divine, acela care nu doreşte egoist nimic şi care este pur, rămânând detaşat la orice se întâmplă, prin aceasta el nefiind afectat sau mâhnit de nici un rezultat, de nici un eveniment şi care deja a renunţat complet la orice iniţiativă egoistă în nu contează ce acţiune”. Swami Vivekananda, la rândul său, ajunge la aceeaşi concluzie: „karma yoga face din acţiunea detaşată o ştiinţă; ea ne învaţă să utilizăm permanent şi cât mai bine toate forţele bune, divine care acţionează mereu în univers” (Yoga practică). Şi tot el mai adaugă: „Karma yoga este cunoaşterea în profunzime a secretului acţiunii complet detaşate. ” El exprimă aceeaşi idee încă o dată, dar cu alte cuvinte, când spune: „Atunci când nu ne gândim deloc la Eul nostru egoist şi nu-l angrenăm, realizăm cea mai bună acţiune detaşată” (Conversaţii inspirate). Un exemplu concret, pe care îl cunoaştem cu toţii, este influenţa uneori paralizantă a tracului pe care îl simţim în timpul unui examen dacă atunci suntem egoist angrenaţi. Swami Ramadas merge chiar mai departe: „Activitatea profund divină a karma-yoghinului este cea care îl duce pe acesta repede departe şi durează un timp foarte îndelungat. Ea lasă în întreaga lume o urmă permanentă şi profund benefică” (Prezenţa lui Ram). Karma Yoga şi simţul responsabilităţii Am văzut, în linii mari, că sistemul Karma Yoga se poate rezuma în patru principii: 1) A nu considera nici o acţiune detaşat realizată ca fiind fără importanţă, ori neglijabilă şi incompatibilă cu rolul pe care noi gândim că îl avem de jucat în viaţă în calitate de karma-yoghini; 2) A nu dori egoist şi a nu ne mai teme de rezultatele acţiunilor complet detaşate pe care urmează să le realizăm în calitate de instrumente divine; 3) A nu ne ataşa deloc egoist de acea acţiune în timp ce o facem detaşaţi; 4) Nici în timpul acţiunii şi nici după aceea să nu ne considerăm deloc drept autorul acţiunii, ci instrumentul în şi prin care s-a manifestat şi se manifestă Dumnezeu. Ultimele trei puncte, dacă sunt înţelese anapoda sau greşit, pot conduce cu uşurinţă la un total dezinteres EGOIST faţă de acţiunea în sine pe care atunci o vom îndeplini superficial, în grabă, „nu contează cum” pentru că acum noi nu mai suntem responsabili. Ori, acesta este exact contrariul faţă de ceea ce este în realitate practica lui karma yoga. Karma yoga impune, de fapt, celui care o practică o responsabilitate mult mărită. Şi aceasta este evidentă în două direcţii: - Dificila responsabilitate de care ne este imposibil să ne ferim, refugiindu-ne în spatele unei dogme sau a unei legi, de a alege totdeauna dintre toate posibilităţile care se prezintă pe aceea care răspunde cel mai bine idealului nostru cel mai înalt, divin, din momentul respectiv; - Obligaţia de a executa, deşi complet detaşaţi, acţiunea, oricare ar fi ea, cu toată măiestria de care suntem capabili. Aceasta implică faptul că, între momentele consacrate acţiunii detaşate vizibile, este necesar să intercalăm momente de reflexie, de consacrare divinului şi de repaus necesare pentru a îndeplini cât mai bine aceste două condiţii. După cum Sri Aurobindo scria discipolilor săi: „Trebuie, desigur, ca lenevia să dispară, dar câteodată îmi apare evident că aţi mers prea departe în direcţia opusă. Este necesar să putem acţiona complet detaşaţi, cu întreaga energie pe care atunci divinul ne-o oferă, dar este la fel de necesar uneori de a putea să nu acţionăm deloc” (Yoga integrală practică). „Prea multă muncă neîntreruptă alterează uneori calitatea acţiunii, indiferent care ar fi antrenamentul şi entuziasmul celui care o execută. ” Dificultatea caracteristică sistemului Karma Yoga Nu trebuie niciodată să ne imaginăm că perfecţiunea şi realizările minunate, fulgerătoare, care devin posibile prin karma yoga sunt uşor de atins. Chiar înţelegerea intelectuală a regulilor ei şi aplicarea lor cât mai corectă nu este deloc un lucru uşor. Krishna spune în Bhagavad-Gita: „Asupra a ceea ce este de fapt acţiunea detaşată şi asupra a ceea ce este de fapt inacţiunea, chiar şi înţelepţii sunt uneori nedumeriţi şi unii chiar se înşeală. Trebuie bine înţeleasă noţiunea de acţiune detaşată şi la fel de bine trebuie să ne clarificăm asupra noţiunii de acţiune greşită şi chiar, referitor la noţiunea de inacţiune, totul trebuie la fel de bine înţeles. O gândire înţeleaptă este mai ales aici necesară căci adeseori încâlcită şi stufoasă este calea faptelor. ” Sri Ramakrishna revine adesea asupra dificultăţilor în karma yoga, în scrierile sale: „Nishkama karma (acţiunea detaşată fără dorinţa egoistă a fructelor ei) este foarte dificilă” (Învăţăturile lui Ramakrishna). „Acţiunea total dezinteresată este de altfel foarte dificilă, mai ales în timpurile noastre. A acţiona complet detaşat, fără nici un fel de ataşament egoist, este extrem de dificil. ” Şi Swami Vivekananda constată, nu fără o anumită dezamăgire, că: „Cel care poate acţiona complet detaşat cinci zile sau măcar cinci minute, fără nici un mobil egoist, indiferent care ar fi acela, fără să se gândească deloc la viitor, la cer, la recompense, la pedepse sau la orice final de acelaşi gen, va deveni fulgerător un puternic gigant divin, mental şi moral” (Yoga integrală practică) Sri Ramakrishna le cerea discipolilor săi să gândească astfel: „Îmi imaginez că îndeplinesc detaşat îndatoririle mele fără a fi ataşat faţă de această lume, dar nu ştiu sigur în ce măsură aceasta este o iluzie şi nici dacă eu nu acţionez într-o anumită măsură ataşat. Eu fac acte de caritate şi nu ştiu dacă astfel eu nu încerc de fapt să mă evidenţiez în ochii oamenilor” (Învăţăturile lui Ramakrishna) Ceea ce nu-l împiedică pe Sri Aurobindo să constate: „karma yoga este o cale rapidă, mult mai simplă decât meditaţia yoghină, cu condiţia ca mentalul să nu fie fixat doar asupra karma-ei ci, în exclusivitate, asupra Divinului” (Yoga integrală practică) Ma Ananda Moyi merge şi mai departe, în această direcţie, spunând: „Acţiunea total consacrată lui Dumnezeu nu are aceeaşi valoare cu acţiunea realizată sub impulsul propriei noastre dorinţe. Prima vizează fuziunea divină ce va conduce la iluminare, iar a doua are ca scop plăcerea egoistă care va conduce la noi şi noi experienţe în această lume. Singura care merită s-o numim „acţiune” este cea care revelează fuziunea eternă a omului cu Dumnezeu; restul este inutil, nedemn de numele de acţiune” (Învăţăturile lui Ma Ananda Moyi) Combinarea sistemului Karma Yoga cu celelalte forme de yoga De fapt, practica sistemului Karma Yoga este considerabil uşurată, cu toate că nu este neapărat necesar, dacă combinăm cu alte forme de yoga, în special cu bhakti yoga, hatha yoga, raja yoga, tantra yoga, laya yoga. Aceasta este chiar una dintre temele principale ale învăţăturii lui Krishna cuprinse în Bhagavad-Gita. În această direcţie, vom cita câteva versete: „Abandonează-ţi şi dăruieşte-ţi toate faptele tale Divinului”; „Indiferent ce faci, fă totul detaşat ca pe o ofrandă adusă Mie. Astfel vei fi eliberat de rezultatele bune sau rele care alcătuiesc lanţurile acţiunii egoiste”; „Fă toate acţiunile tale detaşat, numai pentru dragostea de Mine”; „Acela care se află la originea tuturor fiinţelor şi de care este pătruns acest Univers, numai pe acesta adorându-l, prin propria sa activitate detaşată, un om poate să atingă cu uşurinţă perfecţiunea. ” Pentru Swami Vivekananda, a oferi pe deplin toate acţiunile sau activităţile lui Dumnezeu este o metodă „mult mai puţin dificilă” (Yoga practică). Şi pentru Sri Aurobindo, karma yoga cea mai eficace este aceea „în care abandonăm propria voinţă şi propriile dorinţe egoiste voinţei Divine” (Yoga integrală practică). Cât despre Sri Ramakrishna, el cerea celor care veneau să-l consulte „să se roage lui Dumnezeu ca să le trimită Graţia Sa şi forţa de a-şi îndeplini detaşaţi îndatoririle fără a mai spera la o recompensă interioară şi fără a se teme de o pedeapsă în lumea aceasta sau în alta” (Învăţăturile lui Ramakrishna) Krishna insistă în mod semnificativ într-o egală măsură (şi este normal) asupra importanţei rolului pe care trebuie să-l joace cunoaşterea şi inteligenţa, cu alte cuvinte, jnana yoga, în practica lui karma yoga: „Aceasta este inteligenţa despre care ţi s-a vorbit în Samkhya; ascultă acum ceea ce te învaţă yoga, dacă tu eşti în starea de yoga prin această inteligenţă, O! Fiu al lui Pritha, tu vei elimina pentru totdeauna sclavia faţă de fapte”. De fapt, karma yoga completează foarte bine, chiar secundar, orice altă formă de yoga practicată în principal, printre acestea fiind cuprinse: raja yoga, tantra yoga, hatha yoga, laya yoga, bhakti yoga. Pentru Sri Aurobindo „activitatea complet detaşată realizată ca formă de antrenament spiritual este o modalitate foarte puternică” în orice formă de yoga. Swami Ramadas ajunge chiar să spună, pe drept cuvânt, că: „Fără karma yoga, jnana yoga şi bhakti yoga, de fapt hatha yoga, tantra yoga şi laya yoga nu sunt decât un exacerbat egoism spiritual glorificat” (Scrisori). Libertatea deplină prin Karma Yoga Fiecare cale spirituală autentică, fiecare religie, orice sistem filosofic important exprimă în forme specifice o fundamentală năzuinţă către Libertate a fiinţei umane. Conştient sau inconştient, totul în acest Univers tinde, mai repede sau mai încet, către această ţintă esenţială. Acest Univers, deşi extraordinar de mare, este numai o parte a existenţei infinite. Restrâns într-o anumită formă care se supune spaţiului, timpului şi cauzalităţii, acest univers noi îl percepem cu raţiunea, îl putem vedea, simţi, atinge, auzi, îl putem desena prin imaginaţie, îi putem sesiza forţa subtilă de influenţă şi îi putem descrie principiile şi legile lui specifice de manifestare. Acest Univers pe care noi îl percepem, pe fundalul căruia se derulează existenţa noastră, se reflectă totuşi ca finit şi limitat în mintea noastră, el fiind în esenţă, ca reflectare în fiinţa noastră, creaţia noastră mentală. Dincolo de graniţele lui, cu alte cuvinte, dincolo de posibilităţile noastre mentale obişnuite, legile şi principiile care operează şi sunt viabile în limitele lui gigantice, nu-şi mai găsesc aproape deloc corespondenţa. Astfel, pentru cel înţelept, reiese de la sine că această lege fundamentală a cauzalităţii este perfect posibilă şi chiar devine operantă în limitele acestui Univers, căruia adeseori obişnuim să-i spunem al „nostru”. Dincolo de limitele sale, existenţa noastră nu mai poate fi supusă acestei legi deoarece cauzalitatea nu se întinde dincolo de graniţele Universului creat de mintea noastră. Deci este clar că existenţa noastră în acest Univers se supune implacabil legii cauzalităţii. Dintr-un anumit punct de vedere, în acest Univers limitat de propria noastră percepţie, aparent nu există libertatea voinţei, căci voinţa fiind ceva ce noi încercăm să cunoaştem prin resursele noastre limitate specifice acestui Univers al „nostru” este ea însăşi condiţionată în manifestarea sa de spaţiu, timp şi cauzalitate. Prin urmare, tot ceea ce se supune legii cauzalităţii nu poate fi complet liber, căci este supus influenţei altor factori şi devine la rândul său, o cauză. Totuşi, dincolo de sfera limitată a acestui Univers condiţionat şi mărginit de propria noastră cunoaştere, se manifestă plenar existenţa unui principiu absolut analog voinţei umane, care, aflându-se dincolo de acţiunea legii cauzalităţii, numai acest principiu singur este perfect liber, manifestându-se în întregime liber dincolo de legile superioare ale Armoniei Macrocosmice. Este firesc să tragem acum concluzia că pentru a atinge şi noi această deplină Libertate, trebuie să fim pe deplin capabili să depăşim graniţele Universului „nostru” limitat şi condiţionat. Această depăşire esenţială se traduce în fapt, prin translaţia de la nivelul nostru limitat de conştiinţă la sfera supremă a valorilor esenţiale eterne, infinite şi perfect libere. Această translaţie dătătoare de libertate deplină presupune un anumit demers interior care are la bază cunoaşterea, înţelegerea şi depăşirea a tot ceea ce este în noi limitat, fals, efemer şi care, raportat la fiinţa noastră, este tocmai ego-ul. Pentru a putea depăşi în mod real ego-ul este necesar să-i cunoaştem sfera sa de manifestare. Tot ce generează în fiinţa noastră noi şi noi legături care ne înlănţuie şi ne fixează în acest univers reprezintă câmpul său, domeniul său de acţiune. Simţurile, gândurile, trupul, mintea, atitudinile, prejudecăţile, concepţiile poartă cu toate mai mult sau mai puţin amprenta acestui ego. Karma yoga ne învaţă cum să putem, prin acţiuni altruiste şi complet detaşate, să ne înăbuşim gradat aceste tendinţe care îşi întind permanent tentaculele asupra fiinţei noastre, manifestându-se prin egoismul nostru funciar. Renunţând astfel gradat la orice formă de ataşament egoist, controlându-ne permanent toate procesele mentale, acţionând complet detaşaţi şi nefiind niciodată legaţi de egoism sau robiţi fructelor sale, urmărind să dăruim toate rezultatele activităţilor noastre Divinului, aducându-I mereu drept jertfă micul şi efemerul nostru „ego”, fiind întotdeauna atenţi şi conştienţi, deschişi şi înţelegători, la toate fenomenele şi stările ce se manifestă în şi prin noi atunci, începem gradat să accedem în acest plan suprem al Libertăţii, deoarece din acel moment, lăsând Voinţa Supremă să acţioneze şi să ne ghideze în tot ceea ce facem, ieşim fulgerător de sub incidenţa legilor Universului „nostru” pentru a fuziona în totalitate cu Armonia Supremă care este Dumnezeu. „Cine oare poate să trăiască măcar o secundă, sau să respire măcar o secundă, dacă Atotputernicul nu mai vrea aceasta?” „Dumnezeu este Providenţa atotputernică veşnic activă. Fiecare forţă a manifestării Îi aparţine nu mai Lui şi Îi este supusă Lui. Dumnezeu este TOT şi el este prezent în TOTUL. Noi putem numai să ne închinăm Lui. Deci nu năzuiţi niciodată să culegeţi pentru voi roadele muncii voastre; faceţi detaşaţi binele de dragul binelui. Numai atunci veţi dobândi cu adevărat detaşarea desăvârşită, iar cătuşele cumplite create de simţuri şi minte vor fi rupte şi abia atunci Libertatea noastră completă va fi recăpătată. Libertatea aceasta supremă este ţelul esenţial al sistemului karma-yoga”, afirmă marele yoghin Swami Vivekananda în lucrarea sa „Karma Yoga”. Ajutorul oferit celorlalţi - în lumina sistemului Karma Yoga Iubirea, adevărul, binele, detaşarea, fericirea deplină, libertatea, frumuseţea, egalitatea, într-un cuvânt înţelepciunea, nu reprezintă numai norma unui cod moral, ci reprezintă în ultimă instanţă scopul suprem al omului, căci ele conţin o extraordinar de puternică manifestare a forţei sale spirituale pe care acesta o primeşte printr-o inefabilă rezonanţă de la Dumnezeu. Imensa stăpânire de sine cerută de acţiunea altruistă, integrată conform sistemului karma yoga, este expresia şi în acelaşi timp dovada evidentă a unei forţe spirituale foarte mari pe care yoghinul o poate manifesta după cum el consideră de cuviinţă în conformitate cu liberul său arbitru. A şti cui anume să acorzi ajutor, când şi ce gen de ajutor, a şti mai ales cum să-l acorzi, cât şi condiţiile în care acest ajutor îşi atinge perfect ţinta, astfel ca din punctul tău de vedere aceasta să nu genereze alte efecte înlănţuitoare sau, altfel spus, consecinţe karma-ice, reprezintă dovada cea mai clară a unei acţiuni detaşate şi înţelepte, complet integrate în Armonia Divină. Numai procedând astfel acţiunea ta detaşată izvorâtă din necesitatea divină înţeleasă se transformă gradat, într-o mare libertate de manifestare a forţei tale spirituale puse la dispoziţia ta de Dumnezeu. Swami Vivekananda afirmă în lucrarea sa „Karma Yoga” următoarele: „A-i ajuta complet detaşat pe ceilalţi din punt de vedere fizic, satisfăcându-le doar nevoile fizice, este o faptă cu adevărat măreaţă; căci ajutorul detaşat este cu atât mai valoros, cu cât este mai mare nevoia de a-l obţine, dar este bine să ştiţi că ajutorul cel mai valoros este acela care este acordat o perioadă extraordinar de lungă de timp. Dacă nevoile pe o lună ale unui om sunt rezolvate prin ajutorul dezinteresat oferit de noi într-o oră – acesta este cu adevărat un ajutor; dar dacă acesta este pentru un an întreg, atunci ajutorul acordat este şi mai important; numai dacă omul poate fi ajutat pentru totdeauna, în eternitate doar acesta, va fi desigur cel mai mare ajutor divin ce i se poate acorda vreodată omului. ” Şi tot el adaugă: „Cunoaşterea spirituală veritabilă este singura formă de ajutor care poate să anihileze pentru totdeauna, toarte nenorocirile noastre. Orice altă cunoaştere ne satisface numai temporar nevoile. Doar cu ajutorul cunoaşterii veritabile a Spiritului, se nimicesc definitiv cauzele care generează şi fac cu putinţă toate lipsurile. De aceea, totdeauna ajutorul spiritual acordat omului constituie cel mai mare sprijin divin ce i s-ar putea oferi vreodată. Cel care oferă oamenilor adevărata Cunoaştere Spirituală, este cel mai mare binefăcător al omenirii. Şi noi vedem că totdeauna oamenii cei mai puternici şi cei mai apreciaţi au fost aceia care au ajutat umanitatea în nevoile sale spirituale, deoarece Spiritul singur stă la baza activităţii întregii Creaţii. Omul puternic şi sănătos din punct de vedere spiritual, va fi cu uşurinţă puternic şi în toate celelalte privinţe, dacă va dori aceasta. Atât timp cât omul nu posedă încă forţă spirituală, nici cerinţele lui fizice şi nici cele psihice sau mentale nu pot fi satisfăcute în măsura cuvenită. Aceste afirmaţii ne conduc uşor la înţelegerea mai multor aspecte: 1) Ajutorul cu adevărat perfect este acela în urma căruia o fiinţă umană obţine cunoaşterea care îi permite să ştie de acum înainte cum să acţioneze ea însăşi pentru a se ajuta atât pe sine cât şi pe ceilalţi să înlăture pentru totdeauna suferinţele şi mizeriile generate de egoism şi ignoranţă. 2) Ajutorul trebuie totdeauna acordat direcţionând fiinţa respectivă spre o reală cunoaştere se sine, căci numai această cunoaştere interioară îi va permite de acum înainte să integreze într-o manieră justă şi înţeleaptă acest joc al manifestării, obţinând astfel, în cele din urmă, confirmarea existenţei naturii spirituale a fiinţei sale, moment în care devenind pe deplin conştientă de această realitate, se smulge din lanţul dependenţelor cauzale, înlăturând gradat egoismul şi ignoranţa care stăteau la baza suferinţelor sale. 3) Pentru a putea acorda în mod plenar şi eficient acest ajutor, detaşat, fiinţa în cauză va trebui obligatoriu să posede ea însăşi această cunoaştere divină superioară, dătătoare de libertate şi capabilă să o transforme gradat într-un veritabil generator divin de forţă spirituală, ea însăşi fiind şi reprezentând atunci un veritabil model pentru ceilalţi. „Dacă un orb va conduce un alt orb există pericolul de a cădea amândoi în prăpastie”, spune Iisus. Uneori urmărind să aplicăm cât mai corect anumite legi sau principii înţelepte de acţiune, se poate ajunge la o formă de rigidizare interioară, care nu este decât începutul manifestării unei atitudini complet dogmatice. Astfel, se întâmplă uneori să fim blocaţi noi înşine din punctul de vedere al evoluţiei noastre spirituale, de obsesia chinuitoare de a integra totul în spiritul literei, autentificând adeseori inconştienţi din nou şi din nou acel aforism biblic care afirmă că: „Litera ucide şi numai Spiritul cel viu dă viaţă”. A şti să acorzi total detaşat un ajutor concret, la momentul oportun, dincolo de orice teoretizare sau analiză la nesfârşit ori, în mod abstract şi academic, a aşa numitelor „cauze”, aspect care n-ar putea conduce, adeseori decât doar la exasperarea aceluia care are stringent nevoie de ajutor şi nu de vorbe goale, reprezintă dovada practică, vie, a existenţei unui real discernământ spiritual interior, care va întări încă o dată (chiar şi pentru cel în cauză) ideea că „Acţiunea detaşată este net superioară inacţiunii”. Prin urmare, întotdeauna trebuie să urmărim să ne armonizăm atitudinea noastră de a ajuta detaşat, cu circumstanţele concrete ale momentului şi fiinţei în cauză, în această direcţie fiind mereu atenţi în a sesiza: 1) Care este cel mai important aspect sau problemă care trebuie să fie rezolvată în acea situaţie specială în care urmărim să ajutăm în mod detaşat o fiinţă umană; 2) Care este de fapt problema cea mai urgentă cu care fiinţa în cauză se confruntă atunci; 3) Cum trebuie direcţionat şi focalizat efortul şi sprijinul nostru detaşat care angrenează Divinul pentru înlăturarea sau cel puţin diminuarea cauzei care generează în acel moment suferinţa cea mai mare în cazul fiinţei respective. Acest sprijin detaşat, acest ajutor care vine de la Dumnezeu prin noi, această ofertă a noastră ca instrument de manifestare a divinului în cazul că suntem o fiinţă suficient de elevată spiritual, se poate transforma la extrem în dăruirea completă a fiinţei noastre drept canal divin în scopul ajutorării dezinteresate a celorlalţi. Acesta este mai ales în cazul marilor spirite ale planetei cum a fost Iisus, sau a unor mari învăţători spirituali cum au fost Buddha sau Ramakrishna a căror întreagă viaţă a fost un sacrificiu continuu oferit detaşat în scopul ajutorării şi trezirii spirituale a milioane de oameni. „Unica rezolvare pentru înlăturarea totală şi definitivă a suferinţelor lumii constă în aceea de a le da oamenilor reala cunoaştere şi împlinire spirituală. Ignoranţa este mama tuturor nenorocirilor. Când oamenii vor vedea Lumina divină a Spiritului, când vor deveni suficient de puri şi puternici din punct de vedere spiritual, numai atunci suferinţa lor va dispare pentru totdeauna spunea Swami Vivekananda, susţinând astfel cu fermitate ideea de a acţiona constant asupra naturii umane până la completa revelare a Sinelui Etern care conferă Lumina Înţelepciunii, prin care oceanul ignoranţei este secat, odată cu aceasta fiind transmutată în beatitudine mocirla suferinţei lăuntrice. Această continuă atitudine de a ajuta detaşat, de a servi în mod altruist celorlalţi, are însă o realitate profund spirituală şi atotputernică care este de fapt IUBIREA. Cunoaşterea profundă şi deplină de sine deschide porţile unui tărâm divin, paradisiac, în care tot ceea ce este bun, adevărat şi frumos devine cu putinţă. „Atunci când iubirea devine nesfârşită, imposibilul devine cu uşurinţă posibil”, afirmă un proverb al înţelepciunii orientale. Atunci când cu adevărat există iubire, adevărata iubire divină, neînlănţuită, nelimitată, totală, fiinţa noastră devine profundă şi fulgerător expansionată într-o beatifică nemărginire; ea ajunge abia atunci să cuprindă, cuprinderea dumnezeiască ce o cuprinde. În asemenea momente de expansiune cuprinzătoare ajungem să percepem fiinţele umane care ne înconjoară ca fiind interioare nouă şi atunci suferinţa lor transferată în fiinţa noastră ne chinuie şi pe noi, astfel că neajutorarea şi neputinţa lor ne cheamă parcă pentru a o înlătura. Prin empatie deplină, printr-o profundă identificare reală cu ceilalţi, identificare ce are la bază revelarea şi recunoaşterea Scânteii Divine a fiecăruia ca reflectându-se în noi, ajungem spontan să trăim o atitudine nepremeditată de îmbrăţişare plină de dragoste a tuturor, ajungem astfel să fim pur şi simplu naturali şi fireşti în tot ceea ce facem şi în tot ceea ce gândim. Simţind astfel, realizăm că ceilalţi devin parte integrantă din noi, iar aceasta face să se accentueze atitudinea noastră de a ne dărui continuu, de a ajuta şi de a servi, fiind totodată complet liberi şi detaşaţi în timp ce realizăm că de fapt Dumnezeu oferă totul prin noi. Fiind mai mereu plini de iubire şi compasiune divină, acţiunea noastră va fi totdeauna plină de iubire şi compasiune. Această acţiune complet detaşată plină de iubire divină, eliberată de orice egoism, ne aduce gradat o fericire nesfârşită. Ajutorul divin, detaşat, pe care acum tu îl oferi celorlalţi este de fapt propria ta fiinţă nefericită, propria ta existenţă eliberată de condiţionări, propria ta natură divină, atotputernică, înflorită, propria ta cunoaştere de sine. Devenind astfel o forţă divină triumfătoare care acum iubeşte divin şi detaşat, puterea ta de acţiune este acum infinită. Este momentul în care te simţi prezent pretutindeni şi în care totul este în tine, căci toată fiinţa ta a devenit deja un canal divin de forţă atotputernică care-l cuprinde şi îl impulsionează pe cel care trebuie ajutat; acum ştii cu siguranţă că această circumstanţă îţi este şi ţie şi lui favorabilă şi că ajutorul tău divin ce se manifestă în şi prin tine îşi va atinge negreşit ţinta. Starea plenară, divină, beatifică pe care o trăieşti când acest ajutor divin manifestat prin tine şi-a atins ţinta, prin fericirea oceanică care urmează, generează acel miracol alchimic al propriei noastre transmutări, sublimări şi transformări lăuntrice. În esenţă, ajutându-i complet detaşat pe ceilalţi, totodată în acelaşi timp ne ajutăm şi pe noi înşine. În asemenea clipe iluminatorii înţelegem lăuntric spusele lui Iisus: „Celui care are i se va mai da”, resimţind o uluitoare stare de bogăţie interioară, un sentiment de profundă plinătate şi satisfacţie spirituală care ne copleşeşte fiinţa şi ne face să-l recunoaştem pe Dumnezeu în tot ceea ce ne înconjoară. A putea să-i ajutăm detaşat pe ceilalţi este un privilegiu divin care ni se acordă doar atunci când merităm. O stare de recunoştinţă profundă faţă de divin se amplifică atunci în noi în faţa acestei circumstanţe. Binecuvântat este în acelaşi timp şi cel care primeşte ajutorul divin şi cel care oferă ceea ce i se dăruie lui însuşi de la Dumnezeu. Fiţi totdeauna profund recunoscători divinului că vă puteţi manifesta detaşaţi în lume iubirea, mila, compasiunea, generozitatea, dreptatea voastră căci de fapt prin aceasta deveniţi puri şi desăvârşiţi voi cei care dăruiţi ceea ce de fapt Divinul în nesfârşita sa bunătate oferă însutit prin voi. Înţelegând cât mai bine că de fapt întreaga manifestare este impregnată de Bunătatea, Iubirea şi Inteligenţa Divină a Supremului, şi că toate circumstanţele exterioare sunt generate de aşa natură încât să i se ofere omului posibilitatea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu în tot ceea ce există, cum vom mai putea menţine în noi îndoiala, neîncrederea, ura, ignoranţa şi suspiciunea? Acţionând permanent în acest mod, realizăm că de fapt nimic din acest Univers nu depinde de noi pentru că de fapt noi nu avem nimic. Nici măcar un cerşetor nu depinde de mila noastră. Nimeni şi absolut nici o fiinţă nu depinde vreodată de sprijinul vostru; de fapt, totul vine de la Dumnezeu. Aceste idei ne vor ajuta să eliminăm acea formă penibilă şi subtilă a Egoului nostru care ne conduce la eroarea de a considera că de fapt doar de noi depinde binele altora şi că fără noi, fără sprijinul nostru, fără iubirea noastră imensă, fără forţa noastră spirituală, acesta ar suferi continuu. Pentru cel înţelept mai ales, Dumnezeu este profunda Înţelepciune, Dumnezeu este infinita iubire în continua acţiune care este doar manifestată în şi prin noi. Să ne deschidem cât mai bine sufletul şi mintea pentru a ne lăsa pătrunşi pe de-a întregul de Iubirea şi Înţelepciunea Sa, pentru a şti astfel cum să-L servim în eternitate, devenind tocmai prin aceasta UNA cu el spre a atinge Suprema Libertate. În încheiere, reamintim că numeroşi înţelepţi contemporani, de la Sri Ramakrishna până la Sri Aurobindo, au subliniat că dintre toate formele de yoga, karma yoga este foarte bine adaptată epocii noastre fiind, într-o măsură chiar mai mare, potrivită oricărei fiinţe umane decât bhakti yoga se potriveşte decât persoanelor cu înclinaţii accentuat religioase (acestea fiind astăzi din ce în ce mai puţine). Karma yoga se potriveşte tuturor fiinţelor umane mult mai bine decât raja yoga care necesită un efort intelectual ce depăşeşte facultăţile mintale obişnuite. Karma-yoga este, de asemenea, mult mai uşor accesibilă decât jnana yoga care necesită o putere considerabilă de concentrare şi interiorizare, toate aceste calităţi întâlnindu-se din ce în ce mai rar la omul modern. La toate cele arătate putem să mai adăugăm că ea se potriveşte, cât se poate de bine, occidentalilor întotdeauna nerăbdători să acţioneze şi mai mereu sceptici asupra valorii orientărilor, majorităţii disciplinelor spirituale care te îndepărtează de viaţa practică într-o lume atât de materialistă. De altfel, trebuie subliniat că această formă de yoga nu exclude în nici un fel practica simultană a uneia sau a mai multora din celelalte forme de yoga, practica acesteia neputând face decât să le crească eficacitatea altor forme de yoga, această asociere nefiind niciodată obligatorie, deoarece, atunci când este practicată singură, karma yoga este suficientă prin sine însăşi. din lucrarea "Karma Yoga: yoga instantanee a vieţii cotidiene" de Gregorian Bivolaru http://yogaesoteric. net/content. aspx?lang=RO&item=3804
- Ка́рма-йо́га (санскр. कर्म योग «йога деятельности») также известна как бу́ддхи-йога — один из четырёх основных видов йоги в философии индуизма. Карма-йога основана на учении «Бхагавад-гиты» — священного индуистского писания на санскрите, и её основной смысл состоит в выполнении предписанных обязанностей без привязанности к плодам труда. В результате такой деятельности становится возможным обретение мокши (спасения) или любви к Богу. Это происходит посредством выполнения предписанных обязанностей без эгоистических мотивов с единственной целью удовлетворения Всевышнего.
- Karma Yoga, handlingens väg I tidig vedatid bestod handlingen främst av offer, men den kopplades mer och mer till ett rätt moraliskt handlande, d.v.s. att människan följer sin dharma. Avgörande är att handlingen sker osjälviskt. Vägen leder sällan ändå fram men ger förhoppningsvis god karma - ett mål de flesta är nöjda med.
|
![[RDF Data]](/statics/sw-cube.png)
