| dbpprop:abstract
|
- Abstraction is the process or result of generalization by reducing the information content of a concept or an observable phenomenon, typically to retain only information which is relevant for a particular purpose. For example, abstracting a leather soccer ball to a ball retains only the information on general ball attributes and behaviour. Similarly, abstracting happiness to an emotional state reduces the amount of information conveyed about the emotional state. Computer scientists use abstraction to understand and solve problems and communicate their solutions with the computer in some particular computer language.
- Das Wort Abstraktion (lat. abstractus – „abgezogen“, Partizip Perfekt Passiv von abs-trahere – „abziehen, entfernen, trennen“) bezeichnet meist den induktiven Denkprozess des Weglassens von Einzelheiten und des Überführens auf etwas Allgemeineres oder Einfacheres. Daneben gibt es spezifische Verwendungen von Abstraktion in bestimmten Einzelwissenschaften und einzelnen Theorien.
- L'abstracció és el procés mental o tipus de pensament pel qual la idea es deslliga del seu referent físic immediat per correspondre només a un concepte. Només és possible a partir d'un cert grau de desenvolupament del cervell, per la qual cosa neix a l'adolescència i possibilita l'accés a idees més complexes pròpies d'especulacions i estudis teòrics. L'abstracció implica sempre generalització, tenir en compte les característiques comunes que poden manifestar-se en una sèrie de fenòmens o idees i separar-les de les altres, menys rellevants, per establir una categoria mental nova. Els conceptes abstractes estan lligats a paraules específiques (fet que va desfermar la polèmica del nominalisme en història de la filosofia) que permeten la seva manipulació i comunicació. Un concepte abstracte és sempre més complicat d'entendre que un de concret i en relació directa amb l'experiència. Els hiperònims acostumen a designar idees abstractes, per exemple una "cadira" és un concepte concret, físic, mentre que la classe superior que la inclou, "moble", és una abstracció; per aquest motiu els hiperònims són una classe de paraules relacionada amb l'abstracció.
- Abstrakce ve filozofii označuje buď důležitý moment procesu poznání při přechodu od smyslového k racionálnímu poznání, nebo jako hotový výsledek tohoto procesu. Proces abstrakce spočívá obecně v tom, že existuje řada analytických aktů myšlení, jimiž je zpracováván konkrétní smyslový materiál a při nichž se odhlíží od určitých znaků, vlastností a vztahů daného předmětu. Jiné znaky, vlastnosti a vztahy jsou naopak vyčleňovány jako podstatné a současně nabývají variabilní charakter prostřednictvím znaků nepodstatných. Výsledkem procesu abstrakce, který je těsně spjat se zobecněním, jsou pojmy, které odrážejí podstatu předmětů. Antonymem abstraktního je „konkrétní“.
- La abstracción (del latín abstrahere, "separar") es, en filosofía, una operación mental destinada a aislar conceptualmente una propiedad concreta de un objeto, y reflexionar mentalmente sobre esta, ignorando mentalmente las otras propiedades del objeto en cuestión. Si a partir de la reflexión o la comparación de múltiples objetos, la propiedad que se aísla es lo que se considera común a los mismos, el objeto de la abstracción es un universal; la cuestión de si los universales existen o no de alguna manera separadamente de la reflexión intelectual sobre ellos (es decir, si efectivamente existe algo común a los objetos, más allá de la hipótesis concebida por la persona que los contempla) y, de existir, cuál es su naturaleza, es uno de los temas que más disputas ha producido en metafísica, y uno de los criterios fundamentales que separan a empiristas y realistas.
- En philosophie, la notion d'abstraction consiste à construire ou séparer certains aspects d'une chose ou d'une représentation par la pensée afin de saisir des caractéristiques communes. La pensée abstraite suppose d'analyser ou de décomposer, et de construire, parfois par l'utilisation de symboles notamment mathématiques. La pensée abstraite est regardé avec méfiance de par son éloignement de la pensée réel ou concrète néanmoins en science moderne, l'abstraction est considéré comme une faculté de compréhension plus riche des phénomènes.
- A legegyszerűbb matematikai fogalmak is, mint a szám vagy a pont fogalma, magasfokú, és történetileg szinte mindig több évszázad, évezred alatt végbemenő absztrakció eredményei. E folyamat során dolgok (tárgyak, fogalmak) egy összességét tekintve elvonatkoztatunk azon tulajdonságoktól, melyek a vizsgálat szempontjából lényegtelenek, és csak bizonyos kiemelt tulajdonságokat veszünk figyelembe.
- Il termine astrazione indica il procedimento mentale attraverso il quale si sostituisce un insieme di oggetti con un concetto, più generale, che descrive gli oggetti in base a proprietà a loro comuni. Per esempio, a partire dall'insieme di tutte le automobili esistenti, si può ricavare il concetto generico di automobile in base alle caratteristiche condivise da tutte le auto (hanno quattro ruote, un volante, ecc.). La parola deriva dal latino abstrahere (scostare).
- 抽象化(ちゅうしょうか)とは、思考における手法のひとつで、対象から注目すべき要素を重点的に抜き出して他は無視する方法である。抽象化において無視することについては捨象するという。従って、抽象と捨象は盾の両面といえる。
- Abstractie komt van het Latijnse woord abstráhere, weglaten. Abstractie is het weglaten van alle niet essentiële informatie of aspecten om meer fundamentele structuren zichtbaar te maken.
- Abstraksjon kommer av det latinske verbet abstrahere, som egentlig betyr å trekke vekk, trekke fra. Brukes om tenkemåter der en skiller ut enkelte elementer, for å betrakte resten. Dette er en måte å komme fram til fellestrekk eller felles egenskaper og klasssifiseringer, såkalte universalia, på. I filosofi og kunst brukes abstrakt ofte om noe som ikke helt lar seg gripe og vanskelig lar seg beskrive uavhengig av noe konkret, som er det motsatte, og lettere å håndtere. Abstrakt kunst betyr i malekunsten ofte det samme som nonfigurativ kunst. Det brukes også når kunstneren har lagt mere vekt på billedelementer og deres sammenheng enn på at noe skal likne. Kubismen, for eksempel, er derfor å regne som halvveis abstrakt. Satt på spissen, er all kunst abstrakt, siden den ikke er identisk med det den forestiller. Dette poenget ble illustrert av den belgiske maleren René Magritte som stilte ut en tegning av en krumpipe med tittelen skrevet på bildet: «Ceci n´est pas un pipe» (Dette er ikke en pipe). Se også: Abstrakt kunst
- Abstrakcja (abstrahowanie) (łac. abstractio - oderwanie) - proces tworzenia pojęć, w którym wychodząc od rzeczy jednostkowych dochodzi się do pojęcia bardziej ogólnego poprzez konstatowanie tego, co dla tych rzeczy wspólne (zazwyczaj właściwości). Ostatecznie drogą tego procesu dochodzi się do pojęć najuboższych w treść, ale o najszerszym zakresie, takich jak rzecz, przedmiot, substancja czy Byt. Pojęcie powstałe w wyniku procesu abstrakcji nazywamy abstraktem.
- Abstração é o processo ou resultado de generalização por redução do conteúdo da informação de um conceito ou fenómeno observável, normalmente para reter apenas a informação que é relevante para um propósito particular. Por exemplo, abstraindo uma bola de futebol de couro por uma bola de futebol retemos apenas a informação das propriedades e comportamento da bola genérica. Similarmente, abstraindo a felicidade para um estado emocional reduzi a quantidade de informação coberta pelo estado emocional. Cientistas da computação usam a abstração para entender e resolver problemas e comunicar suas solução para o computador usando alguma linguagem computacional em particular.
- Abstractizarea este o operaţie a gîndirii care constă în extragerea proprietăţilor generale, comune ale unui grup de obiecte, lăsîndu-se la o parte proprietăţile lor particulare. Abstractizarea este legată indisolubil de limbaj şi stă, împreună cu generalizarea, la baza formării noţiunilor. Daca concret inseamna ceva apartinand modurilor realitatii abstractul este o modalitate apartinand spatiului conceptual, este prelucrarea concretului si transformarea lui intr-un produs nou care reflecta proprietati ale concretului dar nu mai poate avea existenta concreta. Spre exemplu conceptul de 'linie geometrica' este o abstractiizare a unei frontiere care margineste un obiect, dar linia geometrica este definita ca varietate cu o singura dimensiune, anume lungime, pe cand obiectele concrete, reale, sunt toate tridimensionale. Abstracte sunt toate reprezentarile de obiecte geometrice, carora li se atribuie numai acele proprietati care pot fi formalizabile, pot fi descrise relational sau cantitativ prin functii logice sau matematice. Dar am putea spune ca intrega matematica este alcatuita din obiecte si reguli operante abstracte, capabile sa descrie unitar multimi de forme sau procese reale. Si intre cuvintele vocabularului limbajului natural intalnim multi semnificanti abstracti. Un exemplu ilustrativ este predicatul a actiona, care inglobeaza totalitatea comportamentelor umane orientate catre realizarea unei transformari de stare in spatiul realitatii sau intr-un spatiu conceptual, exemplu matematica. Dar exista si o extensie abstracta a 'actiunii' care defineste procese naturale epurate de particularitati si descriptibile formal. Si predicatul a misca-miscare este abstract, el cuprinde multimea schimbarilor particulare pe care le sufera continuu diferite intervale ale realului. Exista si substantive abstracte, exemplu fiind: functie, miscare, analiza, proprietate, rationament, etc, ele expliciteaza calitati ale formelor si miscarilor, dar nu sunt concretizabile distinct ca forme, relatii sau schimbari explicit reprezentabile. Fara termenii abstracti limbajul nostru nu ar fi capabil sa analizeze si descrie calitativ sau cantitativ mai mult de un singur obiect, sau schimbare particulara si practic comunicarea ar fi imposibila. Intrega stiinta dar si arta implica diferite feluri de abstractizari. Sa luam cuvantul sentiment. Oricat ar parea de ciudat 'sentiment' este un sens abstract, nici um om nu are un sentiment, are numai un anume fel de traire atractiva sau repulsiva in raport cu o parte a ambientului sau cu un semen al sau. La o analiza atenta am putea spune ca fiecare cuvant din vocabular 'este abstract', pentru ca el inglobeaza-semnifica o multime unitara de invarianti modali, sociali sau reali, pusi impreuna prin apartenenta la un singur nucleu semnificant. Sensul abstract 'copac' inglobeaza semnificantii frunza, ramura, floare, trunchi, radacina. Cuvantul 'libertate' este abstract, el pune impreuna totalitatea imaginarilor sau realizarilor libertatilor personale, asa cum le inchipuie sau desfasoara-asuma fiecare individ. Deasemni conceptele : 'democratie, tiranie, opresiune, placere, generozitate, furie, bunavointa, implicare', sunt familii de sensuri abstracte, caracterizand diferite structuri sociale sau comportamente umane. Cuvantul 'masina' pare un sens concret, dar el acopera si echivaleaza totalitatea agregatelor care produc energie fizica dar la limita si energie spirituala. Creierul este o masina informationala care dezvolta si utilizeaza modele de realitate. Cuvintele 'om, animal, gen specie, etc, sunt intelesuri abstracte aplicabile la multimi de existenti unificabili dupa anume proprietati comune. Cuvantele 'insusire, numar, relatie, eveniment, cauza, efect', sunt abstracte, fara ele nu am putea vorbi coerent despre multimea insusirilor si schimbarilor de stare ale universului, nu am putea descrie clar si unitar situatii concret perceptibile, dar generalizabile modal, semnificabile si comunicabile interactiv. Majoritatea conceptelor sunt polare, asta însemnând că opusul concretului este abstractul. Aria variantelor concretului este mult mai extinsă ca a abstractului, dar mai simplă semnatic, mai uşor explicitabilă semnificant. Rezultă că dacă avem o rezonabilă înţelegere a sensului 'concretului', din ea putem extrage semnificaţia abstractului. Această analiză semantică elementară este inevitabil abstractă, ea utilizând cuvinte-concepte, care inevitabil sunt acţiuni abstracte. Orice cuvânt contrar a cea ce crede majoritatea, este o abstracţie din următoarele cauze: Niciun cuvânt-sens din limbajul natural nu denominează-separă un singur component al realităţii, fie el, obiect, predicat, relaţie sau proprietate. Cuvântul 'piatră' califică modal mulţimea pietrelor, tratabile ca bucăţi de rocă aparţinând unui interval dimensional. Cuvintele animal, acţiune, unealtă, casă, floare, calitate, sunt consecinţe ale unui foarte îndelungat proces istoric de generalizare semantică, de construcţie a unor familii de invarianţă modală, care sunt numite global cu un singur cuvânt -concept. Astfel în sensul acţiune intră totalitatea acţiunilor, fizice ori mentale, în conceptul 'maşină', totalitatea automobilelor, în casă, totalitatea construcţiilor locuibile, în cuvântul-sens copac, intră mulţimea copacilor şi tot astfel. Oricare familie de forme, mişcări sau calităţi, naturale sau intelective, căreia îi corespunde convenţional un singur cuvânt, o numim familie de invarianţă semantică, sau nucelu semantic, purtător al sensului acelui component fenomenal sau intelectiv. Fiecare sens lingvistic este explicitabil prin mulţimea componentelor unificate în familia de invarianţă şi reciproc, fiecăruia din elementele familiei de invarianţă obiectuală îi corespunde un sens unic, sensul cuvântului alocat. Aşadar orice cuvânt-sens este o abstracţie, este o acţiune informaţională cu mai multe etape, anume identificarea formelor, căutarea de siumilitudini între formele identificate şi unificarea similitudinilor, în cea ce am numit mai înainte, 'familia de invarianţă semantică'. Consecinţa unei acţiuni semnificante este o abstracţie, este o entitate semantică căreia îi corespunde o mulţime de forme să spunem concrete, care posedând ceva în comun, sunt unificabile într-o familie de invarianţă. Există o mulţime de acţiuni abstracte, majoritatea realizabile în spaţii conceptuale formale, precum spaţiul matematicii. Construcţia oricărei varietăţi geometrice, precum dreapta, planul sau spaţiul, generează abstracţii. De asemenea numărul, funcţia, cercul, elipsa, sfera, etc, aşa cum sunt definite funcţional-formalizant, sunt abstracţii. Dar putem identifica abstracţii interesante în orice domeniu al cunoaşterii, astfel distingem abstracţii în fizică, precum conceptele, energie, impuls, moment cinetic, masă, radiaţie. Putem separa abstracţii importante în filozofie, precum existenţă, substanţă, cauzalitate, finalism, categorie, creaţie, etc. Dacă fiecare cuvânt este o abstracţie, omul nu operează lingvistic, decât aparent cu entităţi concrete, în fapt toate componentele limbajului sunt abstracţii, cu diferite amplitudini organizante. Numai datorită utilizării sistematice a abstracţiei în gândire şi comunicare, omul poate descrie, analiza şi raţiona, poate cerceta generalizant realitatea, poate pune împreună mulţimi de concreţi fenomenali sub un singur denominant-sens, şi poate comunica coerent, cea ce percepe sau gândeşte. Să ne închipuim ce ar fi dacă fiecare cuvânt ar fi realmente concret, ar numi-semnifică un singur obiect natural, distinct perceput şi distinct reprezentat. În acest caz am avea atâtea cuvinte câte forme şi procese diferite observăm şi reprezentăm, iar noi reprezentăm milioane. Evident în această situaţie nu se poate comunica o realitate concretă, dat fiind că niciodată nu va exista o echivalenţă între conţinuturile fenomenale percepute şi reprezentate de indivizi deosebiţi. În contextul în care un semen al nostru vede şi descrie-comunică o impresie locală, care este străină experienţei noastre perceptuale şi semnificante, el va folosi un cuvânt sau un şir de cuvinte, pe care nu le vom înţelege. Există încă unele comunităţi primitive care posedă cuvinte specializate pentru formele observate, dar nu distinge şi sensuri generice, înglobante de acţiuni concrete, aşa cum le posedă limbajul natural modern. Pentru aceşti indivizi raţionamentele generalizante sunt greu de formulat sau înţeles, ei neavând concepte abstracte, adică sensuri care să pună împreună familii de constituienţi naturali sau conceptuali, caracterizaţi printr-un nucleu de similitudine. Niciun raţionament generalizabil nu se poate construi fără sensuri abstracte, aparţinând la familii de constituenţi naturali sau mentali. Simplu definit, abstracţie este consecinţa unei acţiuni informaţionale alcătuită din minim următorii paşi: 1-Identificarea unor constituenţi modali într-un spaţiu obiectual interactiv dat. 2-Analiza alcătuirii formelor recunoscute şi separarea unor similitudini comune între diferite tipuri de constituenţi identificaţi. 3-Convenţia de punere împreună a constituenţilor posesori ai unor similitudini esenţiale comune şi construcţia unor familii de invarianţă, care să conţină componetele care au ceva important în comun. 4-Alocarea unui operand 'cuvânt' fiecărei familii de invarianţă, fie ea de obiecte, de relaţii, de mişcări, de proprietăţi. Mulţimea operanzilor cuvânt, legaţi convenţional la familiile de invarianţă separate va genera un vocabular, iar dacă adăugăm vocabularului şi reguli de conexare a cuvintelor pentru a descrie mulţimi de obiecte şi evenimente din spaţiul fenomenal organizat semantic, obţinem un limbaj.
- Абстра́кция, или абстра́кт, — мысленное отвлечение, обособление от тех или иных сторон, свойств или связей предметов или явлений для выделения существенных признаков. Слово «Абстракция» используется в двух смыслах: Абстракция — процесс, то же что и «абстрагирование» Абстракция — «абстрактное понятие», «абстракт», результат абстрагирования. Абстрактное понятие — мысленная конструкция, представляющая собой некий концепт, или идею, способную олицетворять некие предметы или явления реального мира, но при этом отвлеченная от конкретных их воплощений. Абстрактные конструкции могут и не иметь прямых аналогов в физическом мире, что характерно, например, для математики (вообще, вероятно, являющейся наиболее абстрактной наукой). Абстрагирование — это форма познания, представляющая собой мысленное выделение существенных свойств и связей предмета и отвлечение от других его свойств и связей, признаваемых «частными», несущественными. Это теоретическое обобщение позволяет отразить основные закономерности исследуемых объектов или явлений, изучать их, а так же прогнозировать новые, неизвестные закономерности. В качестве абстрактных объектов выступают целостные образования, составляющие непосредственное содержание человеческого мышления — понятия, суждения, умозаключения, законы, математические структуры и др. Потребность в абстракции определяется ситуацией, когда становятся явными отличия между характером интеллектуальной проблемы и бытием объекта в его конкретности. В такой ситуации человек пользуется, например, возможностью восприятия и описания горы как геометрической формы, а движущегося человека — в качестве некой совокупности механических рычагов. Некоторые типы абстракции, по видам несущественного: обобщающая абстракция — даёт обобщённую картину явления, отвлечённую от частных отклонений. В результате такой абстракции выделяется общее свойство исследуемых объектов или явлений. Данный вид абстракции считается основным в математике и математической логике. идеализация — замещение реального эмпирического явления идеализированной схемой, отвлечённой от реальных недостатков. В результате образуются понятия идеализированных (идеальных) объектов изолирующая абстракция — вычленение исследуемого явления из некоторой целостности, отвлечение от не интересующих вариантов. абстракция актуальной бесконечности — отвлечение от принципиальной невозможности зафиксировать каждый элемент бесконечного множества, то есть бесконечные множества рассматриваются как конечные. конструктивизация — отвлечение от неопределённости границ реальных объектов, их «огрубление». По целям: формальная абстракция — вычленение свойств, важных для теоретического анализа; содержательная абстракция — вычленение свойств, имеющих практическое значение. Понятие «абстрактное» противопоставляется конкретному. См. гносеологический закон «Восхождение от абстрактного к конкретному». Абстрактное мышление подразумевает оперирование абстракциями («человек вообще», «число три», «дерево», и т. д. ), что можно считать более развитым уровнем мыслительной деятельности по сравнению с конкретным мышлением, всегда имеющим дело с конкретными объектами и процессами («брат Вася», «три банана», «дуб во дворе», и т. д.). Способность к абстрактному мышлению является одной из отличительных черт человека, которая, судя по всему, сформировалась одновременно с языковыми навыками и во многом благодаря языку . В европейской философии и логике абстрагирование трактуется, как правило, как способ поэтапного продуцирования понятий, которые образуют все более общие изображения реальности (иерархию абстракций). Наиболее развитой системой абстракций обладает математика. Степень отвлечённости обсуждаемого понятия называется Уровень абстракции. Например, в зависимости от целей и задач, можно рассуждать об одном и том же объекте на разных уровнях абстракции: от конкретного Петра Ивановича, например, можно абстрагироваться до сантехника вообще, можно — до технаря, до мужчины, до млекопитающего, до живого существа, до единицы, и т. п. Определение через абстракцию — способ описания (выделения, «абстрагирования») не воспринимаемых чувственно («абстрактных») свойств предметов путём задания на предметной области некоторого отношения типа равенства. Такое отношение, обладающее свойствами рефлексивности, симметричности и транзитивности, индуцирует разбиение предметной области на непересекающиеся классы (классы абстракции, или классы эквивалентности), причём элементы, принадлежащие одному и тому же классу, неотличимы по определяемому таким образом свойству. Например, число, свойство, качество, количество, Математика, Философия, Мифология, Парапсихология, Метафизика, Информация В диалектической логике понятие абстракция часто употребляется в негативном смысле: как нечто одностороннее, неразвитое, слишком оторванное от жизни, в отличие от конкретного. Разг. неодобрит. Неясное, туманное выражение мысли. Например, У него получилась такая абстракция, что никто ничего не понял. Вид абстрактного искусства. См. Геометрическая абстракция, Постживописная абстракция. В области математического обеспечения, абстракцией называют алгоритм и метод упрощения и отделения деталей для сосредоточения на некоторых понятиях одновременно.
- Abstraktion är att tänka bort vissa egenskaper hos ett föremål eller en företeelse och därigenom lyfta fram andra. Hur man väljer beror på vilket syfte man har med abstraktionen.
- Soyutlama, bir kavramın bilgi içeriğini azaltma veya indirgeme sürecine denir. Bu indirgeme, çoğunlukla belirli bir amaç için gerekli olan bilginin daha rahat elde edilebilmesi için yapılır. Felsefi anlamda soyutlama, fikirlerin nesnelerden uzaklaştırılması sürecine denir. Soyutlama, bir basitleştirme stratejisi olarak kullanılabilir. Örneğin birçok nesne kırmızı olabilir. Bu açıdan, bir nesneye ait kırmızılık özelliği bir soyutlamadır. Soyutlamayı hiyerarşik bir düzende ve değişik seviyelerde yapmak olasıdır. Soyutlama seviyeleri için aşağıdaki gibi bir örnek verilebilir: (1) bir yayın (2) bir gazete (3) Hürriyet gazetesi (4) Hürriyet'in 4 Ocak 2006 sayısı (5) Hürriyet'in 4 Ocak 2006 sayısının bendeki nüshası (6) Hürriyet'in 4 Ocak 2006 sayısının bendeki nüshasının ilk satın aldığım durumu (birkaç gün sonra şöminede yanmış olan hali değil)
- Абстра́кція (лат. abstractio — відвернення) — одна з основних операцій мислення, а так само метод наукового дослідження, що полягає в тому, що суб'єкт, відокремлюючи які-небудь ознаки об'єкту, що вивчається, відволікається від інших, не враховуються його неістотні сторони і ознаки. Це дозволяє спрощувати картину явища, що вивчається, і розглядати його як би в "чистому вигляді".
- 抽象化是指以縮減一個概念或是一個現象的資訊含量來將其廣義化的過程,主要是為了只保存和一特定目的有關的資訊。例如,將一個皮製的足球抽象化成一個球,只保留一般球的屬性和行為等資訊。相似地,亦可以將快樂抽象化成一種情緒,以減少其在情緒中所含的資訊量。
|