Absurdism is a philosophy stating that the efforts of humanity to find meaning in the universe ultimately fail (and hence are absurd), because no such meaning exists, at least in relation to the individual. The word "absurd" in this context does not mean "logically impossible," but rather "humanly impossible. " Absurdism is related to existentialism and nihilism and has its roots in the 19th century Danish philosopher, Søren Kierkegaard.

PropertyValue
dbpprop:abstract
  • Absurdism is a philosophy stating that the efforts of humanity to find meaning in the universe ultimately fail (and hence are absurd), because no such meaning exists, at least in relation to the individual. The word "absurd" in this context does not mean "logically impossible," but rather "humanly impossible. " Absurdism is related to existentialism and nihilism and has its roots in the 19th century Danish philosopher, Søren Kierkegaard. Absurdism as a belief system was born of the existentialist movement, when the French Algerian philosopher and writer Albert Camus broke from that philosophical line of thought and published his manuscript The Myth of Sisyphus. The aftermath of World War II provided the social environment that stimulated absurdist views and allowed for their popular development, especially in the devastated country of France.
  • Absurdität (von lat. absurditas in derselben Bedeutung, zu absurdus „mißtönend“, übertragen auch „ungereimt, unfähig, ungeschickt“) bezeichnet etwas Widersinniges oder Unsinniges. Das kann ein außergewöhnliches, abstruses, der Logik widersprechendes oder seltsames Vorkommnis oder Phänomen sein, dem der Verstand des Einzelnen entgegen seiner Gewohnheit keinen Sinn, keine Bedeutung zu verleihen mag. Zwei altertümliche Synonyme sind Aberwitz und Irrwitz. Zu deren Etymologie siehe den Artikel Witz.
  • La Filosofia de l'Absurd proclama que qualsevol esforç humà per trobar un sentit a l'univers acabarà fracassant de forma irremeiable. L'esforç esdevindrà absurd perquè aquest sentit, almenys pel què fa a l'ésser humà, no existeix. La Filosofia de l'Absurd es caracteritza així pel seu escepticisme vers tot el que envolta els principis de l'existència. És una filosofia que va lligada a l'Existencialisme, tot i que no se l'hauria de confondre amb aquest. Les seves arrels es troben en el filòsof danès del segle XIX Søren Kierkegaard, si bé com a concepte va néixer del moviment existencialista, quan el filòsof i escriptor francès Albert Camus va trencar amb aquesta línia de pensament i va publicar el manuscrit El Mite de Sísif. La destrucció provocada pel la Segona Guerra Mundial va generar un ambient social que va estimular els punts de vista de l'absurd i en va permetre el seu desenvolupament, de forma especial a la devastada França.
  • Absurdní (z lat. ab-surdus, nelibozvučný, nesmyslný) označuje původně věci, které „neladí“ a nedávají smysl - absurdity. Odtud v literatuře a filosofii 20. století pojem absurdno jako označení pro určitou stránku společnosti nebo dokonce světa, která nedává smysl a odporuje rozumu.
  • La filosofía del absurdo, llamada en ocasiones absurdismo, establece que los esfuerzos realizados por el ser humano para encontrar el significado absoluto y predeterminado dentro del universo fracasarán finalmente debido a que no existe tal significado (al menos en relación al hombre), caracterizándose así por su escepticismo en torno a los principios universales de la existencia. Por ende propugna que el significado de la existencia es la creación de un sentido particular puesto que la vida es insignificante por sí misma, y que la inexistencia de un significado supremo de la vida humana es una situación de regocijo y no de desolación, pues significa que cada individuo del género humano es libre para moldear su vida, edificándose su propio porvenir.
  • Absurdismi on paradokseja ja mielettömyyksiä suosiva tyylisuunta teatterissa ja kirjallisuudessa. Absurdismi tuli toisen maailmansodan jälkeen tunnetuksi. Se pyrkii tulkitsemaan ahdistusta sekä elämän mielettömyyttä ja tarkoituksettomuutta, ja sen näkyvimpiä edustajia ovat Eugène Ionesco (Kalju laulaja), Samuel Beckett (Huomenna hän tulee) ja Jean Genet. Suomalaista teoksista esimerkiksi Veijo Meren jotkin näytelmät lähestyvät absurdismia. Myös Daniil Harms on tunnettu absurdeista pikkutarinoistaan. Toisen maailmansodan sanotaan luoneen sosiaalisen ympäristön, joka stimuloi taidetta kohti absurdismia ja auttoi sen suosion kasvattamisessa etenkin Ranskassa, joka jyrättiin kyseisessä sodassa käytännössä totaalisesti.
  • Le mot absurde vient du latin absurdus qui signifie « dissonant » (cf. Cicéron, De Oratore, III, 41).
  • 不条理（ふじょうり）は、不合理であること、あるいは常識に反していることを指す。英語の absurd、フランス語の absurde、ドイツ語の Absurdität の訳。これらはいずれもラテン語の absurdus を語源とする。このラテン語の意味は「不協和な」(cf. Cicero, De Oratore, III, 41)。 不条理とは何よりもまず高度の滑稽である。なんらかのものあるいは人とうまく調和しないことを意味する。不条理とは通常の予測を外れた行動または思想であり、不条理な推論とは非論理的な推論である。
  • Het absurdisme is een filosofische stroming waarin wordt gesteld dat het leven in essentie geen betekenis heeft, het onmogelijk is rationeel te verklaren waarom er leven is en dat iedere poging om de essentie van het heelal te ontrafelen gedoemd is te mislukken. Volgens absurdisten is het menselijk lijden het resultaat van vergeefse pogingen door individuen om reden of betekenis in de absurde kloof van het bestaan te vinden. Het idee van absurdisme wordt weerspiegeld in diverse kunstvormen.
  • Absurdisme er en retning innen filosofi, litteratur og kunst der man fastslår at man aldri kan finne meningen med livet fordi menneskelivet i seg selv er meningsløst (absurd). Står, og er, sterkt relatert til eksistensialisme og nihilisme. Historisk sett bygget absurdismen seg opp og frem etter Den annen verdenskrig med utgangspunkt i det tilsynelatende meningsløse og håpløse i menneskenes eksistens. Dette mye basert på den danske filosofen Søren Kierkegaards tanker. Retningen er særlig viktig innenfor dramatikken. Kjente representanter på dette området er blant annet Samuel Beckett, Eugène Ionesco og Fernando Arrabal.
  • Absurdyzm - pogląd uznający rzeczywistość za absurdalną a ludzkie działania mające na celu zrozumienie rzeczywistości, za nie mogące osiągnąć swego celu. Jest związany z nihilizmem i egzystencjalizmem.
  • Absurdismo ou filosofia do absurdo estabelece que os esforços realizados pelos seres humanos para encontrar o significado no universo fracassarão por não existir tal significado (ao menos em relação ao Homem), caracterizando-se assim por seu ceticismo em torno aos princípios da existência. Esta filosofia está relacionada ao existencialismo, ainda que não deve ser confundido com este, e é em parte um hipônimo de nihilista. Absurdismo como conceito tem suas raízes no século XIX com o filósofo dinamarquês Søren Kierkegaard. Já como sistema de crença ela nasceu do movimento existencialista quando o filósofo e escritor francês Albert Camus rompe essa linha filosófica e publica seu manuscrito O mito de Sísifo. As conseqüências da Segunda Guerra Mundial proporcionaram um ambiente social propício para as visões absurdistas, especialmente na devastada França, como as de Émile Michel Cioran.
  • Absurdul este o categorie estetico-literară derivată din cultivarea în fertilele câmpuri ale artei cuvântului a principiului aristotelic, reductio ad absurdum, valorificând în „materie sensibilă“ sensuri „invers-logice“, încât „reversul realului“, „negativul existenţial“ se constituie, de fapt, în „soluţie revelatoare“ a ceea ce este „pozitiv“, şi invers. Programatic-esteticeşte, absurdul se impune ca inconfundabilă dimensiune spirituală / literară către jumătatea secolului al XX-lea (literatura / teatrul absurdului), graţie unor mari filosofi / scriitori ce ilustrează totodată şi existenţialismul, neaflând capacitatea ens-ului uman de a fi în acord / sens cu legile / canoanele societăţii: Edward Albee, Samuel Beckett, Albert Camus, Eugen Ionescu, Jean-Paul Sartre. Albert Camus ne încredinţează – în celebrul său eseu, Mitul lui Sisif: E necesar să spunem de la început că, pentru ca o operă absurdă să fie cu putinţă, trebuie ca gândirea, sub forma sa cea mai lucidă, să-şi aibă partea ei. Dar în acelaşi timp ea nu trebuie să se manifeste decât ca inteligenţă ordonatoare. (... ) Opera de artă se naşte atunci când inteligenţa renunţă să mai emită raţionamente asupra concretului. Ea înseamnă triumful cărnii. (... ) Opera de artă întruchipează o dramă a inteligenţei, a cărei dovadă nu o face decât indirect. Opera absurdă pretinde un artist conştient de aceste limite şi o artă în care concretul nu semnifică nimic mai mult decât el însuşi. (... ) Opera întruchipează aşadar o dramă intelectuală. Opera absurdă ilustrează gândirea ce renunţă la iluziile sale şi care se resemnează să nu mai fie decât o inteligenţă ce se foloseşte de aparenţe, acoperind cu imagini ceea ce nu are nici o raţiune. Dacă lumea ar fi inteligibilă arta nu ar exista.. Teatrul absurdului ionescian – după cum se poate afla şi din Note şi contranote de Eugen Ionescu – îşi revendică neputinţa diferenţierii dintre comic şi tragic: «Eu n-am putut niciodată să înţeleg diferenţa care se face între comic şi tragic. Comicul fiind intuiţia absurdului, îmi pare mai disperant decât tragicul. Comicul nu oferă nici o ieşire... Spun „disperant“, dar în realitate, el este dincolo sau dincoace de disperare sau de speranţă. ». În teatrul absurdului se renunţă la normele arhitectural-conflictuale „exterioare“, autorul arătându-se mai preocupat de „relevarea paradoxală“ a resorturilor interioare ale construcţiei dramatice. În „decaedrul“ capodoperelor absurdului au memorabilă strălucire: „Cântăreaţa cheală”, „Rinocerii” şi „Regele moare” de Eugen Ionescu, „Procesul” şi „Metamorfoza” de Franz Kafka, „Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, „Ciuma” de Albert Camus, „Diavolul şi bunul Dumnezeu”, „Muştele” şi „Târfa în respect” de Jean-Paul Sartre.
  • Сизиф — символ абсурдности человеческого существования. Картина Франца фон Штука Абсурдизм — система философских взглядов, развившаяся из экзистенциализма, в рамках которой утверждается отсутствие смысла человеческого бытия.
  • Absürdizm, herhangi bir yaratıcı olmadığından insanlığın evrende bir anlam bulmasına yönelik uğraşlarının boşa bir çaba olduğunu ve eninde sonunda bu anlam uğraşının başarısız olacağını söyleyen felsefi düşünce akımıdır. Absürdizm, varoluşçuluk ile bağlantılıdır fakat birbiriyle karıştırılmamalıdır. Absürdizmin kökenleri 19. yüzyıl Danimarkalı filozof Søren Kierkegaard`a dayanır. Albert Camus`nün Sisifos Söyleni`yi yayınlanmasıyla Absürdizm`in sınırları belirlenmiş ve tam anlamıyla ortaya çıkmıştır. II. Dünya Savaşı sırasında işgal edilen Fransa`da absürdist (saçma, uyumsuz) görüşler yaygınlık kazanmıştır.
  • 荒謬(Absurdism, 又譯荒謬主義)，哲學術語，字源是拉丁文的adsurdus，意為(音樂上)‘不合調’，在存在主義中用來形容生命無意義、矛盾的、失序的狀態。
dbpprop:align
  • right
dbpprop:forProperty
  • Absurdist fiction
  • the literary genre
dbpprop:hasPhotoCollection
dbpprop:portalProperty
  • Philosophy
  • The_Thinker_Musee_Rodin.jpg
dbpprop:quotationProperty
  • Journals
  • Kierkegaard, Søren
  • What is the Absurd? It is, as may quite easily be seen, that I, a rational being, must act in a case where my reason, my powers of reflection, tell me: you can just as well do the one thing as the other, that is to say where my reason and reflection say: you cannot act and yet here is where I have to act... The Absurd, or to act by virtue of the absurd, is to act upon faith ... I must act, but reflection has closed the road so I take one of the possibilities and say: This is what I do, I cannot do otherwise because I am brought to a standstill by my powers of reflection.
  • 1849 (xsd:integer)
dbpprop:quote
  • "...in spite of or in defiance of the whole of existence he wills to be himself with it, to take it along, almost defying his torment. For to hope in the possibility of help, not to speak of help by virtue of the absurd, that for God all things are possible — no, that he will not do. And as for seeking help from any other — no, that he will not do for all the world; rather than seek help he would prefer to be himself — with all the tortures of hell, if so it must be."
dbpprop:reference
dbpprop:source
dbpprop:width
  • 50
dbpprop:wikiPageUsesTemplate
rdf:type
rdfs:comment
  • Absurdism is a philosophy stating that the efforts of humanity to find meaning in the universe ultimately fail (and hence are absurd), because no such meaning exists, at least in relation to the individual. The word "absurd" in this context does not mean "logically impossible," but rather "humanly impossible. " Absurdism is related to existentialism and nihilism and has its roots in the 19th century Danish philosopher, Søren Kierkegaard.
  • Absurdität (von lat. absurditas in derselben Bedeutung, zu absurdus „mißtönend“, übertragen auch „ungereimt, unfähig, ungeschickt“) bezeichnet etwas Widersinniges oder Unsinniges. Das kann ein außergewöhnliches, abstruses, der Logik widersprechendes oder seltsames Vorkommnis oder Phänomen sein, dem der Verstand des Einzelnen entgegen seiner Gewohnheit keinen Sinn, keine Bedeutung zu verleihen mag. Zwei altertümliche Synonyme sind Aberwitz und Irrwitz.
  • La Filosofia de l'Absurd proclama que qualsevol esforç humà per trobar un sentit a l'univers acabarà fracassant de forma irremeiable. L'esforç esdevindrà absurd perquè aquest sentit, almenys pel què fa a l'ésser humà, no existeix. La Filosofia de l'Absurd es caracteritza així pel seu escepticisme vers tot el que envolta els principis de l'existència. És una filosofia que va lligada a l'Existencialisme, tot i que no se l'hauria de confondre amb aquest.
  • Absurdní (z lat. ab-surdus, nelibozvučný, nesmyslný) označuje původně věci, které „neladí“ a nedávají smysl - absurdity. Odtud v literatuře a filosofii 20. století pojem absurdno jako označení pro určitou stránku společnosti nebo dokonce světa, která nedává smysl a odporuje rozumu.
  • La filosofía del absurdo, llamada en ocasiones absurdismo, establece que los esfuerzos realizados por el ser humano para encontrar el significado absoluto y predeterminado dentro del universo fracasarán finalmente debido a que no existe tal significado (al menos en relación al hombre), caracterizándose así por su escepticismo en torno a los principios universales de la existencia.
  • Absurdismi on paradokseja ja mielettömyyksiä suosiva tyylisuunta teatterissa ja kirjallisuudessa. Absurdismi tuli toisen maailmansodan jälkeen tunnetuksi. Se pyrkii tulkitsemaan ahdistusta sekä elämän mielettömyyttä ja tarkoituksettomuutta, ja sen näkyvimpiä edustajia ovat Eugène Ionesco (Kalju laulaja), Samuel Beckett (Huomenna hän tulee) ja Jean Genet. Suomalaista teoksista esimerkiksi Veijo Meren jotkin näytelmät lähestyvät absurdismia.
  • Le mot absurde vient du latin absurdus qui signifie « dissonant » (cf. Cicéron, De Oratore, III, 41).
  • 不条理（ふじょうり）は、不合理であること、あるいは常識に反していることを指す。英語の absurd、フランス語の absurde、ドイツ語の Absurdität の訳。これらはいずれもラテン語の absurdus を語源とする。このラテン語の意味は「不協和な」(cf.
  • Het absurdisme is een filosofische stroming waarin wordt gesteld dat het leven in essentie geen betekenis heeft, het onmogelijk is rationeel te verklaren waarom er leven is en dat iedere poging om de essentie van het heelal te ontrafelen gedoemd is te mislukken. Volgens absurdisten is het menselijk lijden het resultaat van vergeefse pogingen door individuen om reden of betekenis in de absurde kloof van het bestaan te vinden. Het idee van absurdisme wordt weerspiegeld in diverse kunstvormen.
  • Absurdisme er en retning innen filosofi, litteratur og kunst der man fastslår at man aldri kan finne meningen med livet fordi menneskelivet i seg selv er meningsløst (absurd). Står, og er, sterkt relatert til eksistensialisme og nihilisme. Historisk sett bygget absurdismen seg opp og frem etter Den annen verdenskrig med utgangspunkt i det tilsynelatende meningsløse og håpløse i menneskenes eksistens. Dette mye basert på den danske filosofen Søren Kierkegaards tanker.
  • Absurdyzm - pogląd uznający rzeczywistość za absurdalną a ludzkie działania mające na celu zrozumienie rzeczywistości, za nie mogące osiągnąć swego celu. Jest związany z nihilizmem i egzystencjalizmem.
  • Absurdismo ou filosofia do absurdo estabelece que os esforços realizados pelos seres humanos para encontrar o significado no universo fracassarão por não existir tal significado (ao menos em relação ao Homem), caracterizando-se assim por seu ceticismo em torno aos princípios da existência. Esta filosofia está relacionada ao existencialismo, ainda que não deve ser confundido com este, e é em parte um hipônimo de nihilista.
  • Absurdul este o categorie estetico-literară derivată din cultivarea în fertilele câmpuri ale artei cuvântului a principiului aristotelic, reductio ad absurdum, valorificând în „materie sensibilă“ sensuri „invers-logice“, încât „reversul realului“, „negativul existenţial“ se constituie, de fapt, în „soluţie revelatoare“ a ceea ce este „pozitiv“, şi invers.
  • Absürdizm, herhangi bir yaratıcı olmadığından insanlığın evrende bir anlam bulmasına yönelik uğraşlarının boşa bir çaba olduğunu ve eninde sonunda bu anlam uğraşının başarısız olacağını söyleyen felsefi düşünce akımıdır. Absürdizm, varoluşçuluk ile bağlantılıdır fakat birbiriyle karıştırılmamalıdır. Absürdizmin kökenleri 19. yüzyıl Danimarkalı filozof Søren Kierkegaard`a dayanır.
  • 荒謬(Absurdism, 又譯荒謬主義)，哲學術語，字源是拉丁文的adsurdus，意為(音樂上)‘不合調’，在存在主義中用來形容生命無意義、矛盾的、失序的狀態。
rdfs:label
  • Absurdism
  • Absurdität
  • Filosofia de l'absurd
  • Absurdno
  • Filosofía del absurdo
  • Absurdismi
  • Absurde
  • 不条理
  • Absurdisme
  • Absurdisme
  • Absurdyzm
  • Absurdismo
  • Absurd
  • Абсурдизм
  • Absürdizm
  • 荒謬
owl:sameAs
skos:subject
foaf:page
is dbpedia-owl:Artist/genre of
is dbpedia-owl:Artist/movement of
is dbpedia-owl:Work/genre of
is dbpedia-owl:genre of
is dbpedia-owl:movement of
is dbpprop:disambiguates of
is dbpprop:genre of
is dbpprop:movement of
is dbpprop:redirect of
is dbpprop:schoolTradition of
is owl:sameAs of