| dbpprop:abstract
|
- Criminology is the scientific study of the nature, extent, causes, and control of criminal behavior. Criminological research areas include the incidence and forms of crime as well as its causes and consequences. They also include social and governmental regulations and reactions to crime. Criminology is an interdisciplinary field in the behavioral sciences, drawing especially on the research of sociologists and psychologists, as well as on writings in law. An important way to analyze data is to look at quantitative methods in criminology. In 1885, Italian law professor Raffaele Garofalo coined the term "criminology" (in Italian, criminologia). The French anthropologist Paul Topinard used it for the first time in French (criminologie) around the same time. Criminology is that branch of social science, which deals with the study of crime in an individual and society.
- Kriminologie bedeutet wörtlich übersetzt Lehre vom Verbrechen. Die Kriminologie bedient sich verschiedener Bezugswissenschaften, wie Rechtswissenschaften und Psychiatrie, Soziologie und Pädagogik, Psychologie, Ethnologie und Anthropologie sowie in den letzten Jahrzehnten verstärkt der Ökonomie. In Deutschland ist die universitäre Kriminologie ganz weitgehend den rechtswissenschaftlichen Fakultäten zugeordnet. In angloamerikanischen und skandinavischen Ländern dagegen sind Kriminologen überwiegend sozialwissenschaftlich orientiert. Kriminologie ist von der Kriminalistik abzugrenzen.
- La criminologia és la ciència que estudia el crim entès com a fenomen social i individual, incloent-ne les causes i les conseqüències que se'n deriven, el comportament criminal i l'impacte que aquest genera en la legislació. La investigació en criminologia en moltes ocasions posa en pràctica mètodes científics per corroborar hipòtesis i oferir prediccions a llarg termini, amb la fi de desenvolupar teories que puguin ajudar a explicar i comprendre els fets, les causes, les conseqüències i altres circumstàncies al voltant del crim. El 1885, l'italià, Raffaele Garofalo, professor de Dret, va encunyar el terme "criminology" (en italià, criminologia). Gairebé al mateix temps, l'antropologista francès, Paul Topinard, el va utilitzar per primera vegada en francès (criminologie).
- Kriminologie je multidisciplinární nauka, která se zabývá kriminalitou. Předmětem jejího zkoumání je kriminalita, pachatel, oběť a kontrola kriminality
- La criminología es una ciencia de carácter multidisciplinar que basa sus fundamentos en conocimientos propios de la psicología, la psicopatología y de la sociología, tomando para ello el marco conceptual que delimita el derecho penal. La criminología estudia las causas del crimen y preconiza los remedios del comportamiento antisocial del hombre. Las áreas de investigación criminológicas incluyen la incidencia y las formas de crimen así como sus causas y consecuencias. También reúnen las reacciones sociales y las regulaciones gubernamentales respecto al crimen. En 1885, el profesor italiano de derecho Rafael Garofalo acuñó el término este término, que posteriormente sería utilizado por el antropólogo francés Paul Topinard. A pesar de ser una ciencia reciente y haber sido cuestionada en cuanto a su autonomía y su independencia disciplinaria, la criminología moderna ha alcanzado su identidad científica y social a través de: Una diáfana definición de sus dos objetos de estudio. Un manejo coherente e integrador de métodos de estudio provenientes de las ciencias positivas y sociales.
- Kriminologia tutkii rikollisuutta yhteiskunnallisena ilmiönä. Tutkimuskohteena voi olla rikollisuuden määrä, rakenne, kehitys sekä rikollisuuteen vaikuttavat tekijät. Kriminologia sijoittuu omana tieteenalanaan sosiologian yhteyteen.
- La criminologie (du latin crimen, « accusation, grief » et du grec ancien λόγος, « science, discours ») est la science qui étudie les caractéristiques, les processus et les causes du phénomène criminel. Ce dernier est considéré à la fois sous l'aspect individuel, mais aussi social. La criminologie est un champ de recherches pluridisciplinaire qui fait appel à de nombreuses autres disciplines allant de la psychologie, au droit, en passant par la sociologie ou l'économie. Le spécialiste en criminologie est le « criminologue ».
- A kriminológia a bűn mint pszichológiai és társadalmi jelenség vizsgálatával foglalkozó tudomány. Főként a bűnözés megjelenési formáit, okait és következményeit kutatja. Beletartozik a bűnözés társadalmi és jogi reakcióinak vizsgálata is. A kriminológia a megfigyelés tudománya. Egyszerűen fogalmazva a kriminológia a miértre keresi a választ az okokat kutatva, míg a kriminalisztika a hogyan kérdésével foglalkozik. A kriminológia a jogalkotást, törvénysértéseket és a társadalomnak a törvénysértésekre adott válaszát vizsgálja. A kriminológia befolyásolja a politika formálódását nem csak nemzeti, hanem nemzetközi szinten is. A kriminológia határtudomány, átfedései vannak a pszichológiával és a szociológiával, abban is a deviáns magatartások vizsgálatával. A kriminológusok az összes társadalomtudomány és magatartástudomány vizsgálati módszereit átvették. Mint minden tudós, a kriminológusok is méréseket végeznek: mérik a bűnözés térbeli és időbeli vonatkozásait, valamint felmérik a bűnelkövetők és a bűncselekmények jellemzőit. Magát a szót Raffaele Garofalo olasz jogászprofesszor alkotta 1885-ben. Franciául (criminologie) Paul Topinard használta először 1887-ben. A "kriminológia" kifejezés alig több mint száz éves, tárgya pedig csak két évszázada kelt tudományos érdeklődést.
- La criminologia è la scienza che studia i reati, gli autori, le vittime, i tipi di condotta criminale (e la conseguente reazione sociale) e le forme possibili di controllo e prevenzione. È una disciplina sia teorica che empirica, sia descrittiva che esplicativa, sia normativa che fattuale. L'oggetto fondamentale di studio è il reato, la cui definizione è esclusivamente sociale. Sono stati fatti in passato tentativi di arrivare a definire dei crimini naturali, condivisi come tali da tutte le culture, ma essi hanno portato sostanzialmente ad un nulla di fatto; il reato non è un fatto biologico o assoluto, ma il frutto di una certa definizione sociale che varia in funzione del tempo (storia) e dello spazio (geografia), ossia varia da cultura a cultura. Crimine, diritto e cultura sono pertanto concetti profondamente interrelati tra loro. Un interessante campo di studio della criminologia, che ha a che fare proprio con la sua concezione relativistica, riguarda lo studio della percezione di gravità dei reati. Il codice penale colloca i reati in un ordine di gravità mediante differenze di intensità nella pena prevista. Tuttavia la percezione collettiva dei reati stessi, il modo cioè in cui l'opinione pubblica li valuta in un determinato momento storico, può essere notevolmente diversa. Sono stati proposti degli indici di gravità soggettiva dei reati in modo da classificare le condotte criminali non più in accordo con la gravità della pena prevista, ma secondo l'intensità dell'attribuzione di gravità da parte di un campione rappresentativo dell'opinione pubblica. Tuttavia, compito prioritario della criminologia, rispetto il diritto penale, è quello di ricordare ai giuristi che "il reo va sempre perseguito per quello che fa, non per quello che è".
- 犯罪学（はんざいがく）とは、犯罪を科学する学問である。犯罪学は、次の幾つかの定義によって分けられる。
- Criminologie is een gedragswetenschap die als studie-object het crimineel gedrag heeft, en de maatschappelijke reactie hierop.
- Kriminologi er en vitenskap som befatter seg med kriminalitet, og som deskriptivt søker å beskrive dens omfang, ytringsformer, årsaksforhold og sammenhenger, samt å utlede hvordan kriminalitet kan forebygges. Et sentralt fokus innen faget er også bruken av straff, herunder hvordan straffen virker på lovovertredere i forhold til deres sosiale situasjon, sjansen for tilbakefall, og lignende forhold. Moderne kriminologi innbefatter også forsoningsmøter.
- Termin kryminologia pochodzi od łacińskiego słowa crimen (przestępstwo) oraz greckiego logos (nauka). Kryminologia zajmuje się osobą sprawcy przestępstwa, przyczynami jego czynu i warunkami społecznymi, w jakich go dokonał. Za twórcę kryminologii uważa się włoskiego lekarza, Cesare Lombroso, który stworzył teorię antropologiczną zakładającą istnienie "przestępcy z urodzenia" . C. Lombroso zawzięcie odwiedzał znane więzienia, by wnikliwie obserwując twarze, sylwetki i dłonie aresztantów, stworzyć wykaz fizycznych cech wspólnych łączących kryminalistów. W wyniku prowadzonych badań doszedł on do wniosku, że na podstawie wyglądu można rozpoznać potencjalnego i rzeczywistego przestępcę. Stworzony przez niego wzorzec przestępcy stosowano ze zmiennym powodzeniem do początku lat dwudziestych XX w. Według Lombroso twarz przestępcy charakteryzują silnie zarysowane łuki brwiowe, kości policzkowe, brak delikatnych rysów nosa i ust, twarz brzydka, budząca odrazę, czoło cofnięte, silna budowa kośćca itp. Kryminologia – to nauka społeczna zajmująca się badaniem i gromadzeniem całościowej wiedzy na temat przestępstwa jako pewnej szczególnej formy zachowania dewiacyjnego, przestępczości jako pewnego zjawiska społecznego, a także osoby sprawcy przestępstwa jak również ofiary przestępstwa, a także instytucji i mechanizmów kontrolnych, jakie tworzą społeczeństwa w celu zapobiegania i zwalczania przestępczości (Błachut, Gaberle, Krajewski). Współczesna kryminologia bazuje na naukach takich, jak psychologia, psychiatria, socjologia w badaniach nad sylwetką sprawcy i jej typowaniem oraz wyjaśnieniem przyczyn tkwiących u podłoża czynu przestępczego. Przyczyny takie można podzielić na wewnętrzne (choroba psychiczna, umiarkowana zdolność postrzegania rzeczywistości i nieodróżnianie dobra od zła i in. ) oraz zewnętrzne (brak środków do życia, wyobcowanie ze środowiska i próba powrotu do niego z jakimś efektownym czynem - młodzież, frustracja sytuacją własną lub bliskich, społeczne przyzwolenie otoczenia na czyn zabroniony jakiejś subkulturowej grupy itp.). W ustaleniu kryminologicznego obrazu sprawcy pomocna jest także kryminalistyka, technika śledcza.
- A criminologia é um conjunto de conhecimentos que se ocupa do crime, da criminalidade e suas causas, da vítima, do controle social do ato criminoso, bem como da personalidade do criminoso e da maneira de ressocializá-lo. Etmologicamente o termo deriva do latim crimino (crime) e do grego logos (tratado ou estudo), seria portanto o "estudo do crime".
- Criminologia este o ştiinţă caracterizată printr-o interdisciplinaritate constitutivă care are ca obiect următoarele domenii conexe : a etiologia şi structura încălcării interdicţiilor impuse oamenilor în vederea menţinerii ordinii de drept penal şi a organizării societăţii iar, pe un termen indefinit, a supravieţuirii fiinţei umane ca realitate biologică distinctă de alte specii; b) problema corelativă a prevenirii prin pedepse şi alte sancţiuni a nerespectării interdicţiilor impuse de necesităţile obiective ale supravieţuirii, convieţuirii şi dezvoltării fiinţei umane; de la origini şi până la sfârşitul Evului mediu. Încălcarea unei interdicţii avea cu precădere un fond moral sau religios; unele din aceste transgresări au dobândit un echivalent sau corespondent semantic în ideea de „păcat”. Ideea de „păcat”, prin diferite elemente structurale a prefigurat termenul juridic de „infracţiune”; este vorba de o normă incriminatoare, de caracteristici subiective şi obiective şi de sancţiuni. Orice sancţiune presupune o formă de ispăşire şi o redresare morală ca factori intervenienţi între faptă şi procedurile de integrare socială post-executorie. Există forme eliptice de sancţiune, şi anume cele care se reduc la faza ispăşirii (de exemplu pedeapsa cu moartea, condamnarea pe viaţă). Obiectul criminologiei prin intermediul uneia din disciplinele sale de ramură, şi anume penologia este căutarea şi stabilirea criteriilor de individualizare şi executare a pedepselor şi de integrare socială a subiecţilor unui tratament penal. c) un alt domeniu care face parte din obiectul criminologiei îl constituie formarea „constructului criminogen”. În măsura în care consecinţele faptei sunt previzibile şi pot fi cunoscute de către făptuitor, iar actul acestuia nu este rezultatul unei constrângeri fizice sau psihice de nesuportat sau al unei situaţii sociale ori patologice care elimină discernământul ori autonomia voinţei şi a deciziei se poate vorbi despre “liberul-arbitru” ca factor mintal premergător „trecerii la actul infracţional”; trecerea la actul infracţional (acting out) duce la formarea unui „construct criminogen”. ”Constructul criminogen” rezultă dintr-un conflict de valori, o socializare normativă şi/sau cognitivă discordantă ori parţială, o motivaţie şi o intenţie antisocială; intenţia este proiecţia mintală a scopului şi a consecinţelor actului proiectat; ea este elementul psihic supus mecanismului de evaluare raţională implicat de liberul-arbitru; formarea „constructului criminogen” presupune atât elementele obiective ale conflictului de valori şi ale săvârşirii faptei cât şi elementele subiective ale socializării normative şi cognitive discordante în raport cu valorile ocrotite legal; din categoria elementelor subiective fac parte motivaţia, intenţia şi opţiunea pentru „trecerea la act”; schema înlănţuirii obiectiv - subiectiv în geneza “constructului criminogen” se prezintă astfel: – Conflictul de valori ------socializare normativă şi cognitivă discordantă------- motivaţie----intenţie antisocială-----liberul-arbitru cu evaluarea scopului şi a consecinţelor actului------- opţiunea comportamentală----------trecerea la actul infracţional. Relaţia dintre elementele subiective şi cele obiective ale unei fapte se subordonează unui principiu călăuzitor pentru înţelegerea „liberului-arbitru” şi a substratului existenţial al comportamentelor omeneşti, şi anume ca toate acţiunile sau inacţiunile fiinţei umane neconstrânsă irefragabil fie de cauze patologice, fie sociale, fie prin intervenţia unui terţ ori existenţa unei situaţii limită au ca trăsătură generică de referinţă capacitatea indivizilor de a se raporta la scopul şi consecinţele posibile ale propriilor fapte şi de a opta pentru o variantă comportamentală. De aici a rezultat formula călăuzitoare pentru întreaga noastră lucrare şi anume ca „mens regit actum”. 2) În relaţia dintre obiectiv şi subiectiv în geneza „constructului criminogen” se întrepătrund o analiză descriptivă (tipologică), diferite tipuri de explicaţii (cauzale, funcţionale, teleologice) şi o abordare comprehensivă (cu sensul folosit de W. Dilthey) menită să dezvăluie antecedentele constitutive şi deliberările liberului-arbitru din care decurg „trecerea la actul infracţional” şi „constructul criminogen” 3) Încălcarea interdicţiei divine primordiale referitoare la „fructul oprit” se confundă cu „păcatul originar”. Această prohibiţie ontică fundamentală nu este un mit sau o plăsmuire imaginară ori o construcţie supranaturală integrată într-un ansamblu de idei ori de convingeri. Ne găsim în faţa unui dat dezvăluit metaforic de hermeneutică teologică a evenimentelor preistorice, dar plauzibile din Vechiul Testament. Cartea Genezei consideră „Creaţia Omului” ca un produs perfect realizat prin dedublarea unei fiinţe unice în două ipostaze diferite, şi anume bărbatul şi femeia. Este cazul unui patrimoniu genetic comun care stabileşte un raport direct de consangvinitate între Adam şi Eva. Jacqes Le Goff arată în „Imaginarul medieval” că „fructul oprit” este expresia metaforică a unei relaţii pe care unii exegeţi medievali au considerat-o un „incest”. Din această perspectivă „păcatul originar” se confundă cu „incestul”, iar interdicţia de a se atinge de rodul unui numit arbore din Eden constituie o piedică la o legătură trupească degradantă pentru specia umană. Este posibil ca reproducerea fiinţei umane şi a speciei să fi fost concepută de divinitate ca un tip de relaţie pură care înlătură raportul de consangvinitate. Un exemplu care susţine o asemenea interpretare îl constituie „Imaculata Concepţie”. Pe de altă parte, începând din preistoria şi protoistoria umanităţii şi până în zilele noastre incestul a fost şi continuă să fie pedepsit aproape pretutindeni. Se înlătură prin funcţionalitatea totemurilor din majoritatea societăţilor primitive involuţiile demografice şi degenerescenţa morfo-fiziologică şi biologică drept urmare a raporturilor de endogamie şi implicit de consangvnitate nemijlocită. Exogamia nu este produsul unui reflex gregar, ci efectul unei raţionalităţi incipiente cu care omul a fost înzestrat pentru a respecta comandamentul divin privitor la continuitatea şi multiplicarea speciei umane. 4. Sancţiunile divine cu trimitere la „păcatul originar” fac din om o fiinţă muritoare care dispare periodic ca individ pentru ca să supravieţuiască, sub formă de specie, ispăşind până la Mântuirea sa prin sacrificiul christic şi prin Graţia Divină, osânda aplicată pentru greşeala primordială. 5. Din perspectiva biblică, posibilitatea aplicării pedepsei pentru păcatul originar cuprinde întreaga existenţă a speciei umane. De aici rezultă o caracteristică teleonomică (în sensul lui H. Driesch şi a lui J. Monod) ca organismele să aibă o tendinţă biologică de a supravieţui şi de a se perpetua. Aceasta face posibilă perpetuarea sancţiunii originare aplicate omului pentru păcatul primordial. 6. Dintr-o perspectivă comprehensivă, problema prevenirii încălcării unei interdicţii constă în găsirea mecanismelor de deliberare a intenţiei infracţionale cuprinse în liberul arbitru care premerge formarea "constructului criminogen". Intuirea acestor mecanisme printr-o abordare comprehensivă constituie un principiu al predicţiei şi prevenirii comportamentului penal.
- Криминоло́гия — социолого-правовая наука, которая изучает преступность, личность преступника, причины и условия преступности, пути и средства ее предупреждения. Считается, что термин «криминология» ввёл в 1879 году антрополог Топинар. В 1885 году впервые с названием «Криминология» вышла книга итальянского ученого Р. Гарофало. Однако, представления о преступном поведении и борьбе с ним можно обнаружить и в более ранних источниках, например в труде Чезаре Беккариа «О преступлениях и наказаниях». Учёный-юрист, специализирующийся в области криминологии, называется криминологом. Криминологию следует отличать от криминалистики.
- Kriminologi (latin crimen "brott" och grekiska logia "-lära", av logos "ord"), en tvärvetenskaplig samhällsvetenskap om brott, dess orsaker, omständigheter, samband och följder, samt samhällets reaktioner på brott.
- Suç bilimi (kriminoloji) suçun açıklamasını yapan, suçlu davranışın nedenlerini inceleyen, suçun önlenmesi ve suçlulukla mücadele ile ilgilenen bir bilimsel öğretidir. İngiliz Yazar Thomas More, sınırsız suçun daha az ahlaki ve hukuki ama "Sosyolojik" açıklamasının arayışının yerindeliğinin farkına vararak kriminolojinin doğuşunu sağlamıştır. Ancak o devirlerde anlaşılamayan bu görüş geçerliliği görmesi için 18. hatta 19. yüzyılı bekleme zorunda kalacaktır. Kriminoloji sözcüğünün mucidinin kim olduğu kesin olarak bilinmemekle birlikte isim babalığı çoğunlukla bir Fransız doktoru olan 1851-1911 yılları arasında yaşayan P. Topinard'ın bulduğu yönünde yakıştırmalar yapılmaktadır. Ancak İtalyan yargıç Garofalo 1855 yılında La Criminologie (Kriminoloji) adlı kitabını yayınlayarak büyük oranda bu bilimin tanınmasını sağlamıştır. 1855 tarihinden 1913'e kadar suç ve onun bastırılması amacıyla uluslararası düzeyde birçok kongre "Kriminal Antropoloji" adı altında düzenlenmiştir. Augusto Comte'nin etkisinden kalan Les Horizons Du Droit Penal (Ceza Yasasının Yeni Ufukları) adlı eserini yayınlayan Dr. Cesare Lombroso'nun, 1876 yılında iki cilt halinde yayınlanan Homo Criminalis (Suçlu İnsan'ıyla) belli yakınlıkları olmakta ve kendisini suç karşısında savunmanın toplumun ödevi olduğu yönünde fikirlerini beyan etti. Öylece öncülüğü toplumun korunmasına veren ama artık bunun gerçekleştirmek için yollar öngörene toplumsal savunma kavramının ortaya çıkmasına neden oldu. Kriminoloji çoğunlukla bir gözlem bilimi olarak kabul edilmesine rağmen uyumlu bir strateji belirlenmesi ile toplumun suç karşısındaki tepkisinin derinlemesine değişmesine öncelik ederek toplumu daha huzurlu bir zemine oturtmasında ana damar olma vasfını gösterebilir. Kriminoloji yalnızca ceza hukukunun yetersizliklerinden doğmakla kalmamış, onun yenilenmesinin koşullarını da belirlemede aktif rol almıştır. Suç nedenleri bilimi olarak da tanımlanan Kriminoloji, o kadar geniş bir bilim alanıdır ki, sosyoloji, psikoloji, tıp, psikiyatri gibi daha birçok sosyal bilim dalları ile insan üzerinde etkili olan fen bilimlerinden de faydalanmaktadır. Bu bilimlerdeki gelişmelere paralel olarak kriminoloji kendisini geliştirecek ve toplumun sağlığa kavuşmasında bir toplum doktorluğu görevini üstlenecektir. Suça karşı açılmış savaşın yetersizliklerinden doğmuş olan kriminoloji günümüzde hala daha tam olarak yerine oturamamıştır. Bunda bilim dalının yeterince bilinemeyişi ve siyasetçiler tarafından gevşek politikaların uygulanmasına dayanmaktadır. Suçla mücadele edebilmek için suçu tanımanın önemli olduğunda yola çıkacak olursak özgürlükçü anlayışa dayalı bir bilim ile huzur topluma ulaşmak zor olmasa gerekir. Kriminoloji biriminde araştırmalar yapan Roger Hood ve Richard Sparks'ın gözlemleri sonucunda kriminolojinin bir sosyal hizmet türünden ziyade toplumdaki suç olgusuna akılcı bir yaklaşım olarak değerlendirilmektedir.
- Кримінологія - самостійна теоретико-прикладна суспільна наука про злочинність, ширше - про природу, сутність, закономірності виникнення, суспільного прояву та запобігання злочинності. Головним своїм завданням має наукову розробку питань запобігання та протидії злочинності, зменшення її негативного та руйнівного впливу.
- 犯罪學是一門學科，專門尋找犯罪行為出現的實際原因，以提供一個方法減輕犯罪行為對社會的影響。相關的犯罪研究也會發表社會與政府對犯罪標準和反應。犯罪學屬於行為科學，特別著重於社會學和心理學層面上的研究，和法律著作一樣。在1885年，意大利的法學教授Raffaele Garofalo創造了"犯罪學"這個專有名詞(即意大利語中的criminologia)。約同一時間法國人類學者Paul Topinard首次應用犯罪學於法國上(即法語中的criminologie)。
|
| rdfs:comment
|
- Criminology is the scientific study of the nature, extent, causes, and control of criminal behavior. Criminological research areas include the incidence and forms of crime as well as its causes and consequences. They also include social and governmental regulations and reactions to crime. Criminology is an interdisciplinary field in the behavioral sciences, drawing especially on the research of sociologists and psychologists, as well as on writings in law.
- Kriminologie bedeutet wörtlich übersetzt Lehre vom Verbrechen. Die Kriminologie bedient sich verschiedener Bezugswissenschaften, wie Rechtswissenschaften und Psychiatrie, Soziologie und Pädagogik, Psychologie, Ethnologie und Anthropologie sowie in den letzten Jahrzehnten verstärkt der Ökonomie. In Deutschland ist die universitäre Kriminologie ganz weitgehend den rechtswissenschaftlichen Fakultäten zugeordnet.
- La criminologia és la ciència que estudia el crim entès com a fenomen social i individual, incloent-ne les causes i les conseqüències que se'n deriven, el comportament criminal i l'impacte que aquest genera en la legislació.
- Kriminologie je multidisciplinární nauka, která se zabývá kriminalitou. Předmětem jejího zkoumání je kriminalita, pachatel, oběť a kontrola kriminality
- La criminología es una ciencia de carácter multidisciplinar que basa sus fundamentos en conocimientos propios de la psicología, la psicopatología y de la sociología, tomando para ello el marco conceptual que delimita el derecho penal. La criminología estudia las causas del crimen y preconiza los remedios del comportamiento antisocial del hombre. Las áreas de investigación criminológicas incluyen la incidencia y las formas de crimen así como sus causas y consecuencias.
- Kriminologia tutkii rikollisuutta yhteiskunnallisena ilmiönä. Tutkimuskohteena voi olla rikollisuuden määrä, rakenne, kehitys sekä rikollisuuteen vaikuttavat tekijät. Kriminologia sijoittuu omana tieteenalanaan sosiologian yhteyteen.
- La criminologie (du latin crimen, « accusation, grief » et du grec ancien λόγος, « science, discours ») est la science qui étudie les caractéristiques, les processus et les causes du phénomène criminel. Ce dernier est considéré à la fois sous l'aspect individuel, mais aussi social. La criminologie est un champ de recherches pluridisciplinaire qui fait appel à de nombreuses autres disciplines allant de la psychologie, au droit, en passant par la sociologie ou l'économie.
- A kriminológia a bűn mint pszichológiai és társadalmi jelenség vizsgálatával foglalkozó tudomány. Főként a bűnözés megjelenési formáit, okait és következményeit kutatja. Beletartozik a bűnözés társadalmi és jogi reakcióinak vizsgálata is. A kriminológia a megfigyelés tudománya. Egyszerűen fogalmazva a kriminológia a miértre keresi a választ az okokat kutatva, míg a kriminalisztika a hogyan kérdésével foglalkozik.
- La criminologia è la scienza che studia i reati, gli autori, le vittime, i tipi di condotta criminale (e la conseguente reazione sociale) e le forme possibili di controllo e prevenzione. È una disciplina sia teorica che empirica, sia descrittiva che esplicativa, sia normativa che fattuale. L'oggetto fondamentale di studio è il reato, la cui definizione è esclusivamente sociale.
- 犯罪学（はんざいがく）とは、犯罪を科学する学問である。犯罪学は、次の幾つかの定義によって分けられる。
- Criminologie is een gedragswetenschap die als studie-object het crimineel gedrag heeft, en de maatschappelijke reactie hierop.
- Kriminologi er en vitenskap som befatter seg med kriminalitet, og som deskriptivt søker å beskrive dens omfang, ytringsformer, årsaksforhold og sammenhenger, samt å utlede hvordan kriminalitet kan forebygges. Et sentralt fokus innen faget er også bruken av straff, herunder hvordan straffen virker på lovovertredere i forhold til deres sosiale situasjon, sjansen for tilbakefall, og lignende forhold. Moderne kriminologi innbefatter også forsoningsmøter.
- Termin kryminologia pochodzi od łacińskiego słowa crimen (przestępstwo) oraz greckiego logos (nauka). Kryminologia zajmuje się osobą sprawcy przestępstwa, przyczynami jego czynu i warunkami społecznymi, w jakich go dokonał. Za twórcę kryminologii uważa się włoskiego lekarza, Cesare Lombroso, który stworzył teorię antropologiczną zakładającą istnienie "przestępcy z urodzenia" . C.
- A criminologia é um conjunto de conhecimentos que se ocupa do crime, da criminalidade e suas causas, da vítima, do controle social do ato criminoso, bem como da personalidade do criminoso e da maneira de ressocializá-lo. Etmologicamente o termo deriva do latim crimino (crime) e do grego logos (tratado ou estudo), seria portanto o "estudo do crime".
- Криминоло́гия — социолого-правовая наука, которая изучает преступность, личность преступника, причины и условия преступности, пути и средства ее предупреждения. Считается, что термин «криминология» ввёл в 1879 году антрополог Топинар.
- Kriminologi (latin crimen "brott" och grekiska logia "-lära", av logos "ord"), en tvärvetenskaplig samhällsvetenskap om brott, dess orsaker, omständigheter, samband och följder, samt samhällets reaktioner på brott.
- Suç bilimi (kriminoloji) suçun açıklamasını yapan, suçlu davranışın nedenlerini inceleyen, suçun önlenmesi ve suçlulukla mücadele ile ilgilenen bir bilimsel öğretidir. İngiliz Yazar Thomas More, sınırsız suçun daha az ahlaki ve hukuki ama "Sosyolojik" açıklamasının arayışının yerindeliğinin farkına vararak kriminolojinin doğuşunu sağlamıştır. Ancak o devirlerde anlaşılamayan bu görüş geçerliliği görmesi için 18. hatta 19.
- Кримінологія - самостійна теоретико-прикладна суспільна наука про злочинність, ширше - про природу, сутність, закономірності виникнення, суспільного прояву та запобігання злочинності.
|
![[RDF Data]](/statics/sw-cube.png)
