| dbpprop:abstract
|
- Afonso II, or Affonso (Archaic Portuguese), Alfonso or Alphonso or Alphonsus, nicknamed "the Fat", third king of Portugal, was born in Coimbra on 23 April 1185 and died on 25 March 1223 in the same city. He was the second but eldest surviving son of Sancho I of Portugal by his wife, Dulce Berenguer of Barcelona, Infanta of Aragon. Afonso succeeded his father in 1212. As a king, Afonso II set a different approach of government. Hitherto, his father Sancho I and his grandfather Afonso I, were mostly concerned with military issues either against the neighbouring Kingdom of Castile or against the Moorish lands in the south. Afonso did not pursue territory enlargement policies and managed to insure peace with Castile during his reign. Despite this, some towns, like Alcácer do Sal in 1217, were conquered from the Moors by the private initiative of noblemen. This does not mean that he was a weak or somehow cowardly man. The first years of his reign were marked instead by internal disturbances between Afonso and his brothers and sisters. The king managed to keep security within Portuguese borders only by outlawing and exiling his kin. Since military issues were not a government priority, Afonso established the state's administration and centralized power on himself. He designed the first set of Portuguese written laws. These were mainly concerned with private property, civil justice, and minting. Afonso also sent ambassadors to European kingdoms outside the Iberian Peninsula and began amiable commercial relations with most of them. Other reforms included the always delicate matters with the pope. In order to get the independence of Portugal recognized by Rome, his grandfather, Afonso I, had to legislate an enormous amount of privileges to the Church. These eventually created a state within the state. With Portugal's position as a country firmly established, Afonso II endeavoured to weaken the power of the clergy and to apply a portion of the enormous revenues of the Roman Catholic church to purposes of national utility. These actions led to a serious diplomatic conflict between the pope and Portugal. After being excommunicated for his audacities by Pope Honorius III, Afonso II promised to make amends to the church, but he died in 1223 before making any serious attempts to do so.
- Alfons II. genannt der Dicke oder der Gesetzgeberkönig (Dom Afonso II oder O Gordo, O Crasso, O Gafo, O Rei Legislador) war der dritte König von Portugal aus dem Hause Burgund. Den Beinamen verdankt er der Tatsache, dass er das erste zusammenhängende portugiesische Gesetzeswerk schuf.
- Alfons II de Portugal el Gras, rei de Portugal.
- Alfons II. Tlustý byl třetí portugalský král z dynastie burgundské.
- Alfonso II de Borgoña, conocido como el Gordo (por la enfermedad que padecía),. Fue el tercer rey de Portugal. Era hijo de Sancho I el Poblador y de Dulce de Barcelona, infanta de Aragón. Alfonso sucedió en el trono a su padre en 1212. Los primeros años de su reinado estuvieron marcados por los violentos enfrentamientos internos entre Alfonso y sus hermanos y hermanas, que se resolvieron al confiscar los bienes y el exilio a Castilla de la mayoría de ellos. El reinado de Alfonso II se caracterizó por un nuevo estilo de gobierno, contrario a la tendencia belicista de los reyes precedentes. Alfonso II no protestó por las fronteras con León y Castilla ni intentó la expansión hacia el sur; pero sí consolidó la estructura económica y social del país. El primer conjunto de leyes portuguesas es obra de este rey y conciernen principalmente a temas como la propiedad privada, el derecho civil y la acuñación de moneda; se enviaron embajadas a diversos países europeos con el objetivo de establecer tratados comerciales. Otras reformas de Alfonso II fueron la relación de la corona portuguesa con el Papa. Con el objetivo de obtener el reconocimiento de la independencia de Portugal, su abuelo, Alfonso I Enríquez, fue obligado a legislar diversos privilegios para la iglesia. Más adelante, estas medidas se convirtieron en duras cargas para el país, que veía como la iglesia se desarrollaba como un estado dentro del estado. Una vez establecida firmemente la existencia de Portugal, Alfonso II intentó minar el poder clerical en el país y aplicar parte de las rentas en proyectos de utilidad nacional. Esta actitud provocó un conflicto diplomático entre el Papado y Portugal. Tras haber sido excomulgado por el Papa Honorio III, Alfonso II prometió rectificar sus errores contra la iglesia pero murió en 1233 sin haber hecho ningún esfuerzo para cambiar su política.
- Alfonso II "Paksu" 1185–1223) oli Portugalin kuningas vuodesta 1212 kuolemaansa asti. Hän oli Sancho I:n toiseksi vanhin poika, mutta hänen isoveljensä kuoli nuorena. Kuninkaana Alfonso ei harrastanut yhtä aggressiivista politiikkaa kuin edeltäjänsä: hän ei yrittänytkään laajentaa alueitaan Kasitilian tai maurien maille. Hän joutui taistelemaan vallasta sisarustensa kanssa, ja keskittyi kehittämään Portugalin hallintojörjestelmää eli käytännössä lähinnä keskittämään valtaa itselleen. Hän pyrki ottamaan valtaa pois myös katoliselta kirkolta, ja niinpä paavi Honorius III julisti Alfonsin kirkonkiroukseen.
- Alphonse II de Portugal est roi de Portugal de 1212 à 1223.
- Nel luglio del 1212, Alfonso inviò un contingente di truppe portoghesi che si unì all'esercito dei regni cristiani di Aragona, Castiglia e Navarra, che sconfisse le truppe musulmane degli Almohadi nella battaglia di Las Navas de Tolosa. Dopo la morte del padre, le sorelle di Alfonso, Teresa, Sancha e Mafalda avevano ricevuto in eredità tre castelli, unitamente alle rispettive città, con le relative rendite. Ma Alfonso II, rifiutava di consegnare loro città e castelli, in quanto temeva che, una volta riconosciuto il diritto di proprietà alle sorelle, eventuali eredi avrebbero poi potuto succedere loro e spezzare l'unità del regno. Da questo fatto nacque una disputa tra il re e le tre sorelle, che avevano l'appoggio del fratello Pietro e di buona parte della nobiltà; la disputa portò ad un conflitto che vide il re del León, schierato dalla parte della ex moglie, ed il re di Castiglia, schierato con Alfonso (per riconoscenza delle truppe inviate a Las Navas de Tolosa), che, nel 1217, risultò vincitore sui nobili ribelli, anche per l'arbitrato favorevole di Innocenzo III. Il fratello Pietro dovette lasciare il Portogallo e si rifugiò in León, dove la sorella Teresa era stata regina. Nel 1217, una flotta crociata, al comando dei conti d'Olanda, aiutò le truppe portoghesi, senza la presenza del re, a porre l'assedio ad Alcácer do Sal, che cadde dopo due mesi, il 18 ottobre. Nel 1218, sorse una disputa tra il cancelliere del re ed il vescovo di Lisbona, circa la supremazia del potere civile sul clero, ed il re appoggiò il suo cancelliere. La legge contro la manomorta, che avrebbe impedito alla terra di passare nella mano del clero, a detrimento delle risorse dello stato, non era mai stato applicata e allora Alfonso cominciò a violare le immunità della chiesa e i privilegi garantiti al clero dalle cortes nel 1211. L'arcivescovo di Braga convocò un'assemblea di prelati e, dopo aver condannato l'operato pubblico e la condotta adultera di Alfonso, scomunicò lui ed i suoi ministri. Dopo il 1220, il papa Onorio III, intervenuto in favore dell'arcivescovo, non avendo ottenuto alcun risultato, minacciò Alfonso di sciogliere i suoi sudditi dall'obbligo di fedeltà; Alfonso allora si sentì minacciato e fece pace con la chiesa. Dopo qualche mese morì. Alla sua morte gli successe il figlio Sancho II .
- ファイル:AfonsoII-P. jpg アフォンソ2世(Afonso II または Affonso II, 1185年4月23日 - 1223年3月25日)は第3代ポルトガル王(在位:1211年 - 1223年)。サンシュ1世と王妃ドゥルセ・ベレンゲル・デ・バルセロナの子。 1211年、ポルトガル史上初めて、コインブラでコルテス(身分制議会)が開催され、貴族と聖職者の代表が参加した。 1212年、ナバス・デ・トロサの戦いで、キリスト教国連合軍はムワッヒド朝軍に大勝した。この結果、アルガルヴェのイスラム政権の脅威が弱まり、セトゥバルとアルカセール・ド・サルを獲得した。 この時代、レコンキスタで領土が拡大し、労働力不足が生じて下層農民階級の流動性が促進された結果、農奴が消滅した。 1208年にカスティーリャ王女ウラカと結婚し、4男1女をもうけた。 サンシュ2世(1207年 - 1248年) ポルトガル王 アフォンソ3世(1210年 - 1279年) ポルトガル王 レオノール(1211年 - 1231年) デンマーク王ヴァルデマー2世の王子ヴァルデマーと結婚 フェルナンド(1217年頃 - 1243年頃) セルパ領主 ヴィセンテ(1219年)
- Alfons II was koning van Portugal van 1212 tot 1222.
- Afonso II (Alfons), zwany Grubym był trzecim królem Portugalii od 1211 r. Był synem Sancho I i Dulce Berengarii. W przeciwieństwie do swoich poprzedników nie prowadził szeroko zakrojonych działań wojennych przeciwko Kastylijczykom ani Maurom. Pojedyncze akcje zbrojne, tak jak zdobycie Alcácer do Sal w 1217, były wynikiem prywatnych wypraw szlachty portugalskiej. Z jego polecenia powstało pierwsze spisane prawo królestwa, scentralizował także władze w państwie. W wyniku ograniczania przywilejów kościelnych, ekskomunikowany. Klątwę zdjęto w zamian za obietnice przywrócenia przywilejów kościelnych jego dziadka - Alfonsa I, lecz nie uczynił tego aż do śmierci.
- D. Afonso II de Portugal (cognominado O Gordo, O Crasso ou O Gafo, em virtude da doença que o teria afectado), terceiro rei de Portugal, nasceu em Coimbra a 23 de Abril de 1185 e morreu na mesma cidade a 25 de Março de 1223. Contudo foi sepultado no Mosteiro de Alcobaça. Afonso II era filho do rei Sancho I de Portugal e da sua mulher, Dulce de Berenguer, mais conhecida como Dulce de Barcelona, infanta de Aragão. Afonso sucedeu ao seu pai em 1211.
- Afonso al II-lea, Rege al Portugaliei (pronunţia AFI în portugheză ɐˈfõsu), sau Affonso (portugheza veche), Alfonso sau Alphonso (portughezo-galiciană) sau Alphonsus, supranumit Cel gras, al treilea rege al Portugaliei, s-a născut în Coimbra, pe 23 aprilie 1185, şi a murit pe 25 martie 1223 în acelaşi oraş. A fost al doilea fiu al lui Sancho I al Portugaliei şi a Dulcei Berenguer de Barcelona (Infanta Aragonului), dar cel mai mare dintre supravieţuitori. Afonso a urcat pe tron în 1212. Ca rege, Afonso al II-lea a avut propria metodă de guvernare. Tatăl său Sancho I şi bunicul său Afonso I fuseseră preocupaţi în primul rând de confruntarea militară cu vecinii castilieni şi cu maurii din sud. Afonso nu a fost interesat de expansiunea teritorială, şi a reuşit să asigure pacea cu Castilia pe durata domniei sale. Cu toate acestea, unele oraşe, precum Alcácer do Sal în 1217, au fost cucerite de la mauri de către nobili acţionând din iniţiativă proprie. Asta nu înseamnă că Afonso avea un caracter slab sau laş. Primii ani ai domniei sale au fost marcaţi de dispute interne cu fraţii şi surorile sale. Regele a putut menţine liniştea în cadrul frontierelor sale numai scoţându-i în afara legii şi exilându-i pe fraţii săi. Din moment ce chestiunile militare nu erau prioritare, Afonso a organizat statul, asigurând puterea centralizată. A creat primul cod de legi scrise ale Portugaliei. Legile se refereau în primul rând la proprietatea privată, la justiţia civilă, şi la emiterea monezii. Afonso a trimis de asemenea ambasadori în regatele europene din afara Peninsulei Iberice, iniţiind relaţii comerciale cu majoritatea. Alte reforme au privit relaţia cu Papa. Pentru ca papa să recunoască independenţa Portugaliei, bunicul său, Afonso I, a trebuit să ofere numeroase privilegii Bisericii. Acestea au dus la crearea unui stat în stat. Odată ce statutul de ţară al Portugaliei a fost confirmat, Afonso al II-lea şi-a permis să reducă din puterea clerului, şi să folosească o parte din fondurile Bisericii Romano-Catolice pentru necesităţile statului. Aceste măsuri au avut drept rezultat un conflict diplomatic între papalitate şi Portugalia. După ce a fost excomunicat pentru îndrăzneala sa de către Papa Honoriu al III-lea, Afonso al II-lea a promis reconcilierea cu Biserica, dar a murit în 1223, înainte să facă vreun efort serios în acest sens.
- Афонсу II, известный как Толстяк — третий король Португалии, сын короля Саншу I и его супруги, Дульсы Барселонской, принцессы Арагона. Афонсу родился в Коимбре 23 апреля 1185 г. Вступил на престол в 1212 г. У Афонсу II был несколько иной, нежели у его отца или деда, подход к управлению государством. Саншу I, его отца, и Афонсу I, его деда, наиболее интересовали военные дела, как против соседней Кастилии, так и против мавров на юге. Афонсу II не поддерживал эту политику расширения территории и сумел добиться мира с Кастилией в период своего правления. Несмотря на это, некоторые города, такие как Алкасер-ду-Сал в 1217 г. были отвоёваны у Мавров по инициативе знати. Первые годы его правления были отмечены внутренними разногласиями между Афонсу II и его братьями и сёстрами. Король сумел сохранить португальские границы только изгнав и объявив вне закона своих родственников. Поскольку военные походы не были приоритетом государственной политики, у Афонсу II была возможность основать государственный аппарат и централизовать власть в собственных руках. Он разработал первый письменный свод португальских законов. В основном они касались частной собственности, гражданского правосудия и денежного обращения. Афонсу II также направил послов в европейские королевства вне Пиренейского полуострова и установил с большинством из них торговые отношения. Другие реформы включали тонкий вопрос отношений с Папой. Его дед, Афонсу I, чтобы получить признание независимости Португалии Папским престолом, предоставил Церкви непомерные привилегии. Последние, в конечном итоге, привели к образованию государства в государстве. С позиций Португалии, как прочно установленного независимого королевства, Афонсу II приложил усилия для ослабления власти духовенства и перенаправления огромных доходов Католической церкви на нужды государства. Эти действия привели к серьёзному дипломатическому конфликту между Папой и Португалией. После отлучения Папой Гонорием III от церкви за дерзость, Афонсу II пообещал церкви возмещения долгов, но умер в 1223 г. в Коимбре, не успев предпринять никаких шагов к исполнению данного обещания.
- |在位 || 1211年-1223年 |王朝 || 勃艮第王朝 |双亲 || 父亲:桑乔一世母亲:杜尔切·德·巴塞罗那 |出生 || 1185年4月23日,科英布拉 |去世 || 1223年3月5日,科英布拉 阿方索二世(胖子)Afonso II O Gordo(1185年4月23日~1223年3月5日)葡萄牙国王(1211年~1223年在位)。 阿方索二世为葡萄牙国王桑乔一世的次子,阿方索一世(征服者)之孙。他的母亲为阿拉贡公主杜尔切·德·巴塞罗那。1211年父王去世后,阿方索二世继承了王位。 阿方索二世致力于与摩尔人的斗争(即收复失地运动)。1217年,他在葡萄牙的一个村庄打败了摩尔人。 阿方索二世因挪用葡萄牙教会的财产而被教皇霍诺留斯三世处以绝罚。
|
| rdfs:comment
|
- Afonso II, or Affonso (Archaic Portuguese), Alfonso or Alphonso or Alphonsus, nicknamed "the Fat", third king of Portugal, was born in Coimbra on 23 April 1185 and died on 25 March 1223 in the same city. He was the second but eldest surviving son of Sancho I of Portugal by his wife, Dulce Berenguer of Barcelona, Infanta of Aragon. Afonso succeeded his father in 1212. As a king, Afonso II set a different approach of government.
- Alfons II. genannt der Dicke oder der Gesetzgeberkönig (Dom Afonso II oder O Gordo, O Crasso, O Gafo, O Rei Legislador) war der dritte König von Portugal aus dem Hause Burgund. Den Beinamen verdankt er der Tatsache, dass er das erste zusammenhängende portugiesische Gesetzeswerk schuf.
- Alfons II de Portugal el Gras, rei de Portugal.
- Alfons II. Tlustý byl třetí portugalský král z dynastie burgundské.
- Alfonso II de Borgoña, conocido como el Gordo (por la enfermedad que padecía),. Fue el tercer rey de Portugal. Era hijo de Sancho I el Poblador y de Dulce de Barcelona, infanta de Aragón. Alfonso sucedió en el trono a su padre en 1212. Los primeros años de su reinado estuvieron marcados por los violentos enfrentamientos internos entre Alfonso y sus hermanos y hermanas, que se resolvieron al confiscar los bienes y el exilio a Castilla de la mayoría de ellos.
- Alfonso II "Paksu" 1185–1223) oli Portugalin kuningas vuodesta 1212 kuolemaansa asti. Hän oli Sancho I:n toiseksi vanhin poika, mutta hänen isoveljensä kuoli nuorena. Kuninkaana Alfonso ei harrastanut yhtä aggressiivista politiikkaa kuin edeltäjänsä: hän ei yrittänytkään laajentaa alueitaan Kasitilian tai maurien maille.
- Alphonse II de Portugal est roi de Portugal de 1212 à 1223.
- Nel luglio del 1212, Alfonso inviò un contingente di truppe portoghesi che si unì all'esercito dei regni cristiani di Aragona, Castiglia e Navarra, che sconfisse le truppe musulmane degli Almohadi nella battaglia di Las Navas de Tolosa. Dopo la morte del padre, le sorelle di Alfonso, Teresa, Sancha e Mafalda avevano ricevuto in eredità tre castelli, unitamente alle rispettive città, con le relative rendite.
- ファイル:AfonsoII-P.
- Alfons II was koning van Portugal van 1212 tot 1222.
- Afonso II (Alfons), zwany Grubym był trzecim królem Portugalii od 1211 r. Był synem Sancho I i Dulce Berengarii. W przeciwieństwie do swoich poprzedników nie prowadził szeroko zakrojonych działań wojennych przeciwko Kastylijczykom ani Maurom. Pojedyncze akcje zbrojne, tak jak zdobycie Alcácer do Sal w 1217, były wynikiem prywatnych wypraw szlachty portugalskiej. Z jego polecenia powstało pierwsze spisane prawo królestwa, scentralizował także władze w państwie.
- D. Afonso II de Portugal (cognominado O Gordo, O Crasso ou O Gafo, em virtude da doença que o teria afectado), terceiro rei de Portugal, nasceu em Coimbra a 23 de Abril de 1185 e morreu na mesma cidade a 25 de Março de 1223. Contudo foi sepultado no Mosteiro de Alcobaça. Afonso II era filho do rei Sancho I de Portugal e da sua mulher, Dulce de Berenguer, mais conhecida como Dulce de Barcelona, infanta de Aragão. Afonso sucedeu ao seu pai em 1211.
- Afonso al II-lea, Rege al Portugaliei (pronunţia AFI în portugheză ɐˈfõsu), sau Affonso (portugheza veche), Alfonso sau Alphonso (portughezo-galiciană) sau Alphonsus, supranumit Cel gras, al treilea rege al Portugaliei, s-a născut în Coimbra, pe 23 aprilie 1185, şi a murit pe 25 martie 1223 în acelaşi oraş. A fost al doilea fiu al lui Sancho I al Portugaliei şi a Dulcei Berenguer de Barcelona (Infanta Aragonului), dar cel mai mare dintre supravieţuitori.
- Афонсу II, известный как Толстяк — третий король Португалии, сын короля Саншу I и его супруги, Дульсы Барселонской, принцессы Арагона. Афонсу родился в Коимбре 23 апреля 1185 г. Вступил на престол в 1212 г.
|