This article is about Azeris and other Turkic Peoples in Armenia. For Azeris in general, see the respective article. The Turkic community in Armenia, which by mostly identified themselves as Azerbaijanis or Azeris for the last two centuries represented a large number but has been virtually non-existent since 1988–1991, when the overwhelming majority of Azeris fled the country as a result of the Nagorno-Karabakh War and the ongoing conflict between Armenia and Azerbaijan.

PropertyValue
dbpprop:abstract
  • This article is about Azeris and other Turkic Peoples in Armenia. For Azeris in general, see the respective article. The Turkic community in Armenia, which by mostly identified themselves as Azerbaijanis or Azeris for the last two centuries represented a large number but has been virtually non-existent since 1988–1991, when the overwhelming majority of Azeris fled the country as a result of the Nagorno-Karabakh War and the ongoing conflict between Armenia and Azerbaijan. UNHCR estimates the current population of Azeris in Armenia to be somewhere between 30 and a few hundred persons, with majority of them living in rural areas and being members of mixed couples (mostly Azeri women married to Armenian men), as well as elderly and sick, and thus unable to leave the country. Most of them are also reported to have changed their names and maintain a low profile to avoid discrimination.
  • Armenia, ţara creştina din antichitatea târzie, a început sa-şi piarda majoritatea indo-europeană începând cu perioada marilor cuceriri arabe şi a repetatelor invazii musulmane. În Armenia apuseana, unde după cucerirea otomană armenii au trăit în relativă siguranţă pentru câteva secole, protejaţi de invazii externe de puterea militara otomană, armenii creştini au fost expuşi până în secolul XIX doar abuzurilor birocraţiei otomane şi jafurilor unor triburi de munteni kurzi faţă de care nu se puteau apăra din cauza interdicţiei creştinilor din Anatolia de a purta arme. Atitudinea kurzilor faţă de armeni diferea de la trib la trib, unii considerându-se prietenii şi protectorii acestora, alţii afişând o ostilitate deschisă. În Armenia răsăriteană, supusa Iranului şi devenită teren de luptă între Persia Safavidă şi Imperiul Otoman, deportările populaţiei armene au început în secolul XVII. Populaţia armeană autohtonă, supusă vicisitudinilor zonei sângeroase de conflict, a început sa fie dislocată forţat spre Iran, proces soldat cu exterminarea involuntară a unei părti din cauza dificultaţilor traseului. Supravieţuitorii, aproximativ jumătate din cei deportaţi iniţial, au fost stabiliţi în comunităţi relativ prospere în Ispahan şi alte localităţi din Persia. Zonele din care populaţia armeana autohtonă sedentară a fost evacuată forţat, au fost treptat ocupate de triburi nomade şi semi-nomade de origine turcomană, venite dinspre est, din zona Republicii Azerbaijanului de azi, acestea ajungând să constituie chiar majoritatea în anumite zone. De confesiune predominant şiită islamică, acestea au căpatat treptat o identitate etnica azeră spre sfârşitul secolului XIX. O parte din populaţia armeană din Persia a fost însă încurajată să se repatrieze în teritoriile armeneşti istorice de către Rusia, în urma păcii de la Turkmanceai de dupa razboiul ruso-persan din 1826-1828. Majoritatea armeană relativă a fost consolidată decisiv în zona Transcaucaziană de către intervenţia Rusiei Ţariste, deloc lipsită de interes în guvernarea unei zone în mod definitoriu majoritar creştine. Astfel s-au pus bazele unei inamiciţii viitoare între cele două populaţii diferite ca origini, limbă şi credinţă religioasă. Evoluţiile istorice ulterioare au dus la încercări reciproce de expulzare a unei populaţii de către cealaltă, motivată de neîncrederea în posibilitatea unei convieţuiri paşnice, exemplu grăitor al conflictului dintre civilizaţii. Astfel, minoritatea azeră din Armenia a fost expulzată definitiv în timpul cele patru valuri mari (1905-1906; 1918-1921; 1948-1950; 1988-1991). Fiecăreia din aceste perioade i-a corespuns un val similar de refugiaţi armeni către zonele majoritar armene din Transcaucazia rusă şi mai târziu post-sovietică.
  • Азербайджанцы в Армении — национальное меньшинство в Армении. Количество азербайджанцев в Армении было значительным последние два века вплоть до Карабахского конфликта, в ходе которого подавляющее большинство азербайджанцев были депортированы из Армении.
  • Önceleri sayıları bir kaç yüz bin kişiye ulaşan, Ermenistan'da yaşayan Azeri asıllı nufusun (Erivanlı, Yerevanlı, "Yeraz" veya Batı Azerbaycanlı, Dağlık Karabağ sorunu vuku bulduktan sonra sayısı artık sıfıra yaklaşmıştır. Bu yıllarda Ermenistan Azerbaycanlıları Dağlık Karabağ Sorunu yüzünden, baskı ve tecavüzlere maruz kalıp, Ermenistan'ı terk etmeye mecbur kaldılar. Birleşmiş Milletler Mülteciler Yüksek Komiserliği'nin bilgilerine göre, Ermenistan'da halihazırda tahminen bir kaç yüz Azeri asıllı Türk yaşamaktadır ki, bunların çoğunluğunu bölgede yaşayan Ermenilerle evlenmiş Azeri asıllı kadınlar ve yaşlı veya hasta olduğu için Ermenistan'ı terk edemeyen Azeriler oluşturmaktadır. Birleşmiş Milletler Mülteciler Yüksek Komiserliği'nin, raporuna göre, bu kişiler ayrımcılığa maruz kalmamak için adlarını değiştirmekte ve kimliklerini gizlemektedirler. 1828 yılından başlayıp 1988-1989 yıllarında zirveye ulaşan, “Türksüz Ermenistan” politikası yüzünden, şimdiki Ermenistan sınırlarında 605'ten fazla yerleşim biriminde hiç bir Azeri kalmamıştır. 1,5 milyondan fazla Azerbaycanlı doğduğu toprakları terk etmek zorunda kaldı. 500 binden fazla günahsız və silahsız Türk soydaşı katledilmiştir. Hankendi'nden Ağbabaya, Kazak'tan Göyçe'ye kadar Azerbaycan'ın 40 bin m²'lik toprağı Ermeni işgalcileri tarafından gaspedildi. Ermeni tarihçisi Leon'un yazdığına göre Batum Antlaşmasına göre Ermenistan'ın yüzölçümü 8.400 m² olarak belirlenmiştir, buysa ancak Göyçe Gölü etrafında Ermenilerin defnedilmesi için bir mezarlık olacak büyüklükte bir toprak anlamına geliyordu. Buna karşın Azerilerin yaşadıkları toprağın büyüklüğü en az 20 bin m² kadar olmuştur. 1916 yılında Erivan vilayetinde yaşayan Azeri nüfusu 373.582 kişiden oluşmaktaydı. Günümüzde aynı topraklarda bir tek Azerbaycanlı kalmamıştır.
dbpprop:disputed
  • February 2008
dbpprop:pov
  • February 2008
dbpprop:reference
dbpprop:wikiPageUsesTemplate
rdfs:comment
  • This article is about Azeris and other Turkic Peoples in Armenia. For Azeris in general, see the respective article. The Turkic community in Armenia, which by mostly identified themselves as Azerbaijanis or Azeris for the last two centuries represented a large number but has been virtually non-existent since 1988–1991, when the overwhelming majority of Azeris fled the country as a result of the Nagorno-Karabakh War and the ongoing conflict between Armenia and Azerbaijan.
  • Armenia, ţara creştina din antichitatea târzie, a început sa-şi piarda majoritatea indo-europeană începând cu perioada marilor cuceriri arabe şi a repetatelor invazii musulmane.
  • Азербайджанцы в Армении — национальное меньшинство в Армении. Количество азербайджанцев в Армении было значительным последние два века вплоть до Карабахского конфликта, в ходе которого подавляющее большинство азербайджанцев были депортированы из Армении.
  • Önceleri sayıları bir kaç yüz bin kişiye ulaşan, Ermenistan'da yaşayan Azeri asıllı nufusun (Erivanlı, Yerevanlı, "Yeraz" veya Batı Azerbaycanlı, Dağlık Karabağ sorunu vuku bulduktan sonra sayısı artık sıfıra yaklaşmıştır. Bu yıllarda Ermenistan Azerbaycanlıları Dağlık Karabağ Sorunu yüzünden, baskı ve tecavüzlere maruz kalıp, Ermenistan'ı terk etmeye mecbur kaldılar.
rdfs:label
  • Azeri and other Turkic peoples in Armenia
  • Azerii din Armenia
  • Азербайджанцы в Армении
  • Ermenistan Azerileri
skos:subject
foaf:page
is dbpprop:redirect of