| dbpprop:abstract
|
- Carolingian Empire is a historiographical term sometimes used to refer to the realm of the Franks under the Carolingian dynasty. This dynasty is seen as the founders of France and Germany. Depending on one's perspective, this Empire can be seen as the later history of the Frankish Realm or the early history of France and of the Holy Roman Empire. The term emphasizes Pope Leo III giving the coronation of Charlemagne as Emperor in 800. Because Charles and his ancestors had been rulers of the Frankish realm earlier (his grandfather Charles Martel had essentially founded the empire during his lifetime), the coronation did not actually constitute a new empire. Most historians prefer to use the term "Frankish Kingdoms" or "Frankish Realm" to refer to the area covering parts of today's Germany and France from the 5th to the 9th century.
- Das Fränkische Reich war ein Königreich in West- und Mitteleuropa zwischen dem 5. und 9. Jahrhundert, das sich auf dem westeuropäischen Gebiet des Römischen Reichs bildete. Es geht auf mehrere westgermanische Völker der Völkerwanderungszeit zurück. Das Reich der Franken wurde innerhalb von drei Jahrhunderten zur historisch wichtigsten Reichsbildung des abendländischen Europa seit der Antike, und nach dem Zerfall des Römischen Reichs zum Machtzentrum und später zur Großmacht in West- und Mitteleuropa. Es wurde durch die Dynastien der Merowinger und später der Karolinger regiert, die aus den Arnulfingern und Pippiniden hervorgingen. Eine wichtige Stütze der späteren Dynastie der Karolinger war Karl Martell, der 732 in der Schlacht bei Tours und Poitiers an der Loire das Vordringen der islamischen Mauren nach Zentraleuropa verhinderte. Den Höhepunkt seiner Macht und Ausdehnung erreichte das Frankenreich unter Karl dem Großen. Nach der späteren Teilung wurde aus seinem östlichen Teil das Heilige Römische Reich und aus dem westlichen Teil Frankreich.
- L Imperi Carolingi va ser fundat pel rei dels francs Carlemany, també conegut com Carles I el Gran.
- Franská říše, nebo též Francká říše, byla státním útvarem, rozkládajícím se na území dnešní Francie, Nizozemska, Belgie a Německa, který založili v době stěhování národů germánští Frankové. Existovala od konce 5. století do poloviny 9. století, kdy její dělení verdunskou smlouvou v roce 843 položilo základy středověkému francouzskému a německému království, a tím i dnešním moderním státům Francii a Německu.
- El Imperio Carolingio es una realidad política que se da en un periodo de la historia europea derivado de la política de los reyes francos, Pipino y Carlomagno, y que supuso un intento de recuperación en los ámbitos político, religioso y cultural de la época, siendo un hecho relevante e importante, la coronación de Carlomagno como emperador en Roma.
- Frankkien valtakunta oli pitkäaikaisin ja vaikutusvaltaisin germaaniheimojen varhaiskeskiajalla Länsi-Eurooppaan perustamista valtakunnista. Frankkien valtakunnan perustaja oli merovingien sukuun kuuluva saalilaisten frankkien kuningas Klodvig, joka vuonna 486 lopetti roomalaisten herruuden Galliassa. Vuonna 507 myös ripuaariset frankit tunnustivat hänet kuninkaakseen. Klodvig valloitti alemanneilta Mainin ja Neckarin alueen ja länsigooteilta maan Garonnea myöten. Klodvigin kuoltua vuonna 511 valtakunta jaettiin neljään osaan hänen poikiensa kesken. Klodvigin seuraajat valloittivat Gallian Pyreneihin asti, idässä Thüringenin ja kaakossa burgundien valtakunnan. Valtakuntaa kuitenkin heikensi frankkien tapa jakaa kuninkaan kuoltua tämän maaomaisuus poikien kesken. Seurauksena oli valtakunnan lohkominen kuningaskuntiin, jotka olivat vuoroin liitossa ja vuoroin sodassa keskenään. Valtakunta jakautui pääasiassa Austrasiaan, Neustriaan ja Burgundiin Maas ja Schelde rajoina. Valtakunnan osissa oli omat merovingien sukuun kuuluvat perintökuninkaansa, mutta todellinen valta oli ylimystön valitsemalla ja valtion asioita hoitavalla major domuksella. Austrasian major domus Pipin Heristalilainen yhdisti valtakunnan vuonna 687, voitettuaan Neustrian kuninkaan Teoderik III:n Tertryn taistelussa. Pipin ei kuitenkaan ottanut kuninkaan arvonimeä. Vasta hänen poikansa Kaarle Martelin poika Pipin Pieni julistautui 751 kuninkaaksi Soissons'ssa. Näin merovingit joutuivat väistymään karolingien kuningassuvun tieltä. Pipin Pienen pojan Kaarle Suuren aikana frankkien valtakunnan mahti oli huipussaan. Kaarle Suuri jatkoi isänsä aloittamia valloituksia Italiassa. Hän myös laajensi valtakuntaa Ebroon, Böömiin ja Elbeen asti. Joulupäivänä vuonna 800 paavi Leo III kruunasi Rooman Pietarinkirkossa Kaarle Suuren keisariksi. Frankkien valtakunta alkoi hajaantua jo Kaarle Suuren pojan Ludvig Hurskaan aikana. Tällä oli kolme poikaa, jotka vaativat jokainen osansa vallasta. Ludvig Hurskaan kuoleman jälkeen valtakunta jaettiin Verdunissa 843 kolmen pojan kesken perintö-osiin. Kaarle Kaljupää sai sopimuksessa hallitakseen valtakunnan länsiosan (suurimman osan nykyisen Ranskan alueesta) ja Ludvig Saksalainen puolestaan pääosan nykyisen Saksan ja Itävallan alueista. Veljistä kolmas, Lothar I, sai perinnökseen em. kahden valtakunnan väliin sijoittuneen alueen, joka ulottui nykyisestä Hollannista Välimerelle ja Pohjois-Italiaan. Lotharin hallitsema alue oli kuitenkin mahdoton puolustaa idästä ja lännestä hyökänneiden sukulaisten valloituksilta ja alue hajosi osiin. Itäfrankkien Karolingi-suku sammui vuonna 911, länsifrankkien valtakunnassa karolingit syrjäytettiin valtaistuimelta vuonna 987. Kaarle Suuren pojanpoikien valtakunnilla oli kuitenkin kauaskantoiset vaikutukset: niiden pohjalta muodostuivat myöhemmin nykyiset Ranska, Saksa, Alankomaat ja Italia.
- L'empire carolingien a été fondé par Charlemagne, sacré empereur d'Occident par le pape en 800, et initiateur de la dynastie des Carolingiens.
- L' Impero carolingio è l'impero di Carlo Magno, fondato tradizionalmente con la sua incoronazione a imperatore da parte di papa Leone III la notte di Natale dell'anno 800. Alla morte di Carlo Magno l'Impero passò a suo figlio Ludovico il Pio, quindi venne diviso tra i suoi eredi, frammentandosi irreversibilmente. Ne nacquero in seguito la monarchia francese, il regno d'Italia (una definizione che designava un territorio dai confini non ben definiti, ancor oggi oggetto di discussione da parte di alcuni storici) e il Sacro Romano Impero. Quest'ultima denominazione viene impropriamente attribuita spesso anche all'Impero Carolingio.
- フランク王国（フランクおうこく、仏:Francs 独：Fränkisches Reich）は、5世紀から9世紀にかけて西ヨーロッパを支配したゲルマン系の王国。 ゲルマン系のフランク人サリー支族が建てた王国であることからこの名がある。現在のフランス・イタリア北部・ドイツ西部・オランダ・ベルギー・ルクセンブルク及びスロベニアを領土とした。首都は508年にパリに置かれた。カール大帝時代はアーヘンに王宮が置かれて事実上の首都となった。
- Het Frankische Rijk was een gebied dat door de Franken werd bestuurd tussen de 3e en de 10e eeuw en al snel uitgroeide tot een grootmacht. Het Frankische Rijk werd bestuurd door het rijk in subkoninkrijken onder te verdelen, iets wat de politiek nog eeuwen zou beheersen. De verdelingen van het enorme rijk na de dood van de heerser waren echter nog ingrijpender en de resultaten zijn tot op de dag van vandaag te zien. Zo werd het Rijk in 843, na de dood van Lodewijk de Vrome, door het Verdrag van Verdun verdeeld onder zijn drie zoons. Hieruit zou in het westen Frankrijk ontstaan en in het oosten het Heilige Roomse Rijk wat uiteindelijk Duitsland zou worden. Mede door toedoen van deze twee grote rijken had het Middenrijk dat van de Noordzee tot de Middellandse Zee liep moeite om zich volledig te ontwikkelen. Bij het Verdrag van Meerssen uit 870 werd het Middenrijk verdeeld onder het Westelijk en Oostelijk deel, maar zou hier nooit helemaal bij gaan horen. Hieruit zouden uiteindelijk Nederland, België, Luxemburg, Zwitserland en Italië voortkomen.
- Frankerriket referer til det oldtidsriket som frankerne la under seg. Frankerne var en germansk stamme i dagens Tyskland som gikk inn i Gallia i dagens Frankrike, som har fått navn etter frankerne, og som deres kongefamilie, merovingerne, la hurtig under seg. Det nye landet ble kalt for Neustria (i betydningen «nytt land») mens det gamle landet ble kalt for Austrasia («østlig land»).
- Imperium Karolińskie (także Imperium Frankijskie) - określenie nadane w 800 r. przez papieża Leona III terytorium zajmowanym przez Franków od V wieku podczas koronacji Karola I Wielkiego na Świętego Cesarza Rzymskiego. Wśród historyków trwają spory, od kiedy można mówić o Imperium Karolińskim. Dynastia Karolingów dominowała w Europie już od czasów Karola Młota, a koronacja Karola Wielkiego w praktyce niewiele zmieniała. Na mocy traktatu w Verdun państwo rozpadło się na część centralną, wschodnią i zachodnią, odpowiadające kolejno późniejszym Włochom, Niemcom i Francji. Podział imperium przyczynił się do powstania pierwszych postrzymskich narodów europejskich.
- Imperiul CarolingianDatorită unei succesiuni de regi slabi şi epuizării pământurilor pe care le dăruiseră pentru a-şi asigura fidelitatea aristocraţiei, dinastia merovingiană a pierdut treptat puterea reală. Ultimii reprezentanţi ai ei, „regii trândavi”, lăsaseră conducerea regatului majordomilor. Pipinizii aveau domenii importante în zona Belgiei actuale şi reprezentau marea aristocraţie francă din nord, ceea ce explică şi treptata consolidare a puterii lor. Carol Martel (719-741) consolidează poziţia familiei şi îşi sporeşte prestigiul prin înfrângerea arabilor, ce efectuau raiduri din ce în ce mai îndrăzneţe în Occident, la Poitiers (732). Pepin cel Scurt (majordom între 741-751) hotărăşte să transforme puterea efectivă pe care o deţinea într-o regalitate de drept. Pepin dorea să-şi asigure legitimitatea, iar sprijinul putea veni din partea papei de la Roma, cel mai important episcop din Occident. Acesta era ameninţat de longobarzi, care doreau să cucerească în sfârşit Roma şi să facă din ea centrul unei regat italian unificat. Teoretic, papa era supusul împăratului de la Constantinopol, dar în contextul frământat al secolului al VIII-lea (criza iconoclastă, atacurile arabe) devenise clar că de la Bizanţ nu poate veni nici un ajutor. De aceea, episcopul de Roma s-a adresat celei mai mari puteri a Apusului din momentul respectiv, care era Regatul francilor, cârmuit de fapt de majordom. În urma înţelegerii dintre cele două părţi, oastea trimisă de Pepin intervine în Italia, îi învinge pe longobarzi şi cedează papei o parte din teritoriile cucerite, care vor constitui de acum încolo baza teritorială a statului pontifical. În schimb, în 751 legatul papal îl unge pe Pepin cel Scurt rege, consfinţind astfel înlăturarea ultimului merovingian. Trei ani mai târziu, papa în persoană îl unge din nou ca rege pe Pepin, împreună cu soţia şi cu cei doi copii, conferind astfel o şi mai mare legitimitate noii dinastii, carolingiene. Pipinizii aveau aceeaşi concepţie patrimonială despre stat precum merovingienii, astfel că la moartea lui Pepin cel Scurt, în 768, regatul se împarte între fii săi Carloman şi Carol. Acesta din urmă rămâne însă foarte repede singurul rege şi continuă opera tatălui său. În vremea lui Carol Martel fusese deja cucerită Frizia, zona din nordul Olandei actuale, şi acum stăpânirea acesteia este consolidată. Fişier:Charlemagne2. jpg Carol cel Mare Carol cel Mare continuă expansiunea începută de înaintaşii săi pe trei direcţii principale: sud-est: Italia, sud-vest: Spania şi est: Germania. În Italia intervine împotriva longobarzilor pe care îi supune în 774, luându-l prizonier pe regele lor Dezideriu şi intitulându-se el însuşi „rege al francilor şi al longobarzilor”. În Spania declanşează un „război sfânt” împotriva musulmanilor şi reuşeşte să cucerească teritorii până în zona Barcelonei (778), care devine şi capitala „mărcii Spaniei”. În est, s-au purtat lupte încrâncenate cu saxonii (772-803), în care cucerirea s-a combinat cu creştinarea forţată, prin măsuri draconice împotriva celor care, refuzând credinţa lui Carol, respingeau de fapt autoritatea lui. În Germania centrală au fost cucerite Bavaria şi Carintia. Tot în est, expansiunea a ajuns până în Panonia, unde avarii îşi stabiliseră un important centru de putere. Prin distrugerea ringului avar (796), stăpânirea lui Carol ajungea până la Dunărea mijlocie şi Drava. Statul franc devenise acum un conglomerat de popoare, de origini şi limbi diferite, care punea probleme de apărare şi de organizare. Pentru apărare, în regiunile limitrofe au fost organizate mărci de graniţă: marca Spaniei, marca panonică, marca de răsărit, marca daneză. Consolidarea stăpânirii sale avea însă nevoie şi de un suport ideologic, găsit în restaurarea imperiului în Occident. Fişier:Sacre de Charlemagne. jpg Încoronarea lui Carol cel MareÎn urma cuceririlor, regatul francilor devenise cel mai important din Occident, şi papa, dornic să-şi asigure protecţia suveranului franc şi să restaureaze autoritatea imperială în Occident, l-a proclamat pe Carol împărat la 25 decembrie 800. Statul condus de Carol, chiar dacă se voia o restaurare a imperiului roman, era în multe privinţe diferit de acesta. Din punct de vedere teritorial, nu încorpora teritorii altădată romane, iar pe de altă parte, se extinsese în zona germană ce nu fusese niciodată stăpânită de romani. Era un stat centrat pe spaţiul franc şi orientat din punct de vedere economic spre nord, şi nu spre Marea Mediterană, în acel moment controlată de arabi. Deşi la suprafaţă părea inspirat de modele romane, imperiul a rămas unul franc, în care se menţinea concepţia patrimonială despre stat, văzut nu ca un domeniu public (res publica), ci drept o proprietate personală a suveranului, care îl lasă moştenire şi mai ales îl poate împărţi. Fiul lui Carol cel Mare, Ludovic cel Pios (814-840), a fost un împărat influenţabil, care, pe de o parte, a continuat opera tatălui său, de uniformizare, mai ales religioasă a statului, dar pe de alta, a fost incapabil să rezolve problemele de succesiune. Fişier:Partage de l'Empire carolingien au Traité de Verdun en 843. JPG Împărţirea moştenirii lui Ludovic cel Pios prin Tratatul de la Verdun (843)Urmaşii săi au împărţit imperiul în 843 printr-un acord prin care lui Carol cel Pleşuv îi revenea Francia Occidentală (în mare Franţa actuală), lui Ludovic Germanicul, Francia Răsăriteană şi lui Lothar, Italia şi zona intermediară între cele două stăpâniri ale fraţilor săi. Lothar păstra însă titlul de împărat şi o întâietate onorifică între fraţii săi. Aceasta a marcat împărţirea definitivă a Imperiului carolingian şi în scurtă vreme căderea în desuetudine a titlului imperial. Readucerea sa în actualitate avea să survină de-abia în 962, însă sub o altă dinastie germană, a ottonienilor. Fişier:Ludwik I Pobożny. jpg Ludovic cel PiosÎn ce priveşte organizarea internă a imperiului, puterea centrală este asigurată de împărat şi de anturajul lui, „palatul”, (cu menţiunea că nu mai există funcţia de majordom, pe care suveranul o exercită singur). Nu există o capitală propriu-zisă, necesitatea suveranului de a fi prezent personal în diferite puncte ale imperiului şi de a consuma la faţa locului produsele ce se puteau transporta cu greu ducând la o deplasare a curţii între mai multe reşedinţe. Totuşi, cea preferată, mai ales în ultimii ani ai vieţii lui Carol, a fost la Aachen, unde şi Ludovic cel Pios încearcă să stabilească o adevărată reşedinţă imperială. Împăratul concentrează în mâna sa toate puterile: judiciară, administrativă, religioasă şi militară. El legiferează în toate aceste domenii prin intermediul unor capitulare, redactate în formă de capitole şi având putere de lege pe întreg teritoriul Imperiului. Controlul aplicării politicii imperiale este asigurat de trimişii suveranului, missi dominici, care se deplasează regulat în teritoriu, câte doi - un laic şi un cleric. Aceştia inspectează, primesc rapoarte sau plângeri, transmit hotărârile împăratului. Puterea locală este exercitată în circumscripţiile administrative de comiţi, duci (cu o funcţie militară mai pronunţată) sau marchizi (comiţii din mărcile de apărare). Aceştia exercită pe plan local puterea administrativă, judiciară şi militară, fiind recompensaţi prin păstrarea unei cote părţi din impozite sau amenzi judiciare. Fac parte din aristocraţie şi sunt legaţi de suveran prin jurământul de fidelitate pe care Carol îl impune tuturor oamenilor liberi în încercarea de a da coe-renţă stăpânirii sale. Vasalitatea (sistem de obligaţii reciproce în care prestarea slujbei militare se face în schimbul unor avantaje materiale şi este garantată prin jurământ) este deci văzută ca un mijloc de guvernare a imperiului. Un alt mijloc de guvernare a imperiului a părut la un moment dat şi imunitatea, prin care unui mare proprietar, laic sau eclesiastic, i se acordau toate puterile judiciare şi fiscale pe domeniul său, unde agenţii puterii imperiale nu puteau intra. Iniţial derogare a unor res-ponsabilităţi, imunitatea a devenit mai târziu un mijloc de subminare a puterii suveranului. De asemenea, în guvernarea imperiului un mare rol i-a fost acordat bisericii, episcopii sau abaţii fiind folosiţi ca missi, iar clerul în general furnizând ştiutorii de carte necesari pentru administrare. Rezultatul acţiunilor întreprinse de Carol cel Mare şi urmaşii săi a fost renaşterea ideii de imperiu creştin în Europa apuseană, idee care sub diferite forme va supravieţui până în epoca modernă, dând o anume identitate comună civilizaţiei europene.
- Франкское государство — условное название государства в Западной и Центральной Европе c V по IX век, которое образовалось на территории Западной Римской империи одновременно с другими варварскими королевствами. Королевство франков было основано королём Хлодвигом I и в течение трёх веков стало мощнейшим государством Западной Европы. В результате междоусобиц представителей дома правящей династии — Меровингов власть постепенно переходила в руки майордомов, некогда занимавших должности управляющих королевского двора. В 751 году майордом Пипин Короткий, сын знаменитого майордома и полководца Карла Мартела, сместил последнего короля из рода Меровингов и стал королём. Наивысшей степени развития и расширения территории Франкское государство достигло при Карле Великом, сыне Пипина, который в 800 году был коронован императорской короной. Эта империя в исторических источниках называется Франкской империей, Каролингской империей или Империей Запада. В результате раздела внуками Карла Великого в 843 году Франкская империя распалась на три государства: Западно-Франкское королевство, Срединное королевство, распавшееся позже на три королевства, и Восточно-Франкское королевство. Титул императора существовал до смерти в 924 году Беренгара I Фриульского, после чего императоры больше не избирались. Преемниками Империи Запада считали себя императоры Священной Римской империи.
- Frankerriket syftar på det forna riket som frankerna lade under sig. Dessa franker, vars ursprungliga hemvist låg i dagens Tyskland föll in i Gallien som deras kungafamilj, merovingerna, snabbt underkuvade. Det nya landet kallades för Neustrien medan det gamla kallades Austrasien.
- Almanya tarihi Dosya:Charlemagne and Pope Adrian I. jpg Antik Çağlar Germenler Barbar akınları Karolenj İmparatorluğu Orta Çağ Doğu Frankiya Alman Krallığı Dosya:Banner of the Holy Roman Emperor (after 1400). svg Kutsal Roma Germen İmparatorluğu Dosya:Den tyske ordens skjold. svg Ostsiedlung Dosya:Banner of the Holy Roman Emperor (after 1400). svg Kleinstaaterei Ulusun Kuruluşu Dosya:Flag of the Confederation of the Rhine. svg Ren Konfederasyonu Dosya:Wappen Deutscher Bund. svg Alman Konfederasyonu Dosya:Flag of Germany. svg 1848 Devrimleri Dosya:Flag of the German Empire. svg Kuzey Almanya Konfederasyonu Dosya:Flag of the German Empire. svg Alman Milli Birliği'nin Kuruluşu İmparatorluk Dosya:Flag of the German Empire. svg Alman İmparatorluğu Dosya:War Ensign of Germany 1903-1918. svg I. Dünya Savaşı Dosya:Flag of Germany (3-2 aspect ratio). svg Weimar Cumhuriyeti Dosya:Flag of Germany 1933. svg Nazi Almanyası Dosya:Balkenkreuz. svg II. Dünya Savaşı 1945-sonrası Dosya:Flag of Germany. svg Batı Almanya + Dosya:Flag of East Germany. svg Doğu Almanya Dosya:Flag of Germany. svg Alman yeniden birleşmesi Günümüzde Dosya:Flag of Germany. svg Almanya Federal Cumhuriyeti Bu kutu: gör • tartışma • değiştir Fransa tarihi Dosya:Eugène Delacroix - La liberté guidant le peuple. jpg Antik Çağlar Tarih öncesi Fransa Galya Roma Galyası (M. Ö. 50 -486) Franklar Merovenjler(481–751) Orta Çağda Fransa Karolenj hanedanı (751–987) Capet hanedanı (987–1328) Valois hanedanı (1328–1498) İlk Modern Fransa Valois-Orléans (1498–1515) Valois-Angoulême (1515–1589) Bourbon hanedanı (1589–1792) Fransız Devrimi (1789) 19. yüzyılda Fransa Birinci Cumhuriyet (1792–1804) Ulusal Birlik (1792–1795) Rehber (1795–1799) Konsül(1799–1804) Birinci İmparatorluk (1804–1814) Restorasyon (1814–1830) Temmuz Devrimi (1830) Temmuz Monarşisi (1830–1848) 1848 Devrimleri İkinci Cumhuriyet (1848–1852) İkinci İmparatorluk (1852–1870) Üçüncü Cumhuriyet (1870–1940) Paris Komünü (1871) 20. yüzyılda Fransa Vichy Fransası (1940–1944) Provizyonel Hükümet (1944–1946) Dördüncü Cumhuriyet (1946–1958) Beşinci Cumhuriyet (1958–bugün) Konulara göre Fransa'nın Tarihsel İlleri Economik Tarih Demografik Tarih Askeri Tarih Koloni tarihi Sanat Tarihi Edebiyat Tarihi Fransız Kültürü Bu kutu: gör • tartışma • değiştir Karolenj İmparatorluğu, 8. ve 9. yüzyıllarda Cermen kökenli Karolenj hanedanı üyesi krallar tarafından yönetilmiş bir imparatorluktur. Hanedanın en tanınmış üyesi olan Şarlman döneminde Karolenj İmparatorluğunun sınırları günümüzdeki Fransa, Almanya, Kuzey İtalya, Hollanda, Belçika ve İsviçre dahil Batı ve Orta Avrupa'nın büyük bir bölümünü kapsamaktaydı. Karolenj İmparatorluğu daha sonra kurulacak olan Kutsal Roma Germen İmparatorluğu'nun başlangıcı sayılabilir.
- 法兰克帝国（法语：L'empire carolingien）是从5世纪到9世纪间在西欧和中欧的一个王国，其疆域与罗马帝国在西欧的疆域基本相同。 法兰克帝国是一个多民族国家，其人民主要由民族大迁徙过程中从日耳曼尼亚迁入的民族组成。 罗马帝国灭亡后，法兰克帝国在其存在的三个世纪中成为中欧最重要的国家，它当时是中欧的大国。在它瓦解后它的组成部分逐渐演变成今天的法国、德国和其它一些小国家。统治法兰克帝国的帝王出自墨洛温王朝和卡洛林王朝，查理大帝统治时期它达到了其顶峰。
|
| rdfs:comment
|
- Carolingian Empire is a historiographical term sometimes used to refer to the realm of the Franks under the Carolingian dynasty. This dynasty is seen as the founders of France and Germany. Depending on one's perspective, this Empire can be seen as the later history of the Frankish Realm or the early history of France and of the Holy Roman Empire. The term emphasizes Pope Leo III giving the coronation of Charlemagne as Emperor in 800.
- Das Fränkische Reich war ein Königreich in West- und Mitteleuropa zwischen dem 5. und 9. Jahrhundert, das sich auf dem westeuropäischen Gebiet des Römischen Reichs bildete. Es geht auf mehrere westgermanische Völker der Völkerwanderungszeit zurück.
- L Imperi Carolingi va ser fundat pel rei dels francs Carlemany, també conegut com Carles I el Gran.
- Franská říše, nebo též Francká říše, byla státním útvarem, rozkládajícím se na území dnešní Francie, Nizozemska, Belgie a Německa, který založili v době stěhování národů germánští Frankové. Existovala od konce 5. století do poloviny 9. století, kdy její dělení verdunskou smlouvou v roce 843 položilo základy středověkému francouzskému a německému království, a tím i dnešním moderním státům Francii a Německu.
- El Imperio Carolingio es una realidad política que se da en un periodo de la historia europea derivado de la política de los reyes francos, Pipino y Carlomagno, y que supuso un intento de recuperación en los ámbitos político, religioso y cultural de la época, siendo un hecho relevante e importante, la coronación de Carlomagno como emperador en Roma.
- Frankkien valtakunta oli pitkäaikaisin ja vaikutusvaltaisin germaaniheimojen varhaiskeskiajalla Länsi-Eurooppaan perustamista valtakunnista. Frankkien valtakunnan perustaja oli merovingien sukuun kuuluva saalilaisten frankkien kuningas Klodvig, joka vuonna 486 lopetti roomalaisten herruuden Galliassa. Vuonna 507 myös ripuaariset frankit tunnustivat hänet kuninkaakseen. Klodvig valloitti alemanneilta Mainin ja Neckarin alueen ja länsigooteilta maan Garonnea myöten.
- L'empire carolingien a été fondé par Charlemagne, sacré empereur d'Occident par le pape en 800, et initiateur de la dynastie des Carolingiens.
- L' Impero carolingio è l'impero di Carlo Magno, fondato tradizionalmente con la sua incoronazione a imperatore da parte di papa Leone III la notte di Natale dell'anno 800. Alla morte di Carlo Magno l'Impero passò a suo figlio Ludovico il Pio, quindi venne diviso tra i suoi eredi, frammentandosi irreversibilmente.
- Het Frankische Rijk was een gebied dat door de Franken werd bestuurd tussen de 3e en de 10e eeuw en al snel uitgroeide tot een grootmacht. Het Frankische Rijk werd bestuurd door het rijk in subkoninkrijken onder te verdelen, iets wat de politiek nog eeuwen zou beheersen. De verdelingen van het enorme rijk na de dood van de heerser waren echter nog ingrijpender en de resultaten zijn tot op de dag van vandaag te zien.
- Frankerriket referer til det oldtidsriket som frankerne la under seg. Frankerne var en germansk stamme i dagens Tyskland som gikk inn i Gallia i dagens Frankrike, som har fått navn etter frankerne, og som deres kongefamilie, merovingerne, la hurtig under seg. Det nye landet ble kalt for Neustria (i betydningen «nytt land») mens det gamle landet ble kalt for Austrasia («østlig land»).
- Imperium Karolińskie (także Imperium Frankijskie) - określenie nadane w 800 r. przez papieża Leona III terytorium zajmowanym przez Franków od V wieku podczas koronacji Karola I Wielkiego na Świętego Cesarza Rzymskiego. Wśród historyków trwają spory, od kiedy można mówić o Imperium Karolińskim. Dynastia Karolingów dominowała w Europie już od czasów Karola Młota, a koronacja Karola Wielkiego w praktyce niewiele zmieniała.
- Imperiul CarolingianDatorită unei succesiuni de regi slabi şi epuizării pământurilor pe care le dăruiseră pentru a-şi asigura fidelitatea aristocraţiei, dinastia merovingiană a pierdut treptat puterea reală. Ultimii reprezentanţi ai ei, „regii trândavi”, lăsaseră conducerea regatului majordomilor. Pipinizii aveau domenii importante în zona Belgiei actuale şi reprezentau marea aristocraţie francă din nord, ceea ce explică şi treptata consolidare a puterii lor.
- Франкское государство — условное название государства в Западной и Центральной Европе c V по IX век, которое образовалось на территории Западной Римской империи одновременно с другими варварскими королевствами.
- Frankerriket syftar på det forna riket som frankerna lade under sig. Dessa franker, vars ursprungliga hemvist låg i dagens Tyskland föll in i Gallien som deras kungafamilj, merovingerna, snabbt underkuvade. Det nya landet kallades för Neustrien medan det gamla kallades Austrasien.
- Almanya tarihi Dosya:Charlemagne and Pope Adrian I. jpg Antik Çağlar Germenler Barbar akınları Karolenj İmparatorluğu Orta Çağ Doğu Frankiya Alman Krallığı Dosya:Banner of the Holy Roman Emperor (after 1400). svg Kutsal Roma Germen İmparatorluğu Dosya:Den tyske ordens skjold. svg Ostsiedlung Dosya:Banner of the Holy Roman Emperor (after 1400). svg Kleinstaaterei Ulusun Kuruluşu Dosya:Flag of the Confederation of the Rhine. svg Ren Konfederasyonu Dosya:Wappen Deutscher Bund.
|
![[RDF Data]](/statics/sw-cube.png)
